Am citit un articol la Simona Tache, care ne spune că bloggerii din SUA vor trebui să-și marcheze articolele sponsorizate. De ce? Pentru că mi-a apărut în feed-ul de Facebook. 
Ok, pentru că s-a lăsat cu scandal după ce s-a aflat că Warner Bros. a plătit în 2014 o serie de bloggeri să publice recenzii pozitive la un joc (Middle Earth: Shadow of Mordor) iar aceștia (sau cel puțin o parte dintre ei) s-au conformat fără a-și marca articolele cu P-ul de la publicitate. Că de la ce altceva ar putea veni acel P?
Eu cred că publicitatea transparentă este o utopie. De ce? Pentru că în 2014 Warner Bros. a plătit o serie de blogeri să scrie recenzii pozitive unui joc. În primul rând, Warner Bros, nu PFA-ul vecinului nostru Costel. În al doilea rând, recenzii pozitive. Știți ce este o recenzie? O prezentare succintă a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice, ne spune dexul. Adică eu văd un film și scriu despre el dacă e bun sau nu și de ce. Bănuiesc că persoanele care iau decizii la Warner Bros. au considerat mai rentabil să facă un joc mediocru și să plătească niște blogeri să-l promoveze decât să investească în programatori talentați și oameni cu viziune, care să producă un joc superior, ce va atrage în mod natural recenziile pozitive. Per total poate că e mai ieftin.
Apropo de recenzii, am citit ieri una la Bitdefender, pe blogul lui Zoso. Din care am aflat că antivirusul respectiv este, conform topurilor internaționale, cea mai bună soluție de securitate. Nu știu dacă citiți blogurile românești cu trafic. Eu intru ocazional pe ele și îmi aduc aminte că unele găzduiau bannere cu Bitdefender. Iar la Zoso rețin că am mai citit câteva articole în care am văzut negru pe alb acest mesaj, cu cel mai bun antivirus. Posibil, la drept vorbind nu l-am folosit. Atunci când am încercat s-o fac, demult, s-a instalat greu și mi-a încetinit considerabil sistemul. Dar între timp l-or fi îmbunătățit. Schimbări în mod cert i-au adus, de exemplu în 2012 i-au înlocuit tehnologia HIPS cu una cloud, pentru a-l face mai ușor de folosit de către noobi. Adică de către utilizatorii simpli, fără prea multe cunoștințe și afinități în domeniu. Pentru mine ca utilizator avansat ăsta nu e un semn bun, dar probabil mă înșel, doar n-o să presupun că niște oameni răsăriți, de la pupitrul unei firme renumite de software, i-au cerut unui bloger serios, cu cititori maturi, să facă reclamă nemarcată produsului lor, menționând că e cel mai bun? Reclamă care se vede din avion. În plus, nici dovezi pentru așa ceva nu am, iar șansa de a câștiga una dintre cele trei licențe gratuite la Bitdefender oferite de Zoso azi, și deci de a testa produsul, am ratat-o.
Cu sau fără dovezi, publicitatea onestă este, în opinia mea, o utopie, cel puțin la cum stau lucrurile în momentul de față. Iar mesajele pe care vor să le transmită diverse entități comerciale mai mari sau mai mici sunt, uneori, atât penibile cât și purtătoare de umor involuntar. Bun, publicați-le și luați-le banii, cum fac și eu prin alte părți, la scară mai mică. Dar fiți mai rezervați atunci când afirmați că aveți un blog. Pentru că un blog pe care se publică advertoriale este asemenea unui roman în care la un moment dat Sherlock Holmes, nereușind să descâlcească ițele crimei pe care o investighează, se așează pe fotoliu și consumă o ciocolată Milka, cu lapte din Alpi și proporția perfectă de lecitină pentru stimularea optimă a funcțiilor cerebrale, available in your local store for just $1.
Cred că ideea publicității transparente a fost inventată de un tip genial, de vreme ce ne-a convins să o promovăm și să credem în ea fără să fim plătiți. Totuși, în apărarea internetului, să notăm pe final că advertorialele sunt mult mai digerabile decât spoturile televizate în care un actor ne spune că detergentul cutare, pe care el n-a pus mâna în viața lui, elimină 99,99% din pete. Dar asta nu-i o bilă albă acordată publicității moderne ci o invitație la a reflecta asupra celor două medii de comunicare în masă, internetul și televizorul.
Publicitate transparenta? Un nou termen pentru “Ţeapă, fraierilor, iar fac bani pe timpul vostru!”, nu?
Acum sunt sfâşiat: pe de o parte îmi place BitDefender, foarte mult, îl folosesc de nişte ani, cunosc o parte din echipă etc. Pe de altă parte ZOSO îi face reclamă!!!
Produsul și reclama sunt două lucruri distincte. Poți avea o reclamă onestă, marcată ca atare, de bun simț, la un produs slab, la fel cum poți avea invers. Articolul e despre publicitate.
Totuși, eu nu sunt fanul antivirușilor pe bază de semnături, chiar dacă au o componentă de cloud. Eu folosesc doar un firewall simplu, light, gratuit, cu HIPS, care nu are nici o bază de date, nici o semnătură, și nu-și face update decât la program. Sunt pe Windows XP și nu țin minte să mi se fi virusat calculatorul în ultimii 5-6 ani.
Dar asta n-are legătură cu Bitdefenderul în special. Din punctul meu de vedere, nici AVG și Norton nu constituie soluții reale de securitate. Imho, antivirusul pe bază de semnături este pentru calculator ca Akismetul pentru blog. Practic inutil.
