Cu ceva timp în urmă, aveam un blog pe care scriam recenzii de filme. Blogul îl mai am dar de scris nu mai scriu pe el, așa că, până când îl voi reactiva într-o formulă mai bună, o să vă spun aici câteva cuvinte despre Breaking Bad.

Breaking Bad este un serial pe care l-am văzut cu cel puțin un an în urmă. Și scriu azi despre el pentru că e unul din acele filme care îți plac tot mai mult pe măsură ce trece timpul. Pe măsură ce vezi alte filme, alte seriale și te gândești: frate, da' parcă nici unul nu se apropie de ăla. Braking Bad este, dacă vreți, ca fericirea: îți dai seama de ea după ce-o pierzi.

În film, fericirea vine ambalată în doze de câteva grame și se numește amfetamină. Da, motivul principal al poveștii și rațiunea pentru care îi vedeți pe cei doi din imaginea de mai sus costumați astfel îl constituie drogurile. La început n-am știut dacă o să mă uit la el, din cauza intrigii. Intriga este cam așa: un profesor de chimie, aflând că este bolnav de cancer, devine traficant de droguri, ca să-și facă rost de bani pentru tratamente și pentru familie. Iar povestea unui cap de familie condamnat în mod tragic de o boală necruțătoare, care în plus se dedă la nelegiuiri, nu m-a atras. Nu am rezonat cu această idee și am crezut că cele 5 sezoane pe care se întinde serialul nu-s de mine.

Dar m-am înșelat.

Și nu doar datorită notei meritate de 9,5 de pe IMDb sau a interpretării actoricești de excepție. Filmul este atipic din multe puncte de vedere. De exemplu, al protagoniștilor: în loc să vezi niște gangsteri cu cefe late sau cu replici de James Bond, asiști la înfiriparea unei prietenii dintre doi oameni simpli, un profesor genial și un fost elev de-al lui care nu prea le avuse cu cartea, fiecare cu calitățile lui, fiecare cu limitele lui, pentru că Breaking Bad ne oferă și un excelent studiu de caractere. Cei doi ajung să prepare amfetamină după rețeta profesorului, una cât se poate de științifică, și să încerce să se impună pe piața traficanților din zonă. Iar asta îi va conduce prin tot soiul de situații hilare, periculoase sau ciudate, pe măsură ce gluma se va îngroșa tot mai mult, la modul dramatic. Și, înainte să vă dați seama, veți ajunge să le țineți pumnii cu înfrigurare.

Serialul a fost criticat pentru acțiunea lentă, așa că nu vă așteptați la scene rapide, la lupte violente, la confruntări fizice și la urmăriri nebunești, deși asistăm, în diverse momente, la câte ceva din fiecare. Așteptați-vă în schimb la un scenariu foarte bun, la decizii care să vă pună pe gânduri, la umor de calitate, cum rar vezi azi, și la o poveste mai degrabă realistă decât romanțată cu silocoanele diverselor păpuși de Hollywood și dată cu parfumul producuțiilor de spionaj de tip 007 sau Misiune Imposibilă. Așteptați-vă la un serial care, după un an sau doi, să vă revină în minte și să vă dea ghes să-l recenzați.

Dacă nu v-am convins, uitați-vă măcar la primele 3 episoade: sunt fabuloase.

Se spune că Breaking Bad este serialul care te face să uiți de The Wire. Dar despre The Wire, o capodoperă a celor de la HBO, cu altă ocazie. Până atunci, vă las cu un trailer și cu mențiunea că Vince Gilligan, creatorul serialului, s-a apucat de un fel de prequel, intitulat Better Call Saul, care ne prezintă viața unui avocat din Breaking Bad, Saul Goodman, înainte să-l cunoască pe profesorul nostru de chimie.