Ce susține religia mea

Religia mea1 susține că există o ființă unică, atotputernică, omniscientă și eternă, numită Dumnezeu, care a creat universul și l-a populat apoi cu viață. Plantele, animalele și oamenii sunt toate, de asemenea, creația lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun, blând și milostiv, plin de iubire față de creațiile sale.

rugăciune

Religia mea susține că omul are un corp material, care se va reintegra în materie la moarte, și un suflet sau spirit, de natură subtilă2, care este nemuritor. După expirarea corpului fizic, spiritul va putea exista în alte dimensiuni sau planuri, uneori numite Rai și Iad, în funcție de meritele pe care le-a acumulat în timpul vieții încarnate.3

În afară de oameni, Dumnezeu i-a creat și pe îngeri - ființe superioare de lumină. Ei au fost dotați cu liber-arbitru, iar unul dintre ei, Lucifer, a decăzut și a fost izgonit din Paradis, dar și-a păstrat o parte din puterile pe care le avea. Lucifer și armata lui de demoni sunt zugrăviți în Biblie ca surse de ispite pentru oameni.

La origini, omul a fost perfect, fiind creat să poată rămâne perfect dar fiind și el dotat cu liber arbitru. Datorită nerespectării unor precepte divine, omul a pierdut accesul la Paradis, devenind muritor, slab, bolnav, suferind etc. Dumnezeu, totuși, dorește ca omul să se mântuiască și să-și recâștige dreptul de a locui în Rai.

Pentru asta, Dumnezeu i-a oferit omului, de-a lungul timpului,  diverse norme de conduită, expuse în unele cărți4 și prin gura unor sfinți sau profeți. Cele mai cunoscute norme din Vechiului Testament5 poartă numele de „Cele 10 porunci”. Dintre ele menționez6: să îi acorzi lui Dumnezeu primul loc în viața ta, să nu minți, să nu preacurvești, să nu furi, să nici măcar nu râvnești la bunurile altuia.

Tot pentru salvarea oamenilor, Dumnezeu l-a trimis pe Pământ pe fiul Lui, Isus Cristos, care a fost născut de Fecioara Maria.7 Isus a deschis o nouă cale spirituală, creștinismul, bazată pe iubirea de Dumnezeu și de semeni. El a dus și la apariția unui nou mod de împărțire a timpului, datele anterioare lui fiind astăzi numite „înainte de Cristos” sau „înaintea erei noastre”, iar datele de după el „după Cristos” sau „era noastră”.

Isus a avut o serie de discipoli, 12 fiind mai apropiați (cei 12 apostoli). Noul Testament este compus, într-o bună parte, din scrierile lor. La 33 de ani, Isus a fost răstignit pe cruce de către mai-marii bisericii de atunci, pe nedrept, și prin asta El a spălat păcatele noastre. După trei zile a înviat, pentru a se înălța, ulterior, la cer. Biblia vorbește de o nouă revenire a lui Isus, în slavă, pe Pământ, la sfârșitul timpului.

Timpul pare ciclic. Prima dată au „căzut” Adam și Eva. Ulterior, omenirea a involuat atât de mult, încât Dumnezeu a decis să o distrugă printr-un potop prelungit. I-a făcut scăpați pe Noe și familia lui, care erau drepți și care apoi au repopulat Pământul. Biblia descrie și o a treia involuție, ce se va finaliza cu o apocalipsă. Aceasta încă nu a avut loc.

În conformitate cu învățăturile creștine, orice om, oricât de mult ar fi greșit, poate să se reîntoarcă la Dumnezeu. De un real folos în această direcție îi sunt iubirea, umilința, rugăciunea, austeritatea sau postul, adorarea Domnului, credința fermă8 și mai puțin erudiția sau sofisticarea. Printre obstacolele pe calea către Dumnezeu se numără: mândria, egoismul, răutatea, atașamentul față de posesiunile materiale.

După cum vedeți, este o prezentare simplă, dar - sper - cuprinzătoare. Dacă am omis ceva sau considerați că merită făcute adăugiri, faceți-le. Vă provoc să scrieți și voi un articol similar, în care să sintetizați, de o manieră cât mai simplă, principalele învățături ale religiei voastre sau, de ce nu, ale unui sistem filosofic pe care îl cunoașteți.