Când spuneţi Zoso, eu mă gândesc la ăsta – http://onceuponatime.wikia.com/wiki/Zoso.
Am și uitat de personajul ăla.
Io sunt un noobi din ăia. Norocul meu e că mișună cineva prin casă priceput la calculatoare. Altfel n-aș fi avut nici blog, nici mail și, evident, nici calculator.
Am avut bitdefenderul pe vremuri și m-a îmbolnăvit de anxietate. La orice click nevinovat, începea să ni-no, ni-no la mine și intram în panică. Am mereu un antivir, dar asta nu înseamnă că nu m-am infectat de câteva ori.
Asta ca să zic și io ceva de bitdefender.
Acuma cu reclama.
Nu vreau să zic ceva de zoso. Ar fi ca și cum am discuta acum de gripa aviară. Pe cine mai interesează?
Lucrez într-un domeniu unde reclama netransparentă, adică fără (P) sau fără o notă de subsol – acesta e un text publicitar, face mult rău. Nu mie, mie îmi aduce încasări, ci pacienților.
Publicitatea onestă e o utopie, în sensul că, dacă ai luat bani pe publicitate, cuvântul onestă părăsește sintagma cu coada între picioare.
Dar poți face reclamă unui produs dacă ai adunat feedbeck-uri pozitive suficiente, dacă și părerea ta sinceră despre produsul respectiv e favorabilă. Poți transforma un ipotetic consumator într-un consumator efectiv de acel produs. Asta cere timp. Firmele care au nevoie de publicitate n-au timp să lase produsul să se impună pe piață „pe picioarele lui” (de regulă, produsele care necesită publicitate au picioare de cârpă) și plătesc publicitate. Din clipa aia nimic nu mai e onest.
Publicitatea onestă e publicitatea din gură-n gură. Orice pălăvrăgeală se poate lăsa cu publicitate onestă. Dar nu pe net, ci în real. Ce faci? Spăl geamurile, așa că zi repede, că am treabă… Cu ce le speli? Cu Axion lichid, de vase. Pe bune? Pe bune, Pe urmă le dau cu spirt.
Asta e publicitate pe bune. Onestă. Gratuită.
Distribuitorului de AXION o să-i crească, la un moment dat, vânzările la detergent de vase lichid cu cu 0,2%. Și lu fabrica de alcool medicinal o să-i crească la fel. Ambii nu vor ști de ce. Și nici nu vor considera-o o creștere. Așa că-l vor plăti pe zoso și pe alți zoși să le-o crească cu 5%. Fără onestitate, dar ceva mai rapid.
Fără să fiu specialist în publicitate, am dobîndit niscai învățături practice, de nevoie. Altfel nu plătesc furnizorii și nu dau salarii. Sunt veriga slabă dintre producător și consumator. Mie chiar nu-mi pasă dacă publicitatea e transparentă, opacă, de porc sau de vacă. Pe mine mă interesează fidelizarea clientului. Dar nu o fidelizare tâmpită, ci una inteligentă. Cu cât îl leg mai mult la gard, cu atât îi dau dreptul să aleagă.
Scuze, m-a luat valul, poate nici nu-ți pasă de ce zic eu. Poți, cu un click, să simplifici lucrurile și să-mi ștergi comentariul.
Bun, în primul rând articolul nu e despre Zoso și Bitdefender, ci despre ce scrie-n titlu. Restul sunt elemente pe care-mi construiesc argumentele.
Eu cred că cel puțin în anumite domenii calitățile unui produs sunt un factor de succes mult mai important decât ambalajul în care îl îmbracă diverși agenți publicitari. De exemplu, Yahoo avea un portal accesat de toată lumea și stătea pe un purcoi de bani în momentul în care doi studenți scriau pe hârtie un algoritm simplu, de sortare inteligentă a paginilor web, pe baza calității reale a acestora. Astăzi Yahoo este în picaj iar Google – cel mai folosit motor de căutare. Dar în situația unor produse cu calități asemănătoare, adresate unui public nătâng, reclama poate constitui cheia succesului. Și zic „nătâng” pentru că, în opinia mea, cu greu poți găsi o prostie mai mare decât să cumperi un produs pe baza faptului că ai văzut o reclamă la el.
Din puținul citit la tine și din ce zici aici, intuiesc că lucrezi în domeniul farmaceutic. Eu am pe cineva în familie care lucrează în sănătate. Mi-a spus că, într-o vreme, medicii de familie primeau regulat vizita unor reprezentanți ai unor fabrici de medicamente, care îi bonificau material (dându-le adică bani cash) în funcție de numărul și tipul de medicamente de la fabrica respectivă prescrise anterior. Astfel medicul ajungea să scrie pe rețetă un anumit medicament nu pentru că era neapărat mai bun decât altul sau cel mai portrivit pentru afecțiunea pacientului, ci pentru a-și realiza un anumit target sau pentru a câștiga mai mulți bani.
Oare de ce aș putea dori să îți șterg comentariul?
Fiindcă e incoerent și stufos. Comentariul.
Nu într-o vreme, ci tot timpul, pe orice vreme, medicii primesc vizitele unor reprezentanți medicali, care fac publicitate transparentă, cu cointeresare.
Ce frumos sună așa! Parcă prefer varianta incoerentă.
Eu i-aş pedepsi aspru pe ăia cu reclamele mincinoase, care sună seducător doar pentru a te convinge să cumperi.
Într-un fel, interesele pe care le servesc și propria perspectivă le sunt auto-pedepse.