Într-un comentariu de la articolul precedent, Renata a pus la îndoială aptitudinile mele de administrator financiar pe averea proprie!
După ce ai aflat numerele câștigătoare, deci ai certitudinea că devii putred de bogat, următoarea întrebare devine obligatorie: Voi putea eu să gestionez asemenea avere?
Carevasăzică, dacă ești purtător de penis, cum sunt eu dar lumea nu mă crede, ei cică vor poze, n-ai nici o șansă să administrezi cu pricepere și chibzuință bugetul fameliei. De unde rezultă în mod foarte clar de ce nu ne lasă nevestele să ținem noi banii casei. Dar cum eu nu sunt căsătorit, să purced la a-i răspunde. Pentru asta, am realizat o scurtă documentare, constând în a da o căutare Google după „ultimul câștig loto”. Mai multe rezultate mi-au scos în față un pensionar din Motru, care ar fi câștigat anul trecut 4 milioane de euro. Așadar, ce aș face eu cu patru milioane de euro, astfel încât să nu-i pierd, adică să nu-i dau satisfacție Renatei, și să am ceva folos de pe urma lor? Că poți să nu-i pierzi și să nu-i folosești, ca Hagi Tudose. În care caz degeaba i-ai mai câștigat.
Pentru început, să vedem care este viața unui om obișnuit. Omul nostru se trezește dimineață, își bea cafeaua sau își ia micul dejun, după care merge la lucru. Jobul îl ține ocupat până după-masă spre seară, când revine acasă, pentru ca a doua zi totul să se reia. Și face asta pentru o sumă de bani pe care o primește lunar de la firma care l-a angajat. Până când, evident, câștigă la loto. 
Care e primul implus când ai mulți bani? Acela de a-i cheltui! Patru milioane e o sumă rotundă, cu soț. Aș împărți-o în patru grămăjoare. Cu banii din prima grămăjoară, care nu pot depăși un milion de euro, mi-aș cumpăra diverse lucruri și aș face donații. Sigur, cumpărături mai multe, donații mai puține, dar aș și dona ceva, buei, la suma asta, că nu mă doare mâna. Donații cu cap, acolo unde este nevoie, nu bani aruncați pe geam, că nici asta nu-i bine. La cheltuieli, câte nu-ți poți cumpăra? Eu mi-aș lua de exemplu trei apartamente: în capitală, în Cluj și în județul meu. Teoretic le-aș putea da în chirie iar practic le-aș putea folosi când mă deplasez în aceste orașe. Pe lângă asta, o mașină mai acătării, un cameră foto bună, sau mai multe, ceva lucruri prin casă și sunt sigur că aproape aș depăși bugetul, dacă nu mi-aș fi impus regula de maxim un milion.
Banii din a doua grămăjoară, în valoare de cel mult un milion de euro, i-aș investi. Cum i-aș investi nu mă întrebați, că pentru afacerile care-mi trec acum prin minte n-am nevoie nici de a zecea parte din ei, dar, cine știe, poate ar da peste mine o fată, că momentan sunt burlac, sau poate mi-ar veni ideea să mă fac bursier și să-i pierd pe restul la speculații. Oricum, maxim un milion, dar pot fi cu câteva ordine de mărime mai puțini.
A treia grămadă, de fix un milion de euro, aș schimba-o în bitcoini, aur și pietre prețioase.
Banii care rămân, dar nu mai puțini de un milion de euro, i-aș băga la bancă. Când zic bancă vorbesc la modul generic: i-aș băga în bănci, vreo 7-8, și nu toate din România, pentru că e mai bine să nu-ți ții toate ouăle în același coș, cum zic americanii. Acești bani ar produce, bineînțeles, o dobândă. O dobândă de numai 2% aplicată pe un milion de euro ar aduce un venit lunar de 1667 de euro, bani din care aș scoate maxim 1500 de euro, restul rămânând, pentru a compensa orice devalorizare a leului sau a monedei în care e deschis contul respectiv. Sigur, cont, depozit, unități de fond, după caz.
