Sfaturi date copiilor de oamenii mari

Când eram mic, mama îmi dădea exemplu pe băiatul unei colege de-a ei, elev de-o vârstă cu mine, care citea ziarele. Închipuiți-vă: citea ziare și reviste ca un om mare. Nu m-a prins niciodată microbul presei dar am căpătat un profund respect pentru acel băiat.

Când eram mic, profesorii mi-au prezentat modelul elevului ideal, premiant și olimpic, cu 10 pe linie. Zece pe linie n-am avut niciodată, nici măcar în primul trimestru al clasei a IX-a, singurul în care am învățat la tot. Chiar dacă n-am fost decât la câteva zecimi: o notă de 9 aici, un test de 8 dincolo, suficient cât să termin abia între primii 5 din clasă. Iar la sfârșitul anului Cheia Liceului s-a dus la colegul meu de bancă, tipul cu - ați ghicit - 10 absolut, pe care în acel an l-am și întâlnit, constatând că nu-i un personaj imaginar.

pionier

Când eram și mai mic, încă pe vremea lui Ceaușescu, am auzit că meseria este brățară de aur. Ba chiar am văzut niște diapozitive despre un muncitor în uzină. Familia îl aștepta cu înfrigurare acasă dar el întârzia, căci la uzină se produsese o mică defecțiune. Așa că eroul nostru și-a tras pe el costumul din azbest și a intrat în cuptorul încins, rezolvând problema și salvând... uzina. După care, la sfârșit, s-a întors acasă, unde a fost îmbrățișat de cei dragi. Happy ending în varianta comunistă iar eu încercam să-mi imaginez un fel de brățară aurită, adică ca o aură, înconjurând ființa celor care muncesc.

Și tot pe vremea lui Ceaușescu am devenit, pentru scurt timp, pionier. Sau să fi fost șoim al patriei? Dar nu, cred că eram deja la școală. Ne-au dus pe toți la o întreprindere din zonă, ne-au aliniat, ne-au învățat o poezie cu de ce vrem noi să devenim pionieri după care cineva a trecut pe rând pe la noi. Primilor doi le-a pus întrebarea, ei au recitat răspunsul și au primit eșarfa, la următorii s-a sărit peste întrebare până la mine, care am fost ultimul. Acum cred că tovarășa învățătoare ne-a așezat strategic: pe cei mai proști i-a pus în mijloc. Ce mândru am fost eu că am răspuns corect și am primit eșarfa colorată!

Contrar a ce credea tovarășa învățătoare, când eram mic eram foarte prost.

Astăzi nu aș recomanda sub nici o formă citirea presei, indiferent că-i în format clasic sau digital, la o vârstă fragedă. După cum n-aș recomanda nimănui să ia 10 pe linie, căci semn de mediocritate și îngustime mai mare ca ăsta nu cred să fie. Tot astăzi știu că lozinca cu meseria a fost creată pentru a-i face pe oameni să se integreze cât mai bine în sistem și să muncească veseli pentru el.

Prin urmare ce sfat să-ți dau ție, tinere cititor? Sincer, nu știu. Pentru că n-am habar ce clișeu se folosește azi sau se va folosi mâine. Dar un lucru știu sigur, și-anume că ele definesc mediocritatea. Îți propun deci ceva simplu: de fiecare dată când un adult îți spune o chestie de care toți par convinști dar la care tu nu vibrezi defel, și nu-i ceva legat de morală sau de bun simț, tu pune-ți întrebarea: Dar dacă lucrul ăsta este fals?

Iar de ești cumva om mare, lasă-ți copilul să crească în voia lui. Ghidează-l dar nu-l îndoctrina. Descoperă-i talentele și afinitățile, după care ajută-l să și le dezvolte, dar nu-l forța să meargă pe cărări ce nu i se potrivesc. Dă-i șansa unor orizonturi la care noi, copii fiind, nu am avut acces.

12 comentarii

  1. Eu am fost făcută pionier la o fabrică de pâine. Din tot procesul de fabricație a pâinii noastre, cea de toate zilele care, cu mândrie, ne-a fost prezentat, nu-mi amintesc decât de niște malaxoare uriașe care amestecau coca și de o bandă rulantă magică. Pe ea veneau spre noi biscuiți fierbinți și pâine așișderea. Ne-au lăsat să mâncăm direct de pe bandă, cât vrem și cât putem. La vremea aia, nu-mi cunoșteam limitele și cred că am luat o supradoză de biscuiți, că nu-mi mai amintesc absolut nimic despre momentul în care mi-a fost atârnată de gât eșarfa de pionier sau de vreo ceremonie cu poezii :))

  2. Apropo de pâine: la voi în București, pe când făceam eu drumuri, mai demult, era sub orice critică. În primul rând, franzelele ălea pe care le vedeam în magazin erau mici. În al doilea, ca buretele: lipsite de consistență. Și prin Ardeal există, dar găsești și pâine consistentă, lipsită de agenți de afânare, cu gust divin. Acum, poate am intrat eu în magazinele greșite. :)

    Utecistă ai fost? :P

    Vezi și articolul din link.