  1. Sunt creștin-ortodox. Nu merg regulat la biserică și nu am citit integral Biblia, așadar e posibil să-mi scape ceva. []
  2. Conștiința noastră []
  3. Este neclar care-i natura și alcătuirea acestor planuri. Simplist, ele sunt raiul și iadul, dar unii sfinți sau proroci vorbesc despre „al șaptelea cer”, în timp ce Catolicismul ne prezintă și un purgatoriu, ca plan intermediar între cele două. []
  4. Dintre care se remarcă Biblia []
  5. Biblia se împarte în Vechiul și Noul Testament; primul descrie evenimente de dinaintea venirii lui Isus Cristos pe Pământ, al doilea se referă la viața și învățăturile lui Isus Cristos - vezi mai jos []
  6. Într-o interpretare proprie []
  7. Numele nu e figurat, Biblia susține că Maria l-a conceput pe Isus fiind fecioară []
  8. Despre care chiar Isus Cristos spune că poate muta chiar și munții din loc []

29 comentarii

  1. Nu ştiu, potopul biblic cam intră în contradicţie cu milostenia şi bunătatea lui Dumnezeu.
    Când copii noştri sunt răi, încercăm să-i îndreptăm, uneori îi pedepsim, îi privăm de una, de alta, dar în nici un caz de viaţă. Nu-i adunăm pe toţi într-o vale ş-apoi o inundăm ca să distrugem tot răul.

  2. @Cudi

    Și atunci, ne gândim că poate creștinismul nu-i pe măsura aspirațiilor noastre, și ne îndreptăm atenția spre Orient. Unde descoperim conceptul de reîncarnare, care explică aparentele nedreptăți din lume. Și care ne oferă o altă perspectivă asupra morții: în loc să fie un punct final, aceasta devine un prag într-o lungă serie de vieți pe care urmeză să le trăim, pentru a învăța și a evolua. Context în care devine perfect posibil ca această moarte să reprezinte, în unele cazuri, singura soluție de a stopa rapid regresul unei ființe umane care altfel s-ar afunda și mai mult în răutate și inconștiență, și de a-i da șansa unui nou început, într-o altă viață, cu un bagaj karmic ceva mai ușor decât dacă respectiva ființă ar fi fost lăsată să trăiască până la adânci bătrâneți. Sau, prin extensie, o nouă șansă dată întregii omeniri, că vorbim de Potop. Și realizăm că, de fapt, nu Dumnezeu era parțial bun, ci prezentarea lui din religia creștină.

    Dar în articolul de față nu mi-am propus să vorbesc despre alte religii. Și pentru că a venit vorba de asta, unul din scopurile lui era să arăt că-i foarte ușor să prezinți, în linii mari, o teorie, un sistem, o religie, o filosofie, oricare ar fi ea, unui neofit.

    @Renata Carageani

    O să citesc cu interes. Până atunci, citește și pasajul de mai sus, cu răspunsul pentru Cudi.

  3. Păi eu am comentat pe o chestiune menţionată de tine în articol, că tot ai zis că “omenirea a involuat atât de mult, încât Dumnezeu a decis să o distrugă printr-un potop prelungit.”. Apoi, tu ai ales să răspunzi comentariului meu din perspectiva altei religii, fără să îţi dau vreun hint sau ceva ca s-o iei pe altă cărare. Şi-ai încheiat cum că nu ţi-ai propus să vorbeşti despre alte religii în prezentarea propriei tale religii.
    Concluzie: nu vrei să vorbeşti despre alte religii, dar găseşti într-însele resurse pentru a o explica pe a ta.

    Am prins ideea articolului tău, cu cât de simplu e să-ţi prezinţi, în mare, convingerea religioasă. Dar în loc să-mi arăţi cât de simplu e, mi-ai (re)confirmat contrariul.

  4. Uite de ce nu ai dreptate cu concluziile:

    1. Am scris un articol în care am prezentat, în mare, ce spune religia mea despre lume și univers, arătând cu ocazia asta că e ușor să faci o astfel de sinteză simplificată, cu rol introductiv, pentru neofiți.

    2. Nu am zis că ceea ce susține religia mea este și ceea ce cred eu în totalitate. M-am rezumat strict la ce spune religia mea, pentru că asta a fost tema articolului și a fost suficientă pentru ce voiam să demonstrez. Da, puteam alege o altă temă, cum ar fi „perspectiva budismului asupra lumii”, sau „perspectiva mea asupra spiritualității”, dar am ales tema din titlu.