Cam ăsta ar fi planul meu de ieșire din criza financiară postdecembristă, dacă ați prins termenul. În scenariul de mai sus se poate observa că, chiar dacă un cutremur ar rade de pe fața pământului toate apartamentele mele, chiar dacă toate investițiile făcute s-ar duce de râpă, chiar dacă bitcoinul ar da chix și char dacă Soarele transformat în supernovă ar produce atâtea metale grele încât aurul și pietrele prețioase achiziționate s-ar duce și ele pe apa sâmbetei, tot aș rămâne cu peste un milion de euro, sumă de bază ce mi-ar garanta o dobândă de 1500 de euro lunar - din care aș putea trăi mai mult decât decent, și care nu s-ar devaloriza. Practic, aș fi ca în situația omului obișnuit de la început, cu diferența că n-ar mai trebui să merg la job, deși aș avea un venit semnificativ mai mare.
Acum o poftesc pe Renata să-mi caute goluri în gestiune. Și pe voi, dacă vreți. Am o singură pretenție: dacă vă vine ideea să scrieți pe propriile bloguri ce-ați face voi cu suma asta, sunteți obligați la a pune deoparte 1% din ea, pentru subsemnatul. Deoarece fără articolul meu nu v-ați fi îmbogățit virtual.
Și cu asta vă las, că au venit fetele și a ancorat iahtul.
Mai bine ne spuneai ce ai fi făcut cu timpul tău, dacă nu ar mai trebui să mergi 8h pe zi la job ca să îți câștigi existența.
Că variante gen: îmi cumpăr tot ce îmi doresc, depun în bănci, investesc, donez și îi convertesc în ___, am mai auzit. Majoritatea visează la fel. Poate dacă ne-ai fi prezentat o idee de afaceri nouă, unplan concret de investiții, ar mai fi mers.
Păi ca să vezi chestie, e blogul meu, unde vă spun ce vreau eu, nu ce vreți voi!
Neața, Lotus.
Iar îmi beau cafeaua cu tine. Dragul meu, n-am pus eu corect întrebarea. Ideea era dacă știi să gestionezi starea de bogăție, psihic vorbind, starea de „prinț” venită peste noapte după aia de „cerșetor”. Nu mă îndoiam că poți chivernisi și chiar înmulți banii.
În ipotetica ta stare de bogat gândești tot ca noi, amărâții.
E clar, vei continua să gândești ca acum, când ești lefegiu. Ai eliminat orice risc de pierdere la suma asta.
Timpul mă presează, trebuie să plec la scârbici, așa că iată ce aș fi făcut eu cu 4mil., dacă aș fi avut vreo 40 de ani și m-aș fi aflat fără urmași, ca acum. aș fi împărțit suma la 50 de ani. Rezultă 6600 pe lună. Și aș fi trăit ca un om care are salariul ăsta. Firește, cum povestea noastră e virtuală, am exclus impozitele și dobânzile.
Mai vorbim pe tema asta, dacă vrei.
Totul e ca la sfârșitul discuției să ne amintim că doar am visat.
Neața.
E interesantă discuția despre cum gândește un milionar, la modul general. Poate cu altă ocazie. Până atunci, zici că aș gândi tot ca un lefegiu, eliminând orice risc de pierdere. Să înțeleg că, în opoziție cu asta, un milionar și-ar asuma riscuri?
Pe de o parte, mi le-aș asuma și eu. Dar numai cu un milion de euro. Gândește-te așa: dacă aș fi câștigat doar un milion, nu aș fi putut risca mai mult, nu? De ce să risc toți banii? Nu-i mai inteligent să-i cheltuiesc pe o parte în loc să-i cheltuiesc pe toți, cum ar face un băiat de bani gata, care, în lipsa sursei de finanțare, ar ajunge pe drumuri, să-i investesc pe o parte în loc să-i investesc pe toți, cum ar face un afacerist, care ar putea să-i duplice dar și să-i piardă, respectiv să-i economisesc pe o parte în loc să-i economisesc pe toți, cum ar face Hagi Tudose, care are dezavantajul că nu se folosește de ei dar avantajul că-i are acolo, la nevoie? În plus, dacă nu sunt în stare să multiplic un milion de euro, atunci cred că ar fi o prostie să încerc să multiplic 4 milioane.
Pe de altă parte, faptul că aș continua să gândesc ca acum arată, cel puțin, că nu m-aș dezechilibra psihic. Și da, aș continua să trăiesc în România, nu mi-am dorit niciodată să trăiesc în altă parte. Eu sunt dac iar dacii sunt strămoșii lui Adam, dacă nu știai.
