Ultimele actualizări ale platformei WordPress mi-au adus o surpriză neplăcută. Acum, când selectezi o porțiune de text și apeși pe butonul de inserare a unui link, în loc să se deschidă vechea casetă de dialog pentru editarea linkurilor, apare ceva de tipul:

În căsuța de editare unde se află cursorul poți scrie o adresă URL sau, dacă vrei să inserezi un link intern, adică spre un articol de pe propriul tău blog, câteva cuvinte din titlul acelui articol. Butonul albastru (cu sigla tastei Enter) este echivalentul ok-ului, ca să anulezi apeși pe tasta Esc. Butonul al doilea deschidea vechea casetă de dialog:

care îți oferă în plus posibilitatea de a seta ca linkul să se deschidă într-o pagină nouă a browserului.

Opțiune pe care eu o bifam întotdeauna.

Așadar, în timp ce noul design este mai frumos și mai simplu, venind astfel în întâmpinarea administratorilor începători, fără afinități tehnice, pentru utilizatorii mai avansați, în speță cei care doresc să bifeze acea opțiune, numărul de clickuri pe care trebuie să le dea pentru a obține același rezultat s-a dublat. Ceea ce, din punctul meu de vedere, reprezintă un pas înapoi și este semnificativ pentru direcția în care a luat-o cea mai populară platformă de bloging. Repet, este semnificativ, esența e ascunsă în detalii.

Pentru că acum nu mai este vorba doar despre bloging, WordPress poate fi folosit cu succes și pentru a crea situri de prezentare sau magazine online, pe pagina oficială suntem informați că peste 60 de milioane de oameni au ales această platformă iar pentru ca numărul să crească în continuare, este nevoie, nu-i așa, să coboare și mai mult nivelul, să facă sistemul și mai accesibil.

Bineînțeles, preocupării pentru utilizatorul noob i se poate suprapune fără probleme dezinteresul pentru utilizatorul educat. Eu de exemplu m-aș fi așteptat ca, dacă tot au complicat simplificat mecanismul de introducere a linkurilor, etapizându-l, să adauge în caseta de la pasul 2 toate atributele pe care le-ai putea seta la un link. Dar nu, pentru a seta ca linkul în cauză să fie nofollow, trebuie în continuare să accesezi codul html al articolului, ceea ce implică un al treilea pas. Trei pași ca să pui un link într-un articol. Iar dacă ieri, alaltăieri, de fiecare dată când ai adăugat un link ai bifat ca el să se deschidă într-un tab nou, desigur că un CMS bine făcut nu are cum să intuiască că și în articolul pe care-l scrii azi vei bifa același lucru, nu-i așa? Nu are absolut nici un indiciu. Un parametru nou în pagina de setări a blogului, prin care să poți informa softul să țină cont de ultima ta decizie legată de linkuri, să o ia ca pe un tipar, configurând în mod implicit linkul actual în funcție de cum l-ai setat tu pe ultimul, deși salvatoare pentru mine, nu se pliază pe tiparul adaptării mașinii la șoferul obișnuit. Obișnuit să nici nu intre pe pagina de setări, dar de ce să ne mai gândim la finețuri?

În timpul ăsta, pe Blogger:

Aștept cu interes momentul în care majoritatea blogărilor începători o să declare că WordPress este o platformă mai simplă și mai accesibilă decât Blogger, pentru că, într-un fel, va fi momentul în care se va realiza paradoxul ca un sistem mai complex, mai avansat și mai înalt să devină totodată mai accesibil și mai ușor de utilizat pentru mase.

Da, codul este poezie. Ce dacă, în ultima vreme, tot mai multe versuri par a fi scrise de Tony Poptămaș? Ca de altfel, mai peste tot în lumea IT.