Blogărul și concursurile

După unele reacții de la articolul de ieri pe tema piariștilor, simt nevoia să revin cu o clarificare, sau mai bine zis să subliniez o chestie ce nu apare explicit acolo, deși poate fi dedusă cu ușurință. Și mă adresez vouă, celor care aveți blog.

Dragi prieteni: concursurile la care participați voi sunt, în mare parte și pentru orice om cu mintea acasă, anomalii. De exemplu, Superblogul. Unde ați mai văzut voi concurs în care sponsorii să propună teme și să jurizeze, în afară de blogosferă? Când firma Vodafone (iau un exemplu oarecare) sponsorizează să zicem festivalul de muzică de la Mamaia, le sugerează artiștilor pe ce teme să cânte? Și câte cuvinte cheie care conțin „Vodafone”, „telefon” și „viitorul sună verde” să folosească în versurile lor? Și, mai mult decât atât, le dă note? Cei care câștigă festivalul sunt cumva deciși de sponsorul în cauză?

blogul este literatură

Dacă o firmă serioasă, și subliniez firmă serioasă, deoarece în opinia mea cele de la Superblog, Outlet cu concursul lor la lenjerii 1+1 și tot restul nu sunt, deci dacă o firmă serioasă ar vrea cu adevărat să sponsorizeze un concurs de literatură, sau de bloging, că nu-i diferență atât de mare între ele cum cred unii, dacă ar fi cu adevărat interesate să promoveze talentul, creativitate și cultura, atunci ar pune în juriu niște oameni care se pricep la literatură. De exemplu, niște critici literari. Niște scriitori, niște poeți. Sau v-ar lăsa să vă faceți singuri concursul. Ei doar l-ar sponsoriza. Și nu alege temele pe care să scrieți. Ați avea de scris, de exemplu, despre muzică. Sau despre timp, sau despre caracterul uman. Sau pe orice altă temă universală, fără să fie necesar să inserați „Farmec” în rândurile textului cu care participați.1

Faptul că la unele concursuri lucrurile nu stau așa ar trebui să vă dea de gândit. Iar cei care, sponsorizând aceste concursuri, afirmă că doresc să susțină blogosfera și să promoveze creativitatea și talentul literar dar vă dau note în funcție de câte linkuri le puneți și cât de bine le promovați produsele și serviciile, sunt ipocriți.

Zilele trecute o piaristă v-a transmis că scrieți prost. Că tentativele voastre de proză și poezie nu sunt blogging pe bune, cu doi de b, cum scriu A-Listerii. Că n-o să luați niciodată un premiu până când n-o să învățați să scrieți nișat. Până când n-o să puneți produsul sponsorului într-o lumină adecvată, astfel încât lui să-i crească vânzările, că doar de aia vă plătește. Și că asta este ceea ce vă face cu adevărat bloggeri. Căci, cu aberațiile cu care vă prezentați acum, nu meritați să fiți luați în seamă.

Eu vă spun următorul lucru: scrieți minunat. Aveți articole de o profunzime adeseori abisală, fără ca măcar să fi publicat vreodată o carte. Ceea ce faceți voi este, după părerea mea și după legile imuabile ale firii, bloging de calitate. Dar sponsorii, piariștii și advertizerii nu pricep aceste texte. Pentru că ei sunt limitați. Pentru că nu pot mai mult. Ăsta este nivelul lor, atât pot ei vedea în articolele voastre, spații sau panouri publicitare. Nu înțeleg blogurile altfel decât niște alternative moderne la ziarele clasice, unde îi amețeau pe cititori cu o puzderie de știri superficiale pentru ca apoi să le toarne subliminalul pe gât. Iar dacă veți dori să aveți acces la premiile pe care le oferă ei în diverse concursuri, va trebui să coborâți puțin ștacheta și să scrieți pe nivelul lor.

