Pioni şi regi pe scena politică românească

Astăzi am jucat o serie de partide de şah şi am citit câteva articole de ştiri, pentru că la televizor nu mă mai uit de ani buni1. De fapt, nici articolele nu le-aş fi citit, dacă n-aş fi observat pe Facebook o serie de iniţiative de tipul Jos Ponta! sau ceva pe-acolo. Şi astfel am aflat că prsonalitatea premierului nostru s-a îmbogăţit recent cu o nouă calitate, respectiv cea de inculpat într-un dosar DNA. Ocazie cu care m-am gândit să vă împărtăşesc perspectiva mea asupra situaţiei actuale din politica românească.

şah

În toamna anului trecut, contrar celor ce mă credeau transcendent, am fost la vot. În primul tur am pus ştampila pe Monica Macovei, din convingere. În turul doi am votat cu Klaus Iohannis, în speranţa că va fi mai puţin rău decât Victor Viorel Ponta. Şi cu asta mă aşteptam ca interesul meu pentru politică să revină la starea lui normală, de dezinteres, până la următoarele alegeri. Dar n-a fost aşa.

La scurt timp după instalarea noului preşedinte, am aflat că acesta a avut o campanie publicitară de mare clasă, inclusiv pe net, unde a bătut la număr de fani toţi politicienii Europei. Cine zicea că publicitatea pe Facebook nu este eficientă? Apoi, a început valul de arestări şi dosare DNA2 în rândul politicienilor de nivel înalt. În prima fază m-am gândit cu entuziasm că lucrurile în sfârşit se pun în mişcare. Dar, pe pe măsură ce valul continua să crească, am devenit tot mai circumspect. Să-i fi lovit dintr-o dată patriotismul pe procurorii noştri? Când nu există nici un alt semn al vreunei treziri de conştiinţă sau de neam iar lucrurile par a merge la fel ca înainte.

Au apărut şi dosarele Elenei Udrea, despre care nu mă îndoiesc că-şi merită o cameră răcoroasă. În apărarea sa, aceasta a divulgat o serie de informaţii compromiţătoare despre abuzul de putere al celor din vârful SRI, mai cu seamă al lui Florian Coldea. Asta m-a convins şi mai tare de vinovăţia ei, deoarece a avut la dispoziţie ani de zile să le facă publice, dar cât timp s-a aflat la putere a ales să tacă. Totuşi, ele s-au potrivit cu informaţiile mele de până atunci conform cărora serviciile ocupă o treaptă mai înaltă decât preşedinţii de state în marea schemă piramidală a lucrurilor. Urmarea acestor dezvăluiri a fost o verificare de formă a activităţii SRI, despre care mai bine să nu vorbim.

Întrebarea din mintea mea a căpătat greutate: dincolo de gradul de vinovăţie cvasi-universal a aleşilor noştri - indiferent de culoarea hainei lor -, ce-i cu aceste arestări în serie, de zici că procurorii au devenit peste noapte cei mai drepţi şi curajoşi dintre muritori? Luând în vizor atât politicieni apuşi de la putere cât şi aflaţi în exerciţiul funcţiunii? Răspunsul aveam să-l găsesc după consultarea unor persoane mai avizate decât mine şi lectura unor articole cu mai mult sens decât corul fad al ştirilor tipice din mass-media românească. Vă recomand şi vouă trei: Caţavencii, Evenimentul ZileiCristoiu.

Ce-i de făcut, în aceste condiţii? Dacă informaţiile sunt adevărate, avem să le ţinem pumnii unui plagiator dovedit şi unui partid corupt, care la ora actuală pare să facă, în mod surprinzător, mai multă treabă decât altele dinaintea lui. Asta în detrimentul unui SRI pe punctul de-a obţine supremaţia în stat, cu consecinţe dezastruoase pentru românul de rând, indiferent de conjunctură sau de partidul de la guvernare.

V-aţi gândit vreodată că o să simpatizaţi mai mult cu politicienii corupţi decât cu procurorii lor? Eu nu.