Dacii sunt urmașii lui Adam? Vezi că te aude Zamolxe și se mânie pe tine.
Vezi ca intai e musai sa dai fooncirea fiscului asa ca alea 4 milioane or sa devina putin peste 3 jumate.
În cazul ăsta modificăm grămăjoarele corespunzător, astfel încât să se păstreze proporțiile din articol.
@ Lotus
Creierul tau cred ca ti-e în “penis” !(((:
Unul din ele.
Domnule Iosif, aşa o fi, or fi mulţi bărbaţi care gândesc cu centrii lombari, ăia aflaţi de la brâu în jos, dar nici în glumă să nu ziceţi asta despre Lotus, că nu ştimţi mai nimic despre el, da’ mai nimic, aşa că nu glumiţi de-ampulea, ca să zic aşa.
Scuze pentru cuvânt, mi-a scăpat.
Pomul se cunoaste dupa roade,omul dupa gândurile exprimate în cuvinte ! “La început era Cuvântul…”,iar afirmatiile mele au baza în cuvintele “începutului” lecturarii comm. lui @Lotus.
Eu cel puțin, am observat că suntem cei mai buni administratori ai banilor altora (”Dacă aveam eu banii patronului la care lucrez aș fi făcut așa și pe dincolo, nu ca el, fraierul…”) sau a celor pe care nu-i avem. Și de cele mai multe ori, s-a demonstrat că norocul căzut peste capul tău se înscrie mai degrabă la ”ce e de haram, de haram se duce”.
Tot ce se poate. Mi-a zis cineva că a citit un articol despre ultimii milionari la loto din România și că majoritatea n-au ajuns prea bine.
ca idee, dacă e să fii filantrop și să donezi oarece sute de mii de dolari, fă-o și pentru unii care ar dori să colinde nițel lumea-n lung și-n lat. am luat bilet de ordine.
mulțumesc anticipat.
apropo de asta, eu m-aș duce în vizită pe Lună. oare de ce oamenii nu merg pe Lună? avem o sondă spațială lansată în ’77, care la momentul de față transmite date din afara sistemului nostru solar, dar încă nu ne facem selfie-uri de pe satelitul natural al Pământului. sonda aia a fost lansată înainte să mă nasc eu! vreau pe Lună!
bun. am înțeles că ți-am mai deschis ochii pe o chestiune pe care n-o luaseși inițial în calcul.
cum facem? pe chestia asta am asigurat un procent dintr-ăla de dat idei sau îmi răspunzi clar dacă mi-ai dona sutele alea de mii de dolari pentru a-mi împlini visul? (unul dintre ele, desigur..)
remember? vreau și eu să știu cu cine discut. deh.
meh, faptul că vreau pe lună este mai mult expresia unei nedumeriri: de ce nu mergem acolo? aș vrea să merg eventual cu un grup de prieteni, sau într-un cadru organizat, sau pe urmele altora, sau într-un context în care luna este vizitată, și nu de unul singur, pentru că am devenit peste noapte milionar. deci nu se poate spune că mi-ai deschis ochii. deci nema procent și nema distracție pe banii mei, că ziceam acolo donații cu cap, unde este nevoie, ori călătoria nu-i o nevoie, ci o dorință, ca-n explicația aia a lui osho, cu nevoia de a avea un acoperiș deasupra capului și dorința de-a avea o vilă cu etaj și piscină. și apoi, nici nu te cunosc.
nașpet.
ai văz’t cum devine condiționat totul?
în definitiv, eu nu am făcut decât să-mi exprim o dorință, care poate fi o mare nevoie, n-ai de unde ști tu asta și mai lasă citatele. nici nu mai contează cât de vitală este sau nu; tu te limitezi în a judeca după tine. asta nu mai este dărnicie, nu mai este nici măcar donație făcută lejer, cu bucuria gestului dezinvolt.
du-te tu pe lună, eu nu aș merge cu tine, și nu pentru că nu m-ai considera tu prieten (pentru că, ai și spus-o și așa este, nu mă cunoști și dai semne că nu prea ai șanse s-o faci), ci pentru că eu încep să cunosc câte ceva din tine.
este că e nașpa?
păi și ce, de când trebuie să îndeplinesc dorințele tuturor?
exprimăți-o liniștită, dar eu nu-ți promit nici o lețcaie. dacă vrei să joci, trebuie să îți faci un loc pe lista cunoscuților mei, conform regulilor în care am zis mai sus că voi repartiza banii. deci, o fată nouă care dă peste mine, sau o persoană cu nevoi. altfel, poate la alt articol. 
să înțeleg că prieteni se numesc aceia care-ți respectă ție regulile?!
o, da! superb! ăsta da subiect de.. cum ziceai? alt articol. eu spun doar de gândit. sper s-o faci – gânditul, zic.