De aceea vă recomand să vă faceți bloguri separate pentru așa ceva. Pe care să scrieți pentru glorie, faimă și femei. Sau bărbați. Pe care să le optimizați SEO și unde să urmați sfaturile din ProBlogger, CopyBlogger și alte surse consacrate. Unde să scrieți nișat. Unde să puneți titluri care să aibă relevanță cu privire la subiectul discutat. Pe care să le promovați pe toate grupurile de Facebook existente. Și cu care să participați la concursuri. În acest fel, le veți da advertizerilor ce doresc ei și vă veți păstra blogurile voastre de suflet, ei bine, de suflet. Așa cum scrieți acum, nici șanse la premii n-aveți, nici blogurile n-o să reușiți să le păstrați nealterate. Că veți face din ele un fel de struțo-cămilă. Credeți-mă, un cititor vechi nu vă va aprecia reclamele la cauciucuri de iarnă iar unui advertizer nu-i vor plăcea poeziile și textele voastre lirice.

Dați Cezarului ce-i al Cezarului și sufletului vostru ce-i al sufletului vostru. Dar asta nu pentru că, așa cum v-au păcălit unii în ignorața lor, sufletul n-are nici o valoare. Ci pentru că, cel mai adesea, Cezarul n-are suflet.

sursă foto

  1. Apropo de asta, cică se duce un reprezentant Ford la papă și-i propune o sumă exorbitantă de bani, pentru a introduce în rugăciunea Tatăl Nostru un singur cuvânt: „Ford”. Evident, este refuzat. Întors acasă, șefii lui se întreabă: Oare cât i-au dat cei de la Fiat pentru „Fiat Tua volunta”? Vechi bancul, dar semnificativ pentru cum gândesc unii advertizeri. []

9 comentarii

  1. Eu am început să mă simt în plus în toată lumea asta a advertorialelor, faza cu “fătucă” aia a dat un pic “perdeaua” la o parte şi a dezvăluit o faţă urâtă de tot a sponsorilor, poate cea adevărată, cine poate ştii, în orice caz am rămas cu un gust amar. Cineva îmi spunea că aşa este în “media on line din România”. Numai vedete. Atâta superficialitate. De ce continui să mă chinui? Habar n-am, din plictiseală ? Pentru că am început şi aş vrea să termin ? Poate că din amândouă. Poate ma voi opri la un moment dat cand va fi peste masura de “prea mult”. În ceea ce priveşte blogurile de suflet, ai dreptate, există şi vor continua, poate, să existe, separat. E mai bine asa.

  2. abisurile

    Eu unul aveam senzația că știi foarte bine aceste lucruri. Chiar m-am mirat când am văzut cât de tare te-a supărat articolul Laviniei. Consideram că ești absolut convinsă că nu ți se vor aprecia metaforele, fără nici un interes în sensul ăsta și scriind doar pentru romanul tău.

    Acum, când spui „o faţă urâtă de tot a sponsorilor, poate cea adevărată”, mă întreb dacă n-ai sperat, undeva într-un colț de suflet, că poate nu-i chiar așa. Și câte dușuri reci vor trebui să te convingă de ceea ce deja afirmai că știi cu siguranță. :)

    Faptul că unii sponsori sunt diplomați ține de… diplomație.

  3. In realitate, sunt concursuri de advertoriale (mai mult sau mai putin creative) asa ca stim in ce ne bagam de la inceput. Ce nu stim este ca reprezentantii sponsorilor pot avea asemenea reactii (care le dauneaza in primul rand lor) si pe care, culmea, le mai fac si publice. Si eu subscriu ideii de a separa lucrurile, desi, recunosc, nu am facut-o inca.

  4. Cristina: Observându-vă incidental pe unii cum scrieți, nu s-ar zice că sunteți (toți) conștienți de natura concursului. Am văzut de exemplu articole în care nici măcar nu apărea produsul care trebuia promovat. Și apoi exprimarea speranței că vor primi notă mare. :)

  5. Dada, unii sponsori au diplomaţia apei; mă bag şi eu în vorbă, deşi n’am vreo treabă cu chestiile astea, dar ceea ce ştiu e că niciodată până acum n’ai vorbit gratuit, eşti de-a dreptul malefic atunci când te porneşti să analizezi secvenţe ale unor realităţi de-astea, şi malefic şi prolific mai cu seamă.
    Legat de prima, glumesc.

Leave a Reply to Camelia Cancel reply