Când mi-am făcut cont de bloger pe Facebook, am început să adaug în lista de prieteni tot felul de persoane. În principal, fete tinere și frumoase.

Este adevărat, n-am ajuns la sute de relații faceboockiene, ca alții. Am puțin sub 150 de prieteni. Și-s prea mulți. Zilnic sunt spamat cu selfie-uri, mesaje inepte, cancan sau reclame. Uneori de Facebook, de cele mai multe ori de prietenii pe care nici măcar nu-i cunosc. Se plânge Cudi că nu mai poate respira de texte false; de ce credeți că abundă ele? Din două motive simple. Pe de o parte, ăsta e nivelul. Pe de alta, ăsta e interesul.

Să detaliez puțin partea cu interesul. Ai în listă 100 de blogeri. Te aștepți ca de la ei să-ți vină articole de calitate, idei interesante, pagini de jurnal de o sinceritate cruntă. În schimb, îți vin povești de doi lei cu iz publicitar. De ce? Pentru că blogerul publică advertoriale de duzină, pentru câțiva euro. Odată postat mesajul publicitar pe blog, experții SEO care l-au comandat plătesc alte persoane, uneori alți blogeri, pentru a-i da like și share. Că dacă e mai viralizat, Google îl vede mai bine și SEO-ul este mai de calitate. Sau cum credeți voi că au ajuns diverse branduri să aibă zeci de mii de like-uri? În mod natural?

Așa că în ultima perioadă am început să iau măsuri. Când văd un prieten care postează banalități de câteva ori la rând sau un nume care nu-mi spune nimic și postează o inepție o singură dată, îi dau unfriend. Dacă nu vreau să rupem relația, îi dau doar unfollow; astfel postările lui nu-mi mai apar pe perete. Dacă am dubii, mă duc pe profilul lui și mă uit la timeline, să văd cam despre ce scrie. Pentru că, odată cu vârsta, îți dorești ca parcul tău virtual să fie unul cât mai curat.

În ultimul timp, am început să șterg din lista de prieteni tot felul de persoane. În principal, fete tinere și frumoase...