    3. Când ai obiectat cu privire la Potop, am comutat perspectivele și ți-am răspuns din punctul meu de vedere (care era offtopic). Strict din perspectiva creștinismului, răspunsul poate fi „nebănuite sunt căile Domnului”, iar tu poți alege să te mulțumești cu el sau nu.

    Asta nu schimbă cu nimic faptul că o introducere de tipul celei făcute de mine în articol este foarte ușor de realizat.

    În primul rând, eu ți-am răspuns apelând la alte religii pentru că m-a interesat să-ți răspund la eventualele îngrijorări cu privire la Dumnezeu, nu la eventualele îngrijorări cu privire la textul biblic. Adică aia a fost mai important. Dar dacă aș fi descris în articol perspectiva mea, nu ar fi trebuit să apelez la altceva, ți-aș fi răspuns tot din perspectiva mea.

    În al doilea rând, articolul are rolul unei introduceri. El este un fel de abc, o prezentare sintetică, simplificată, a principalelor idei ale unei doctrine (sau convingeri personale, sau ce vrei, dar în cazul de față e o doctrină). Ceea ce urmează după articol – comentariile – sunt deja aprofundări ale ideilor prezentate în acest abc, este o materie mai avansată, de liceu sau de facultate.

    Dar în discuția pe care am avut-o la tine cu Fire, eu nu i-am cerut mai mult decât abc-ul! O prezentare analogică celei făcute de mine în articol ar fi fost suficientă, m-ar fi mulțumit și mi-ar fi permis să înțeleg, în mare, cum vede el/ea lucrurile.

    Sigur că, mai departe, puteau să urmeze întrebări, dar, repet, nu i-am cerut o prezentare minuțioasă, exhaustivă și inatacabilă. Ci una similară articolului meu. Asta e ușor de făcut, numai că Fire n-a vrut sau n-a fost capabil(ă) să mi-o ofere.

  5. Eu, Cudi, intru la Lotus pe blog, citesc un articol cu “religia mea” şi comentez pe un aspect din text, Lotus îmi răspunde făcând referiri la idei dintr-alte religii, eu remarc treaba asta, apoi el mi-o serveşte pe aia cum că părerea lui personală e offtopic în contextul articolului. Articol intitulat “ce susţine religia mea”. În care părerea, perspectiva autorului e offtopic. Dar tot el e nemulţumit că alţii nu-i fac un rezumat din păreri/convingeri/perspective proprii.
    Păi, să nu te umfle râsul?
    Întreb pe cei ce vor citi comentariile – ce contează mai mult, părerea personală a lui Lotus pe tema dată sau o sinteză la rece a ceea ce zice religia despre ea însăşi?

  6. Ce are primăria cu prefectura? Și de contat, contează ceea ce te interesează mai mult. Dacă te interesează doctrina taoismului, contează o prezentare la rece a taoismului. Dacă te interesează ce crede X despre spiritualitate, contează teoria lui X (care se poate suprapune, complet sau parțial, peste teoria taoismului, sau care poate îngloba elemente din filosofii diferite, sau care poate fi complet originală). Pur și simplu nu înțeleg obiecțiile tale.

    1. Eu i-am cerut unui comentator de la tine să-mi facă un sumar al ideilor lui despre lume și univers (care pot fi parțial preluate din creștinism, din kabala etc). Eu nici nu știu de unde sunt preluate. I-am cerut un fel de rezumat la ce crede el.

    2. Am invocat pentru asta faptul că, dacă ți-s clare lucrurile în minte și le-ai înțeles suficient de bine, sau dacă ai înțeles o anumită filosofie, e ușor să o prezinți simplificat. Adică dacă ai înțeles cu adevărat ceva, îl poți reda și în cuvinte simple.

    3. Și, pe post de argument, am scris acest articol, în care am redat, într-o formă scurtă și simplificată, dar (sper eu) cuprinzătoare, o întreagă filosofie sau doctrină religioasă – pe aceea a creștinismului.

    Ce importanță are că în comentarii am divagat? I don’t see the point.

    La fel de bine puteam scrie un articol în care să prezint filosofia budistă, sau filosofia mea, adică ce cred eu despre tot ce ține de metafizic. Ideea era că o astfel de prezentare, a oricărei doctrine (însușite de tine complet, doar parțial sau deloc, dar pe care ai înțeles-o), e ușor de făcut.