  3. Fabrica de pâine de care am amintit era în Constanța, orașul în care m-am născut și am trăit până la 18 ani. Bucureștiul îmi e oraș adoptiv deși mi-am împărțit existența între cele două orașe în mod egal. Nu îmi amintesc prea multe despre pâine, știu că îmi plăcea doar colțul și doar dacă era caldă.

    Utecistă, din fericire nu am fost. Am prins doar vreo 4 ani în Comunism. Și singurele traume au fost practica dintr-o toamnă, la depănușat porumb și repetițiile din vacanța de vară pentru defilarea de 23 august. Pentru depănușare ajungeam pe câmp dimineața devreme, când era frig și ceață și ne cocoțam pe grămezi reci și ude de porumb iar repetițiile pentru defilare se făceau sub un soare arzător. Măcar munca la câmp ne-a fost plătită. :)

  4. Eu nu am făcut practică. Am prin un an, parcă, vreo două săptămâni – în care am fost bolnav cu acte în regulă. Emise de cineva din familie care lucrează în sănătate. :)

    În ce privește banii pe care-i aveam atunci, într-un alt articol. :)

  5. Mei, faptul că presa s-a dus pulii de suflet nu invalidează actul cititului. Tot aşa cum pe vremea ta trebuia să vezi dincolo de rahaturile propagandistice, tot aşa astăzi trebuie să vezi dincolo de alte rahaturi. A te informa este la fel de vital, doar că astăzi trebuie să ne redefinim sursele.

    De acord la partea că trebuie să fii circumspect la sfaturile altora, chiar dacă sunt adulţi cu autoritate.

  6. Din ce spui tu nu-mi e clar dacă faci vreo diferență de vârstă. Eu da, și-s de acord că a te informa e o chestie bună dacă ești adult și mai ales capabil să-ți selectezi cu adevărat sursele și să filtrezi zgomotul de fond. Pentru că presa are și hai să nu-i zic rolul dar efectul de a te orienta în 100 de lucruri care nu ți-s chiar utile, de a te disipa, de a te năuci, de a te ancora în superficial. Dacă ești lucid, da, informează-te, altfel o să faci jocul unora și al altora, repetând idei pe care doar o să le crezi ale tale.

    Pe de altă parte, n-aș recomanda nici unui copil să citească presa. Mult mai bine ar fi să citească un roman de aventură la vârsta aia. Pentru informare, la vârsta aia există profesorul și părintele, imho. Mentorul. Care ar trebui să dea dovadă de multă responsabilitate și înțelepciune.

  7. Buna dimineata prieteni ! Tot aud in stanga si-n dreapta, discutii despre perioada comunismului (de fapt nu au incetat niciodata) ..parerea mea este ca ne place oarecum sa ne victimizam si in acelasi timp ne conformam.
    Eu, nu pot sa comentez vis-à-vis de subiect, aveam 3 ani in ’89..
    Insa va pot spune, cu sinceritate, ca fac tot posibilul sa imi ghidez copilul in armonie .
    Sunt nascuta-crescuta in Bucuresti ..nu am rezistat datorita stresului. Ma “adoptat” Ardealul,in loc minunat unde am liniste, impreuna cu al meu copilas( si cu paine grozava:) Ideea este ca datorita acestui sistem jalnic de conducere , copilasii nostri nu vor putea niciodata sa asculte de sfaturile parintilor, IAR totul se datoreaza stresului si si nervilor intinsi LA maxim din viata de zi cu zi si a massmediei. Eu Inca ma joc, impreuna cu copilul meu. E un sentiment minunat pe care vi-l doresc so voua :)
    Sa aveti o zi …faina !

  8. Bun venit pe blog!

    Da, pâinea din Ardeal e foarte bună, o știu și eu, că doar mi-s ardelean! :) E adevărat și partea cu stresul. Totuși, pe vremea lui Ceaușescu eram mult mai îngrădiți în gândire. O știu, chiar dacă n-am prins nici eu foarte mult.

    Îți doresc numai bine pentru tine și copilul tău, și îți mulțumesc pentru gândurile bune.

  9. Lotus eşti ardelean ? Ce fain ! Şi eu tot de prin Ardeal mi-s. Cravată am avut-o “în prima serie” şi am fost tare mândră de asta. Copii proşti, ce sa stim noi pe “vremea aia”. Ai dreptate relativ la formatare. Şi nu numai a copiilor dacă înţelegi unde bat.

Leave a Reply