  1. lucru pe care vi-l recomand şi vouă cu căldură, întru menţinerea unui intelect sănătos şi aerisit []
  2. sau se prea poate să fi început mai devreme, dar eu cam în perioada asta l-am conştientizat []

17 comentarii

  1. Hmmm… sa vedem: iei ca surse avizate ziarul si omul sub care acel ziar a relatat despre gaina care a nascut pui vii? Q.E.D.

    Iar partea aia cu “o să simpatizaţi mai mult cu politicienii corupţi decât cu procurorii” este insasi definitia sindromului Stockholm.

    Ti-a trecut prin cap ca ai putea sa iti formezi propriile pareri, in loc sa inghiti nemestecat ce iti arunca cei ce au cumparat mass-media?

  2. Încă o chestie – spuneai că ai susţinut-o pe Monica Macovei din convingere. Probabil că îţi este cunoscută şi părerea ei pe subiectul ăsta – http://www.revista22.ro/monica-macovei-urgenta-este-sa-aparam-dna-urmeaza-vara-suspendarii-justitiei-56476.html.

    La fel şi poziţia celui spre al cărui blog ai lăsat link, numindu-l avizat şi semnatar de opinii cu sens, faţă de cea pe care ai susţinut-o din convingere:
    http://www.revista22.ro/monica-macovei-urgenta-este-sa-aparam-dna-urmeaza-vara-suspendarii-justitiei-56476.html
    Mai simplu e să dai un search cu “macovei” pe blogul link-uit şi te vei lămuri.

  3. “Monica Macovei e unul dintre politicienii care beneficiază de un Cult crîncen al personalității. Un pluton de deontologi și deontoloage o cîntă zilnic mai ceva decît pe vremuri cîntăreții proletcultiști pe Ana Pauker, îi trec cu vederea slăbiciunile, nu puține și nu mici, îi înjură pe cei care nu admit că Aiatolaha lor e și ea nu om, ci politician dîmbovițean.

    Acest pluton a reușit să-i creeze Monicăi Macovei o imagine pentru care și Sfînta Miercuri ar trebui s-o invidieze. Monica Macovei – cîntă lăutele din presă și din societatea civilă – e Verticalitatea întruchipată.

    Nu face compromisuri, nu face glume, nu face concesii.

    Ce mai încolo și-ncoace.

    O adevărată Vargă de oțel într-o politică a nuielelor din turtă dulce.”

    Scuze, al doilea link e ăsta – http://www.evz.ro/romania-lui-cristoiu-cind-monica-macovei-sufera-de-o-multiplicare-a-personalitatii-precum-victor-ponta.html

  4. @Cudi

    Da’ mă simt foarte bine fără.

    @Ketherius

    Păi nu înghit nemestecat. Am mestecat ceva, după cum am scris în articol, şi mi-am pus chiar întrebarea dacă ipoteza asta nu-i o găselniţă. Încă mi-o pun, dar înclin s-o cred. Iar despre sursele avizate n-am scris multe aici, aici am pus doar câteva linkuri care conturează foarte bine perspectiva mea. Sigur, este doar o opinie. Zic şi eu ce-mi pare la momentul de faţă, spre deosebire de cam tot restul netului, care ştie exact ce şi cum.

    De Sindromul Stockholm nu poate fi vorba în cazul ăsta.

    @Cudi

    Bun, şi? Faptul că am votat-o pe Macovei din convingere nu înseamnă că o susţin necondiţionat în tot ce afirmă, după cum faptul că l-am linkuit pe Cristoiu nu înseamnă că sunt de acord cu tot ce scrie. Pe subiectul ăsta sunt.

    Notează că nu încerc să fac muncă de convingere (motiv pentru care m-am rezumat să pun câteva linkuri în loc să aduc ca argumente pe cine consider avizat şi cu cine am vorbit) ci să exprim o perspectivă. Sunteţi liberi, chiar încurajaţi, să citiţi singuri, chiar cu un ochi critic, şi să vă alegeţi singuri sursele, astfel încât să ajungeţi la o opinie proprie.

  5. Sindrom Stockholm, pentru ca tu – saracit si jefuit (prin taxarea foarte grea si furtul banilor prin fapte de coruptie, ca sa nu imi spui ca nu te-a furat guvernarea) de guvernanti corupti, ai ajuns sa le iei partea tocmai coruptilor care te jefuiesc. Citeste definitia Sindromului Stockholm.