  7. Pe tine te interesează ideile, convingerile personale despre Dumnezeu ale unui comentator şi, ca să dovedeşti cât de simplu este să le expui, vii cu acest articol care sintetizează, la rece, ideile creştinismului şi care nu reflectă părea ta despre spiritualitate (pe care ai clasificat-o offtopic).
    În virtutea exemplului, puteai expune din prima propriile tale convingeri, nu o doctrină religioasă, la modul impersonal (însuşită “complet, doar parţial sau deloc”, eşti amuzant, zău).
    Uite, dacă spui că e atât de uşor să o faci, ai putea scrie un nou articol, axat exclusiv pe modul în care tu vezi divinitatea, despre rostul vieţilor noastre, despre evoluţia noastră spirituală, despre măsura adevărului biblic, despre existenţa sau inexistenţa Satanei, despre ce se întâmplă cu sufletele noastre după moarte, despre reîncarnare – dacă rezonezi cu teoria asta, despre calea mântuirii, despre ce crezi tu pe tema asta.

  8. Lotus, ori nu pricepi, ori o dai de gard. Uite o analogie:

    Tu ceri cuiva să îți spună cum face el ciorba de văcuță.

    Apoi, că să arăți ce simplu este, tu ne spui cum face Gordon Ramsay ciorba de văcuță.

    Spune-ne cum faci TU ciorba aia de văcuță, nu cum o fac alții.

  9. Adică să mai scriu un articol, pentru că voi nu puteți extrapola?

    Deci: majoritatea oamenilor mănâncă ciorbă. Fire zice că ciorba e toxică și preferă pizza. Eu îi cer rețeta pizzei. Fire zice că aceasta nu poate fi transpusă în două rânduri, fiind rodul unei vieți de cercetări gastronomice. Dacă vrem, să ne documentăm singuri. Eu îi spun că orice rețetă poate fi transpusă în două rânduri. Ceilalți nu par a fi de acord. Public, la mine pe blog, rețeta ciorbei, în două rânduri. După un dialog în comentarii, se ajunge la concluzia că eu nu mănânc ciorbă decât ocazional, în rest preferând pilaful. Concluzia voastră? Ca să fi fost o demonstrație elocventă, trebuia să fi publicat rețeta pilafului! :) Really?

    Ar fi fost la fel de simplu.

    De ce o filosofie ar fi mai ușor sau mai greu de sumarizat, în funcție de cât de mult ne atrage pe noi? O rețetă este o rețetă, indiferent cine o gătește, indiferent dacă-i luată dintr-o carte de bucate sau din caietul bunicii. Poți spune, de exemplu, că preferințele tale culinare sunt prea intime pentru a le expune public, și este ok. Poți spune că este un secret al restaurantului pe care îl deții, și iar este ok. Dacă nu vrei să o publici, asta e. Nu o publici pentru că nu vrei, este ceva personal, un subiect pe care deocamdată nu ești dispus să-l abordezi deschis, în totalitate.

    Dar nu poți spune că doctrina ta nu poate fi simplificată, că nu-i poți extrage câteva idei esențiale, cu rol introductiv, că nu-i poți face o prefață pentru neofiți, cum a zis Fire. Că nu se pretează la așa ceva. Că este incompatibilă cu acțiunea de a sumariza. Decât dacă nu ai o doctrină (coerentă) în mintea ta.

    Poate așa e mai simplu: Fire a zis că Daciile pe care le avem noi sunt rable, ea circulând cu Subaru. Eu îi cer o poză la Subaru. Ea zice că mașina reflectă razele Soarelui și nu poate fi pozată, trebuie să vii lângă ea și să o studiezi centimetru cu centimetru pentru a-ți face o imagine. Eu îi zic că orice mașină poate fi pozată și public o poză la o Dacia. Voi aflați că am Ford în garaj și obiectați: ca să am dreptate, trebuia să fi publicat o poză la Ford. Ei bine, nu, deoarece Fire n-a invocat motive personale. Fire a spus că unei Subaru nu i se pot face poze. Iar pentru a invalida asta, nu e nevoie să-mi pozez propria mașină. E suficient să fac poză oricărei mașini de pe stradă.

