Nu-i o prognoză. Nu-i un articol pe teme politice. Nu-i o înjurătură. E o poezie. Prima poezie scrisă în replică la Poet în devenire îi aparţine lui cipslim şi se intitulează Sfârşit de Năstase.

Imho, titlul este foarte mişto. Mai bun decât un eventual Apus de Năstase, nu, nu-i cazul aici. În orice caz mai bun decât De final, cum a vrut ea să se intituleze prima dată. Ştiţi bancul cu musca? O muscă mergea pe un cal şi la un moment dat a căzut. De ce? S-a terminat calul... Mno, aşa şi aici. S-a terminat Năstase. Un simbol al unui partid, al unui mod de guvernare, al unei atitudini, al unui mod de a te descurca în România postdecembristă... s-a terminat. Brusc. Este că-i tare?

Prima strofă:

Am auzit un ranced sunet
Si-apoi un glas rastit la geam
Chiar cand speram sa am un preget
Sa vad cum plange al meu neam

ne arată faţa sensibilă a patriotului Năstase, care tânjeşte după lacrimile neamului său. Poporul a încetat să mai plângă, pare să zică el, sufletele oamenilor s-au împietrit.

Sau ar mai fi varianta că e preocupat de propria imagine. Mergând pe linia asta, întreaga poezie este o stenogramă a gândurilor lui Năstase din momentul de final. După o carieră îndelungată, după ce a avut totul la picioare, după ani de zile în care a purtat haina unui semizeu, iată-l în postura de a fi îngenuncheat şi pus în lanţuri:

Apoi vazui hartia sluta
A celor ce-au venit sa muste
Si din tot ce scria pe bruta
Atat am inteles: CATUSE!

Punctul terminus, în care filosoful s-ar întreba: "cum s-a ajuns la aşa ceva?". Năstase însă nu e preocupat de filosofie. Nu înţelege, nu realizează şi mai ales nu acceptă. Cuvintele lui nu sunt meditative, tonul lui nu este unul calm:

Atunci veni unealta legii….
O, lege ce sub mine-ai stat,
Nu te-am crezut sa imi dai lectii
Sa ma aduci in punct de mat.

Expresia unealta legii este beton1. Legea nu este ceva palpabil, pus în practică de nişte indivizi. Legea este ceva abstract. Cu indivizi te poţi lupta dar cu ceva abstract nu. Nu ai cum învinge, nu ai cum fugi, nu i te poţi sustrage. Nu e un om, e un principiu. Nu sunt nişte poliţişti, e o unealtă. Şi totuşi, timp îndelungat, zeul Năstase a tronat deasupra legii. Cu atât mai mare este acum şocul căderii, şocul revenirii la condiţia de muritor.

S-o credeti voi ca sunt acela
Sa va mai tolerez cutuma
Imberbilor in ale legii
Nu stiti ca legea-mi este muma?

Reacţia este aşadar aceea de a se răzvrăti. Acţiunea fiind precipitată de poliţiştii care vin să-i pună cătuşe, nu mai are timp de faza negării. Tece direct la luptă. Cu accente melodramatice chiar. Sigur, n-o fi Năstase patriot cum l-am numit mai sus. Poezia însă are unele nuanţe pe alocuri:

CATUSE? Asta vreti sa-mi puneti?
Nu eu v-am dat eu tot ce-am avut?
Si-acuma vreti ca sa ma duceti,
In lanturi grele decazut?

Un fel de Decebal către popor. Sau de Ceauşescu. Elena Ceauşescu mai exact, înaintea execuţiei. Bine, o minimă justificare există. Căci toţi îi mâncau din palme înainte, când avea puterea, iar acum nu numai că l-au părăsit dar au sărit ca câinii la el, să-l muşte de degetele pe care odată le lingeau:

Apoi vazui hartia sluta
A celor ce-au venit sa muste
[...]
Nu eu v-am dat eu tot ce-am avut?

Sau mai bine zis tot ce aveţi.

Dar toată această răzvrătire, toată această intensitate, tot acest fir epic se petrece doar în mintea personajului. Nimic nu trădează asta în exterior. Nu, Năstase n-a învăţat nimic din ce i s-a petrecut, ca dovadă el nu-şi acceptă destinul. Iar disimularea este dusă până la capăt:

Voi credeti ca eu n’am pistoale?
Ba am. E unul in birou…
Acesta imi va face parte…
Urmati-ma deci domnilor
“As vrea doar sa-mi mai iau o carte….”

Singurele cuvinte pe care le rosteşte cu glas tare sunt cele din ultimul vers. O lungă luptă s-a dus în conştiinţa lui iar acum a luat o decizie. Doar că, nu-i aşa, nu se va dezice de modelul una face, alta zice... O carte, acesta e pretextul. Şi cu asta se termină totul pentru că aici este declicul care declanşează finalul. Sfârşit de poezie deci şi sfârşit de Năstase.

Poezia este ritmată, rimată şi surprinzător de sexy. Adică nu implică un efort ca să o citeşti, din contră, este chiar subtil-captivantă. Mie mi-a plăcut.

1. ca să folosesc o expresie cool [↩]