Cu ceva timp în urmă, aveam un blog pe care scriam recenzii de filme. Blogul îl mai am dar de scris nu mai scriu pe el, așa că, până când îl voi reactiva într-o formulă mai bună, o să vă spun aici câteva cuvinte despre Breaking Bad.
Breaking Bad este un serial pe care l-am văzut cu cel puțin un an în urmă. Și scriu azi despre el pentru că e unul din acele filme care îți plac tot mai mult pe măsură ce trece timpul. Pe măsură ce vezi alte filme, alte seriale și te gândești: frate, da' parcă nici unul nu se apropie de ăla. Braking Bad este, dacă vreți, ca fericirea: îți dai seama de ea după ce-o pierzi.
În film, fericirea vine ambalată în doze de câteva grame și se numește amfetamină. Da, motivul principal al poveștii și rațiunea pentru care îi vedeți pe cei doi din imaginea de mai sus costumați astfel îl constituie drogurile. La început n-am știut dacă o să mă uit la el, din cauza intrigii. Intriga este cam așa: un profesor de chimie, aflând că este bolnav de cancer, devine traficant de droguri, ca să-și facă rost de bani pentru tratamente și pentru familie. Iar povestea unui cap de familie condamnat în mod tragic de o boală necruțătoare, care în plus se dedă la nelegiuiri, nu m-a atras. Nu am rezonat cu această idee și am crezut că cele 5 sezoane pe care se întinde serialul nu-s de mine.
Dar m-am înșelat.
Și nu doar datorită notei meritate de 9,5 de pe IMDb sau a interpretării actoricești de excepție. Filmul este atipic din multe puncte de vedere. De exemplu, al protagoniștilor: în loc să vezi niște gangsteri cu cefe late sau cu replici de James Bond, asiști la înfiriparea unei prietenii dintre doi oameni simpli, un profesor genial și un fost elev de-al lui care nu prea le avuse cu cartea, fiecare cu calitățile lui, fiecare cu limitele lui, pentru că Breaking Bad ne oferă și un excelent studiu de caractere. Cei doi ajung să prepare amfetamină după rețeta profesorului, una cât se poate de științifică, și să încerce să se impună pe piața traficanților din zonă. Iar asta îi va conduce prin tot soiul de situații hilare, periculoase sau ciudate, pe măsură ce gluma se va îngroșa tot mai mult, la modul dramatic. Și, înainte să vă dați seama, veți ajunge să le țineți pumnii cu înfrigurare.
Serialul a fost criticat pentru acțiunea lentă, așa că nu vă așteptați la scene rapide, la lupte violente, la confruntări fizice și la urmăriri nebunești, deși asistăm, în diverse momente, la câte ceva din fiecare. Așteptați-vă în schimb la un scenariu foarte bun, la decizii care să vă pună pe gânduri, la umor de calitate, cum rar vezi azi, și la o poveste mai degrabă realistă decât romanțată cu silocoanele diverselor păpuși de Hollywood și dată cu parfumul producuțiilor de spionaj de tip 007 sau Misiune Imposibilă. Așteptați-vă la un serial care, după un an sau doi, să vă revină în minte și să vă dea ghes să-l recenzați.
Dacă nu v-am convins, uitați-vă măcar la primele 3 episoade: sunt fabuloase.
Se spune că Breaking Bad este serialul care te face să uiți de The Wire. Dar despre The Wire, o capodoperă a celor de la HBO, cu altă ocazie. Până atunci, vă las cu un trailer și cu mențiunea că Vince Gilligan, creatorul serialului, s-a apucat de un fel de prequel, intitulat Better Call Saul, care ne prezintă viața unui avocat din Breaking Bad, Saul Goodman, înainte să-l cunoască pe profesorul nostru de chimie.
PS: A văzut cineva The Beaver? Tipul de acolo se numea Walter Black.
Sună interesant, o să țin cont de sugestie și facem rost de el.
Cum e Westworld?
Nu am apucat să ne uităm la el, Mihai a lucrat enorm în ultimele zile, am dormit puține ore, iar când am ajuns să punem capul pe pernă duși am fost, nu ne-a mai trebuit tv, film, nimic.
hmm.. la breaking bad se uită fiică-mea de 14 ani. este fan.
aia mare așteaptă cu nerăbdare sezonul 5 din prison break.
despre primul nu știu nimic, decât ce a catadicsit fiică-mea să-mi relateze. pe scurt, ce ai spus și tu.
în ceea ce-l privește pe-al doilea recunosc cinstit că mă învoiam de la job prin 2007 pentru ca să prind live episoadele proaspăt lansate.
prefer să revăd călăuza lui tarkovski împreună cu un prieten, pentru că am pus pariu despre cum și cu ce ochi o să revedem filmul ăsta pentru care ne călcam în picioare la începutul anilor ’90 când mergeam la cinematecă împreună cu gașca.
Păi Prison Break s-a terminat în 2009, îl puteți lua de pe net. E mai slab decât Breaking Bad. Călăuza e profund, o să-l revăd și eu, la un moment dat, că l-am văzut cu mulți ani în urmă.
03gg – mă bucur că ai pomenit de Tarkovski și de al său Stalker, e o capodoperă. Mi-ai dat o idee bună, să ne găsim și noi timp să-l revedem, la cât de profund și filosofic e, cu siguranță vom înțelege mai mult din el a doua oară.
@lotus: vezi de ce nu-mi place mie cum decretezi tu?
am vrut să văd dacă mi s-a părut prima oară – când discutam despre contact și lucy -, dar cred că pot spune că m-am lămurit acum.
nu ai fost atent: prison break nu s-a terminat, urmează sezonul 5, pentru care, da, îmi voi face timp să-l văd împreună cu fiică-mea. nu o să mai am timp de breaking bead… my bad!
@cudi: exact din același motiv îl voi revedea și eu. mi-au rămas pregnant în minte anumite scene, care mustesc de simboluri. este incredibil cum după zeci de ani descoperi că ‘borna’ aia a fost definitiv implantată în sistemul tău de valori.
enjoy! poate vorbim după.
G, nu eu decretez, ci IMDb. Serialul e listat ca terminat. Iar Wikipedia îmi zice că
Păi nu avem voie să zicem de Lazăr că a murit, dacă totuși el a fost înviat de Isus și încă mai trăiește? Eu am crezut că te uiți la Prison Break la TV, unde rulează sezonul 5. Nu m-am uitat câte sezoane sunt. În plus, am văzut și eu serialul, așa că știam că s-a terminat.