    Dificultatea lui Fire de a produce o poză credibilă nu-i legată de unele sensibilități în a-și expune propria mașină (cum poate e la mine), ci de faptul că nu știe face poze. Iar dacă nu știe face poze, nici să evalueze două mașini și să ne spună care e mai bună nu va putea.

  10. Pe scurt, ce am înţeles din ce zici tu, Lotus: susţii, teoretic, adevărul biblic, chiar şi pe ăla din Vechiul Testament, deşi ai spus dincolo că n-ai citit Vechiul Testament. Apare cineva cu interpetări şi informaţii total diferit de ale tale, cu un munte de lectură şi studiu în spate şi în loc să-ţi expună concluziile generale, în loc să-ţi impună că dumnezeul ei e adevaratul dumnezeu, te invită la studiu, să tragi singur concluzii, începând cu Vechiul Testament.

    Ai zis că nu, că-i prea lung Vechiul Testament. Apoi vii aici, publici acest articol care nu arată perspectiva ta, ci e o sinteză la nivel de gimnaziu a creştinismului şi te baţi cu pumnii în piept că uite, tu poţi sintetiza religia ta, iar cealaltă persoană nu-i capabilă să o facă, că nu ştie. Şi subliniezi şi faptul că ce ai sintetizat tu e o doctrină, nu ceea ce crezi/simţi tu.Că asta e o altă discuţie – că părerile tale personale sunt offtopic.

    Păi, până la proba contrarie, nici tu nu eşti capabil să faci o poză generală convingerilor tale religioase – sau nu vrei, exact ca Fire. De fapt nu ca Fire, că Fire a citit cu duiumul întru verificarea propriilor convingeri, pe când tu nici cartea autoritate a religiei tale n-ai parcurs-o în întregime. Zău, acum, de data asta le-ai cam dat cu stângu’n dreptu’ şi le-ai sucit ca la Ploieşti, te doare mintea. Chiar şi trollingul are o limită, pe bune.

    În altă ordine de idei, sub articolul în care vorbeşti despre religia ta, eşti singurul care îşi judecă aproapele – că e capabil ori ba – aşa, de amorul artei. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?

  11. Cred că mai nou ai o fixație cu trolingul. Iar o descriere de tipul ăsta, la nivel de gimnaziu, era tot ce voiam de la comentatoarea ta. Și dacă eu, care n-am citit Biblia integral, am putut-o face, de ce n-ar fi putut și ea, care a citit enorm? A fost o simplă demonstrație că uite, nu-i așa de greu să trasezi niște linii introductive pentru o doctrină, un sistem de gândire, o filosofie. Și un articol pe tema religiei, pentru ceilalți cititori. Atât și nimic mai mult.

  12. Da? De o vreme am renunțat să mai citesc ce scrie.

    Scuză pentru ce? Am scris un articol, încercând (și) să demonstrez ceva. Dacă mi-a ieșit, bine. Dacă (tu zici că) nu mi-a ieșit, iar bine. Ce, e musai să-mi iasă? I’m only human.

  13. Înţeleg că nu vei scrie un articol axat pe părerile şi convingerile tale despre Dumnezeu. Dacă ai o reţinere în sensul ăsta, e de înţeles. Poate că şi Fire are o astfel de reţinere, iar dacă evită să explice pe diagonală în ce crede şi ce simte ea legat de Doamne-Doamne, nu înseamnă că nu e capabilă s-o facă. Dar am obosit să repet astea şi să te citesc pe tine repetând alea. Ai prins şi tu ideea, aşteptăm o versiune personală a aceluiaşi subiect de articol.

  14. După ce am citit (cu mult interes) discuția voastră fluviu de la articolul lui Cudi, m-am răzgândit, Lotus. E prea tematic și profund subiectul pentru Gara mea. Între timp am înțeles și motivul articolului tău, nu e un crez, e un demo.
    Pe urmă, eu nici măcar nu sunt sigură în ce cred. Sunt sigură doar în ce NU cred: într-un Dumnezeu antropomorf.

    O interpretare cel puțin originală a Bibliei o găsești la Tony Victor Moldovan. Programul Terra.
    Am șters linkul fiindcă încarcă textul integral al cărții, dar e suficient să intri pe google și poți citi cartea.