Auzi, eu nu vreau să joc jocul tău.
Eu am abordat articolul cu o anumită seriozitate. La ce ți-ar ajuta să-ți promit o călătorie fictivă? Eu am zis cum mi-aș împărți banii la modul cel mai serios, dacă i-aș avea. Asta include o supervizare rațională (la rece) a donațiilor și probabil o excludere a ta, pentru că la momentul de față pe tine încă nu te cunosc, de abia ne-am întâlnit de câteva zile, deci nu te pot numi prietenă, că eu sunt mai din Ardeal, durează mai mult la mine până mă împrietenesc. 
Jocul ăsta e despre cum aș gestiona la modul cel mai serios niște bani, iar la modul cel mai serios nu i-aș arunca dezinteresat pe un necunoscut care-mi zice că are nevoie să viziteze lumea, nu pentru că n-ai putea să ai dreptate în tot ce ai comentat mai sus, ci pentru că pe lângă tine vor fi alte 50 de persoane care-mi vor zice lucrul ăsta, majoritatea nefiind oneste. Altfel, dacă vrei cuvinte frumoase, da, ți-aș da luna și stele de pe cer. Happy? 
auzi? tu știi că nu ai zis mai nimic în ultima replică?
da’-mi place că devii așa.. mai bătăios. e bine. nu se plictisește omul cu tine.
și app de prietenie: contează de când cunoști omu’ sau de cum îl cunoști? contează că tu ești ardelean și eu bucureșteancă sau tu marțian și eu venusiană.. whatever?!
aici chiar este un joc. cap-coadă. inclusiv pe blogul tău, nu mai zic de postarea asta abordată cu.. stai să ne așezăm nodul din gât.. cu “o anumită seriozitate”!
ok. facem ca tine. vino pe blogul meu mai des, frunzărește-l, ciopârțește tot ce consideri, ce vrei, ce-ai chef, suportă-mi, însă, reacțiile și mai vedem cât de importante sunt premisele astea de la care pornești în a defini.. prietenia.
și ce, la o adică, ție ți-ar strica măcar o croazieră.. ceva acolo.. ha!?
cât despre cuvintele frumoase de genu’.. nu-ți recomand să te lansezi,.. pr’etene.
G, mai știi faza aia din articol, în care am zis că deși n-am nevoie nici de a zecea parte dintr-un meleon pentru investiții, nu se știe peste ce fată voi da și-i va toca pe toți? Ei, uite că nici n-am apucat bine să public articolul, că a și apărut o pretendentă cu idei de călătorii! Ne! Nu merge chiar așa!
Poți încerca, dar nu mă abat de la schema de bază. 
cât despre blogul tău, mi-e greu și să intru. tema aia dinamică ciudată, off, doamne!…
ha!? articol? care articol? postarea asta sau ce.. ?
mă pui să recitesc postarea!?? oh, nooo, no way.
scurt: ori, ori.
pân’ atunci, am șters-o d’aci. bye.
ori ori ce? și da, articolul ăsta. jocul meu trasează un cadru în care diverse fete vor dori să-mi ia banii. așa că, în contextul lui, sunt precaut.
bye
scuze că nu m-am prins (a se citi împiedicat) de amănuntul ăsta.
de-aia am (și) g-ul ăla în creier. face diferența.
baftă, man!