    Nu, tu nu citesti cu ochi critic. Spui asa din orgoliu, ca sa nu pari papagal. De fapt, tu te lasi influentat de o opinie sau alta, te lasi dus de un val sau de altul. Dovada este ca argumentele tale nu sunt fapte, sunt opinii. Ca sa argumentezi de ce esti de partea coruptilor, tu ne dai link-uri la opiniile cuiva.

    Cand gandesti cu propriul tau creier, spui asa:

    “Pentru ca X a facut o chestie (link la stire) si inca o chestie (link la stire) si alta chestie (link la stire), eu cred ca X este [vinovat / nevinovat / erou / jigodie / populist / demagog].”

    Tu ai spus asa:

    “Eu cred ca X este pentru ca si A (link la opinie) si B (link la opinie) si C (link la opinie) cred acelasi lucru.”

    Sesizezi diferenta?

  6. Cum să se aplice sindromul Stockholm la aşa ceva? Ăla se referă la o situaţie clară în care eşti privat de libertate, la propriu, nu la figurat, că scumpesc politicienii preţurile. În afară de asta: 1) nimeni nu-i de vină pentru viaţa ta (bună sau rea) decât tu însuţi şi 2) nu duc grija zilei de mâine.

    Ca sa argumentezi de ce esti de partea coruptilor, tu ne dai link-uri la opiniile cuiva.

    În articolul ăsta nu am ţinut să argumentez nimic. Acolo sunt trimiteri, nu argumente. Doar ţi-am prezentat o perspectivă, fără s-o argumentez, fără să încerc să ţi-o impun sau să-ţi explic de ce cred eu asta. Eşti liber să te poziţionezi cum vrei faţă de ea.

  7. Ai zis asa:

    Răspunsul aveam să-l găsesc după consultarea unor persoane mai avizate decât mine şi lectura unor articole cu mai mult sens decât corul fad al ştirilor tipice din mass-media românească. Vă recomand şi vouă trei: Caţavencii, Evenimentul Zilei, Cristoiu.

    Deci, din “pareri avizate”, le-ai facut “perspective”? Dupa ce ai zis ca link-urile ti-au oferit RASPUNSUL, acum iti iei cuvintele inapoi? Las-o, ca macane.

    Si, da, e vina mea ca iti raspund, stiu deja ca esti impermeabil la ratiune si la logica.

  8. Nu-mi dau foarte bine seama care e motivul răbufnirilor tale. Poate n-am explicat eu suficient de bine ceva? Dar înclin să cred că problema e la citire. Orişicum, nu înţeleg de ce preferi să-mi arunci întrebări pe tonul ăsta inchizitoriu, plecând de la premiza că te duc cu zărărelul sau ceva, când eu am încercat să păstrez un ton cât mai calm şi să-ţi răspund explicit la tot ce m-ai întrebat.

    Apoi, nu văd nici o contradicţie între ce citezi tu şi orice altceva am scris mai sus. Da, sunt oameni mai avizaţi decât mine, adică care au mai multe cunoştinţe din acest domeniu, sunt mai în temă decât mine, şi pe care îi „bănuiesc” de bună-credinţă pe deasupra. Pe unii i-am citit pe ziare, pe alţii i-am urmărit pe Facebook şi cu unii chiar am discutat. În urma acestor acţiuni, am ajuns să-mi formez o opinie, pe care, avându-i în vedere complexitatea (nu-i ca şi cum ai răspunde la o întrebare de tip afară e cald?), nu cred că greşim s-o numim perspectivă. Care este această perspectivă? O sumarizează foarte bine cele trei articole menţionate.

    Care articole sigur că au avut rolul lor în procesul meu de edificare, dar nu au fost singurele. Intenţionat am evitat să vorbesc foarte multe despre acest proces, să zic cu cine am discutat şi să aduc argumente în sprinjnul teoriei mele, mulţumindu-mă cu cele trei articole, unde se explică foarte bine această teorie, pe de-o parte pentru că nu deţin adevărul absolut al afirmaţiilor făcute (nu exclud complet faptul că m-aş putea înşela) şi pe de alta pentru a preveni iscarea unor polemici aprinse. Din păcate, nu am reuşit.