  15. O diversitate de opinii, de la extrateresţii la inversarea rolurilor a celor două forţe care reprezintă binele şi răul.
    Pascal B zicea: Dacă crezi în Dumnezeu şi se dovedeşte că el nu există, nu vei fi pierdut nimic căci în învăţăturile lui sunt preceptele binelui (cele 10 porunci : să nu ucizi , să nu furi, s.a.m.d.) dar daca nu crezi şi El există, ai pierdut totul.
    Ateii/gnosticii din câte am observat eu, au teorii bazate pe interpretări istorice care nu prea pot fi susţinute cu dovezi clare, ci interpretări – ci cu manuscrise vechi (nu contează cine le-a scris), teoria Big Bang, extratereştii, teoria evoluţionistă/Darwin, Codul lui Da Vinci – Graalul e de fapt…şi Iisus de fapt s-a căsătorit cu Maria Magdalena şi alte blasfemii. Cred că dezinformarea e mai uşor de făcut prin a scoate încă 100 de teorii perfect argumentate dar false (sofisme). Se contrafac ele şi studiile care arată că un medicament e ok, că încălzirea globală e un mit, că centralele hidro nu afectează apa curgătoare, depinde de interesele celui care plăteşte studiul.
    “în vremurile de apoi unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetulor” ( I Tim.4,1-2)

  16. *extraterestrii
    *cugetul lor
    Citisem de Origen pe blogul lui Ketherius&Cudi şi mi-am amintit de una din teoriile lui: apocatastaza – revenirea la o stare anterioara şi precum că toţi demonii s-ar mântui revenind la starea lor iniţiala (îngeri). Iisus a zis ” Văzut-am pe Satana ca un fulger căzând din cer” ( Lc.10:18) În Filocalia I – cred câ ?Marcus Ascetul avea o preluare a lui Origen (care a fost denumjt eretic -anatemă la vremea lui) – zicând că oamenii nu ar fi decât îngerii decăzuţi care prin experienţa pământeană şi cunoaşterii Binelui şi Răului ar putea evolua şi prin mântuire redeveni îngeri.
    Tot în Biblie se spune că nu putem sluji la doi stăpâni ( Dumnezeu şi satan) şi că prin asemănare (buni, drepţi, milostivi, fără patimi, s.a) putem fi Fii lui Dumnezeu sau prin neasămănare şi asemănare cu Satan (adică vicleni, răi, mândri, cu patimi s.a.) fii a lui Satan.
    Cât despre primul potop menţionat în articol, ştim că pe lângă păcate oamenii înainte de potop făceau nunţi şi petreceau – neavând o viaţă curata şi nerugându-se Dumnezeu nu le-a putut vorbi şi îi preveni cum a făcut cu Noe- ei necrezându-l nici pe Noe şi râzând de barca lui. Potopul a fost declanşat tot de păcatele oamenilor.
    De aceste energii vorbeşte şi Maxim Mărturisitorul în Filocalia II.
    Subiectul e destul de stufos. Sfinţii prin viaţa lor ascetică (despătimire, induhovnicire) pe lângă harul din timpul vieţii au făcut minuni şi după moarte. Cărţile lor pot fi de folos pt o documentare corespunzătoare întrucât ei s-au mântuit.
    Recomand Arsenie Boca- Cărarea Împărăţiei: Cuvinte vii
    Constantin Costel Ciomâzgă- Se întorc morţii acasă: Lucrarea
    Scarlat Demetrescu- Viaţa dincolo de mormânt…şi altele.

  17. @Renata Carageani

    Și pentru blogul de față este cam profund subiectul. Deocamdată Cudi a fost singura care a l-abordat parțial, pe blogul ei.

    Nu am citit cartea, dar teorii despre eventuala proveniență extraterestră a diverselor religii au mai existat. Hmm, dacă te gândești că un ipotetic Dumnezeu nu este născut pe Pământ, s-ar putea chiar să aibă ceva adevăr în ele. :lol:

    @Elena

    Eu cred că teoria Big Bang-ului, existența extratereștrilor și alte aparente „blasfemii” se împacă de minune cu existența lui Dumnezeu. Nu prea se împacă cu o interpretare rigidă a textelor Scripturii, dar asta-i altceva.

  18. În cartea lui Tony Moldovan, care e medic anestezist, ipoteza e că suntem o pepinieră de genomuri „lucrate”. Pare o tâmpenie când rezum așa, dar, cel puțin parțial, omul argumentează științific. Faza mișto e că 666 nu e numărul fiarei, ci dovada purității genice.
    Foarte complicat, dar pasajul ăla chiar merită citit, deși e foarte matematic.