.. și la milioanele alea. :)))
auzi, dar de ce insiști pe chestia cu călătoria? poate nu-s in the mood right now. și oricum, pe unde ai vrea să mergi? pun pariu că nici măcar nu ai un G atât de activ încât să debordeze de imaginație. ia să vedem, ce destinații te-ar interesa?
a treia oară (cred) o spun: am vrut să știu și eu cu cine discut, deh..
cât despre g-urile mele, stau bine acolo, la locul lor.
tu știi
exact.
ce tu nu știi (a se citi ‘nu te-ai prins’) este că eu ceream dolari, tu nu dădeai euroi.
păi i-ai cerut la articolul despre euro
uh.. te-ai prins.. [dintr-ăla_care_fluieră_n-ai?]
se scrie așa: două puncte + whistle
Gandurile tale mi-au adus aminte de intrebarea unor cunostinte (din alta tara) care m-au intrebat daca as avea mai multi bani, ce mi-ar placea sa fac cu ei. Pana la momentul respectiv, nu facusem un astfel de exercitiu de imaginatie. Fara a sta prea mult pe ganduri, le-am raspuns ca mi-ar placea sa pot face o editura si o sala de gimnastica. Se spune ca prima idee e cea mai buna…
Daca tot mi-am adus aminte…
Weekend fain si mai ai timp sa joci la loto. Cine stie…
Mi-ai dat o altă idee. Cu o parte din bani aș deschide o agenție alternativă de loto!
Weekend fain și ție, și o dedicație:
Eu cu banii ăştia aş avea numai obsesii, aşa că nu ştiu care ar fi cea mai demnă de consemnat.
Păi le poți lua la întâmplare, cum ar fi cele mai mari sau importante prima dată.
Şi cu dedicaţie, în speranţa că n’ai fi ăl mai nefericit om de pe pământ, cu atâta grijă pentru bănet.
nu sunt, era un subiect de reflecție.
Nu le pot, bre, că nu vreau să mă fac de miru’ lumii pe-aci, spunându-ţi-le în gura mare.
Păi şi eu tot aşa, ziceam de un tu generalizat.
Lotusescule,
n-asculta, bai, la altii, ca oamenii E rai si invidiosi, nu-ti VREA binele, ca mine
In primul rind, divortezi. Asta ca sa te poti bucura de bani in liniste si consens.
In al doilea si ultimul, faci ce te taie capul, ca doar asta-i menirea punctului 1.
Dar daca nu esti casatorit, atunci treci direct la punctul doi, ca punctul unu sigur nu te mai incurca
Nu sunt căsătorit. Iar la punctul 2, capul m-ar tăia cam cum am scris în articol.
Nu stiu ce goluri ti-a gasit Renata, ca n-am apucat s-o citesc, dar te atentionez ca din aia 1500 vei lua doar fo mie, ca restul sunt taxe pe venit, asa ca ti-as propune sa scoti o suma mai maricica daca visezi la vieti decente
Fii sincer, ca oricum te vei da de gol odata si-odata 
Iar in al doilea rind, unde-i venitul alocat femeilor? Bey, tu chiar te crezi vreun Broznan? Sau femeile te atrag cam cum ma atrage pe mine scarlatina?
Bun, este un impozit de 16% pe profit. Eu am presupus o dobândă netă de 2% pe an, care, aplicată pe un milion de euro, generează 1666,(6) euro lunar. Deci asta după ce scădem impozitul. Mă rog, există conturi sau modalități de investiție bancară cu profit de 3%, eu am pus 2.
Tu fiind un client VIP îți vei negocia dobânda dar nici chiar așa. Dacă te referi la fondurile de investiții acolo câștigul e mai măricel dar au un risc. E posibil și să scadă și în plus nu sunt asigurate ca depozitele până-n suma de 100.000 EUR echivalent în lei.
Dar nu îi bai, până câștigi tu poate mai crește și dobânda, mai scade și impozitul și îți rămâne cât ai calculat tu, plus bani de flori (măcar romantic să fii cu fetele dacă bani de excursii exotice nu vei avea.)
Hai, lasă-mă! Vrei să zici că nu găsesc dobânzi de peste 2%? Primo, nu sunt client VIP, am zis că voi băga banii în mai multe bănci. Secundo, ce-i garantat în lumea asta? Fondurile de investiții au dobânzi și de peste 3%, unele. Plus că habar n-am ce dobânzi practică băncile din alte țări, dar presupun că găsesc și acolo variante avantajoase. Am zis, așa, în medie, un 2% net. După părerea ta, e exagerat?
Da, sefu’
Mi se pare nițel exagerat. Cã trebuie să mânce și gura la cei care îți zâmbesc frumos de după ghișeu.
Și când practicau dobânzi de peste 10%, ce mânca?
Că a fost o vreme, parcă.
Păi și dobânzile la credite erau altele, încă nu era inventat creditul “Prima cocioabă” pe atunci. Fluctuațiile Euribor…