  9. Iar când am zis că vă recomand şi vouă trei (articole), aia nu înseamnă neapărat că acelea sunt şi argumentele mele imbatabile, şi singurele. Nu-mi băga cuvinte în gură şi nu mai citi atât de mecanic şi milimetric, încearcă să înţelegi ce a vrut autorul să transmită în spatele acelor cuvinte. Pentru că nu-i prima dată când eu scriu ceva şi tu te legi de litera textului, pe care de altfel o interpretezi într-un anumit mod.

  10. Lotus, dezamăgitor e un cuvânt prea mic pentru calitatea morală a articolului tău. De aici şi reacţiile noastre. Cât despre mesajul articolului tău, luat ca din topor, se rezumă la faptul că, în contextul politic al ultimelor zile, eşti antiDNA şi proPonta (privind în alb şi negru). Şi cea mai vagă insinuare că cel din urmă ar fi demn de simpatia noastră e naşpa. Articolul tău e naşpa, reacţiile tale la comentarii sunt într-o ofensivă decepţionantă, nu înţeleg ce ţi-a venit să guşti din rahatul politic, la modul “opinent”. Mod la care te aştepţi şi la reacţii de genul “vorbeşti prostii”, dincolo de interpretările tale vagi, tinzând fals spre neutralitate, tu, NEUTRUL suprem.

  11. Articolul meu exprimă o opinie. Gândeşte-te puţin şi spune-mi cum poate fi o opinie morală sau imorală. O opinie poate fi doar justă sau falsă, în sensul în care îşi găseşte un corespondent fidel sau nu în realitate. Iar actul de a-ţi exprima această opinie cu sinceritate, întru posibila edificare şi a altora, nu poate fi decât unul moral. Ar trebui să o ştii mai bine ca mine, tu fiind persoana care îi spune interlocutorului verde în faţă ce gândeşte despre el, cu riscul să te eticheteze drept răuvoitoare. Ei, asta e „verde în faţă” ce cred eu la ora actuală nu despre tine, ci despre jocurile de putere din spatele cortinei politicii româneşti. Iar faptul că „îl simpatizez” pe Ponta, cu ghilimele de rigoare acolo, pentru că Doamne, numai tu şi Mihai puteţi culege nişte superbe flori roşii, albastre sau galbene de pe câmp, şi după ce le goliţi de petale (semnificaţii sau metafore) să spuneţi că ele sunt albe sau negre, deci faptul că îl „simpatizez” pe Ponta nu este deloc diferit de faptul că acum câteva luni îl „simpatizam” pe Klaus Iohannis, punând ştampila pe numele lui. Declaraţia de simpatie nu este făcută în vid, ci într-un anumit context, al opoziţiei dintre PSD şi SRI. Ce vreau să spun, cu alte cuvinte, şi am spus-o de-a lungul articolului într-o formă sau alta, iar voi v-aţi lovit ca întotdeauna de formă, este următorul lucru: înclin să cred că SRI este un rău mai mare decât partidul de guvernământ, sau oricare partid, şi ar fi mai bine ca el să fie oprit decât să continue să bage la zdup nişte oameni vinovaţi dar făcând acest lucru după o anumită agendă. Mai mult de atât nu ştiu cum să-ţi explic, îmi depăşeşte capacităţile, deşi nu era nevoie de nici o explicaţie, e scris acolo negru pe alb, în şapte paragrafe.

  12. Lotus, chiar dacă nu te uiţi la televizor, poate ai auzit de Antena 3 şi de RTV. Posturile alea care ziceau că bate vântul prin faţa secţiilor de votare din străinătate, la ultimele alegeri, vehiculează cam aceeaşi poveste.

  13. Şi probabil dacă mâine DNA-ul îl va lăsa pe Ponta în pace şi îi va ţinti pe PDL-işti, Antena 3 va începe să-i compună ode. Eu încerc să-mi formez o opinie dincolo de ceea ce spune sau nu spune Antena 3. Tu, văd, te laşi influenţată de acest post, pentru că iată, apare în comentariile tale ca pseudo-argument. :)

Leave a Reply to Cudi Cancel reply