  19. De Raymond Moody știi? Tot medic. Are niște cărți în care a cules experiențe la limita dintre viață și moarte sau în moarte clinică. În multe apare ca motiv ridicarea sufletului deasupra corpului, pe care-l vede de sus, pe masa de operație, și apoi eventuala deplasare, însoțit sau nu de alte ființe subtile, în diverse locuri de pe Pământ sau printr-un tunel cu un capăt luminos etc. În unele cazuri, pacienții resuscitați au descris cu exactitate locuri pe care le-ar fi vizitat în acele momente și pe care nu le cunoșteau înainte, descrieri care s-au dovedit apoi exacte. Cred că a scris mai multe cărți, eu i-am citit una, e foarte interesantă.

  20. În articolul meu am zis că nu ştiam că “crede şi nu cerceta” n-are vreo legătură cu învăţăturile creştine şi că expresia îi aparţine lui Celsius, expresie prin care denigra creştinismul. Deci n-am abordat parţial subiectul articolului tău, nici pe departe. Şi nu spune, acum, că e prea profund subiectul pentru blogul tău, că doar tu ai afirmat că e atât simplu să-ţi prezinţi, în linii mari, convingerea religioasă. Dacă aceasta există.

    Prin urmare, ne-ai oferit şi acest lămuritor demo.

    Eu încerc să privesc discuţia în cauză din avion. Şi ce văd? Îi văd pe Lotus şi pe Fire – primul din fanclubul dumnezeului creştin, al doilea dintr-alt fanclub, n-am înţeles încă al cui sau mai degrabă al căror convingeri. Manualul primului e Biblia creştină, cea mai populară carte a tuturor timpului (să nu uităm că popularitatea nu-i validează valoarea şi adevărul), al doilea are alte manuale, mai puţin populare. Însă manualele au un subiect comun, vorbesc despre fiinţe supreme şi lucrările acestora, însă au şi aceeaşi vulnerabilitate – lipsa de dovezi care să ateste existenţa unei astfel de fiinţe supreme sau care să certifice faptele asumate lucrării ei. Orice ar spune unul sau altul poate fi contracarat la nesfârşit, din nefericire, tot cu argumente ce nu pot fi verificate.

    De ce este mai uşor de contrazis Lotus? Pentru că el susţine cauza dumnezeului din cea mai populară carte, pe când Fire vine cu alte teorii, cu alte repere de studiu, deocamdată străine mie. N-am citit, n-am studiat referinţele lui Fire, motiv pentru care nu-i pot valida sau invalida afirmaţiile, nu le pot numi aberante aşa cum face Lotus – promovatorul altor aberaţii, dacă priveşti din perspectiva lui Fire.

  21. Nu mă refer strict la religia creștină. Mă refer la faptul că ai început să publici articole în care vorbești, conștientă sau nu, despre anumite căutări sau aspirații spirituale pe care le ai. Ai avut un articol despre Tao Te King. Acum îl ai pe acesta, despre credință. Eu m-am ferit să abordez astfel de subiecte pe blog, iar dacă există pe alocuri, ele sunt mult diluate.

    Simplitatea și profunzimea se află pe axe diferite. Opusul simplității este complexitatea. Opusul ușurinței este greutatea. Opusul profunzimii este superficialitatea. Eu am zis că-i simplu și ușor să faci o astfel de prezentare. N-am zis nimic despre profunzime. Citești prea aproape de literele paginii.

    Nu poți afla dovezi despre existența unei ființe supreme. Demersul de a o găsi nu poate să pornească din minte. Poți să crezi în ea, sau poți să nu crezi. Credința se fundamentează pe altceva, nu pe minte. Certiduinea pe care ți-o dă o dovadă concretă este egală cu zero. Prin urmare, abordarea ta, de a analiza aceste teorii făcând o analiză pe text, o analiză „de manual”, nu te poate conduce nicăieri.

  22. Lotus, am citit cîndva un fragment din Life after Life. Colegii dr. Moody obiectează, simplu, cu starea fiziologică precară în care se află creierul în momentul morții (lipsa de oxigen e esențială), responsabilă de imaginea aia cu un coridor lung și lumina albă de la capătul lui.
    Cu toate astea îmi place să cred că ființa noastră spirituală nu se pulverizează în neant, la moartea fizică. Adică nu-mi par imposibile peregrinările aceluiași „suflet” prin mai multe corpuri fizice de-a lungul sutelor și miilor de ani, așa cum susține astrologia. De asemenea faptul că talentele/înclinațiile spre anume activități sunt crâmpeie de amintiri din vieți trecute. Desigur, afirmațiile mele trebuie citite mai mult în cheia unui joc al imaginației decât ca niște convingeri.
    Când am zis că nu cred într-un Dumnezeu antropomorf (poate că trebuia să precizez asta) nu m-am gândit la aspectul exterior, ci la înzestrarea lui cu afecte (iubire, bunătate, iertare…) De aceea nu văd rugăciunea ca pe o doleanță, ci ca pe o conștientizare a problemei cu care te lupți. Altfel zis, rugăciunea se îndreaptă spre zeul din tine, nu spre cel exterior și îndepărtat.

    În răspunsul pe care i-l dai mai sus lui Cudi faci o afirmație pe care chiar n-o pricep: credința se fundamentează pe altceva, nu pe minte. Dacă nu mintea este sediul unei convingeri, atunci unde s-ar putea forma ea?

  23. Lotus, îţi recomand R.Cialdini – Tehnici de persuasiune şi manipulare (am văzut-o şi sub altă denumire decât a mea – probabil altă editură). Să vezi vezi cazuri reale date şi explicate de manipulare în masă – oameni care au vândut tot şi aşteptau să vină extratereştii, oameni cu funcţii şi bani care au aderat la grupuri dubioase conduse de un guru care se pricepea să le umple golurile din mintea lor destul de ok – cu studii etc.
    Pe de altă parte e fascinant că un renumit om de ştiinţă (pe care am uitat cum îl cheamă) a studiat şi afirmat că cei care au crezut în Dumnezeu au supravieţuit cu (mintea întreagă) holocaustului. Deasemenea mi se pare interesant că A.Schopenhauer şi F Nietzsche au avut nişte teorii ateiste (împotriva lui Dumnezeu) şi au înnebunit, Nietzsche comiţând incest cu sora lui, s-au sinucis – n-aş putea zice că au sfârsit bine.

  24. Renata, te trimit și pe tine la Roza lui Paracelsus. :)

    Dacă mintea ar fi farul nostru călăuzitor prin lume, atunci cred că ne-am schimba convingerile foarte des, în funcție de ce am mai citi nou. Totuși, dacă avem o anumită convingere, indiferent de ce natură, este foarte greu să ne-o schimbăm. Iar dacă dăm peste niște argumente logice care ne spun altceva decât credeam noi, în loc să ne resetăm convingerile, cum ar fi normal dacă ne-am baza pe minte, suntem extrem de sceptici la noile argumente și căutăm altele, cu care să le invalidăm, altele care să ne reconfirme ceea ce știam inițial. Deși, cel puțin până când le găsim, nu am avea nici un motiv logic să rămânem fideli vechilor noastre teorii. La fel, dacă găsim un text cu multiple interpretări, o alegem pe cea care ne convine.

    Asta arată că, de fapt, în relația dintre convingerile noastre profunde și minte, mintea cel mai adesea are rolul unui servitor. Noi ne considerăm ființe superioare, raționale, intelectuale, dar nu ne axăm pe minte pentru a ne forma diverse convingeri ci ne folosim mintea pentru a ne argumenta convingerile deja existente și create pe baza unor lucruri cu care rezonăm la alt nivel, independent de minte.

    Și nu e valabil doar la convingeri. Dacă, de exemplu, ne spune cineva că suntem proști, în loc să analizăm la rece această afirmație și să vedem dacă suntem proști sau nu, noi vom căuta imediat argumente și justificări care să arate exact opusul, adică că nu suntem deloc proști și că respectivul se înșeală în argumentația lui.

    În concluzie, aș spune că îi acordăm minții un rol mult mai mare decât cel pe care îl are. De cele mai multe ori, mintea, în loc să ne deschidă noi orizonturi (sau să ne dărâme castele de nisip în care locuiam), ne menține în propria noastră bulă.

    Cât privește locul unde se formează în realitate convingerile, ăsta e un bun subiect pentru introspecție. :)

Leave a Reply to ketherius Cancel reply