Câștigă 150 de lei fiind sincer(ă)

Dacă până acum advertizeri de tot soiul v-au plătit cu sume începând de la 2 euro pentru a scrie texte mincinoase:

solicitare de advertoriale nemarcate

doi bloggeri au organizat un concurs la care puteți câștiga 150 de lei scriind... un articol onest. Care nu promovează nici un produs. Pe o tematică legată de bloguri. Și unde linkurile sunt opționale.

Despre ce este vorba? Primo, trebuie să aveți blog. Secundo, trebuie să scrieți un articol în care să dezbateți prostituția online din perspectiva puzderiei de articole publicitare (advertoriale) care ne asaltează la tot pasul, blogul și mailul. Tertio, trebuie să lăsați un comentariu pe pagina concursului cu link spre articolul scris de voi. Pe scurt, asta-i tot. Pe larg, vedeți voi acolo, că de aia v-am pus link.

În cazul în care aveți un blog tixit cu reclame nemarcate, iată principalul motiv pentru care nu are rost să participați1 la acest concurs: articolul câștigător va fi ales de către organizatori în mod subiectiv. Cu alte cuvinte nu contează traficul sau numărul de like-uri și nu veți putea face contestație. Dacă dimpotrivă, aspirați la o blogosferă mai curată și mai frumoasă, iată principalul motiv pentru care merită să vă înscrieți în concurs: articolul câștigător va fi desemnat de către organizatori în mod subiectiv. Adică nu vor fi favorizați cei care laudă mai convingător. Pentru simplul fapt că nici n-aveți ce lăuda.

Vă mărturisesc că mie îmi place tema dată deoarece, mai mult decât o inspirație de moment sau talent în așezarea literelor în cuvinte și a cuvintelor în fraze, ea implică un dram de introspecție, o orientare a privirii înspre interior, cam în locul de unde izvorăsc principiile etice și morale. Deși, dacă ne gândim puțin, așa ar trebui să se petreacă lucrurile de fiecare dată când scriem un articol pe blog, nu?

Până acum s-a înscris destul de puțină lume. Mai aveți timp săptămâna asta, sâmbătă inclusiv. Succes!

  1. oricât de surprinzător ar fi, sunt deja înscrise câteva bloguri mai luminoase ca panourile publicitare din capitală []

19 comentarii

  1. şii…. despre lipsa de semnalizare a articolelor gen advertorial – concurs mi se pare o bătaie de joc. eu ca cititor vreau să ştiu că mă pui să citesc ceva pentru care eşti remunerat, sub orice formă ar fi asta.

  2. lotus, eu, ca cititor am doar dreptul de a înghiţi pe nemestecate orice prostii scrise cu aplomb şi “talent”… ai perfectă dreptate. astăzi dădusem întâmplător şi peste o altă dilemă, ceva legat de orkestra aia de o contestaseră toţi şi acum se pare că revine cu spor.
    hai că m-am enervat.

  3. psi, şi când citeşti cărţi, reviste sau ziare, citeşti ceva pentru care autorul e remunerat. Şi mai şi plăteşti tu personal pentru asta! :)
    Aşa că… aici nu te înţeleg. Un articol de blog nu e neapărat prost dacă autorul are un câştig material de pe urma lui şi nu e neapărat bun dacă nu există acest câştig material.

    Nu cred că un cititor trebuie să-mpartă articolele de blog în remunerate şi neremunerate, ci în articole bune şi articole proaste.
    Şi eu una am citit advertoriale foarte frumoase – de exemplu la alma nahe, la abisuri, la tine. Iar prin alte părţi am dat peste articole neremunerate care erau nişte mizerii.

  4. @Matilda

    Bun venit pe blog! Găsesc analogia ta cu cărțile, ziarele și revistele minunată. Într-adevăr, și un romancier câștigă bani, la fel ca un jurnalist; mai mult, ei sunt plătiți chiar de către noi, care le cumpărăm cărțile sau revistele. Nu este corect ca blogerii să câștige atât de puțin, câte 2-5 euro pe articol, și numai prin bunăvoința advertizerilor! Hai să lansăm o campanie prin care să cerem instaurarea unei taxe de lectură online, astfel încât cititorii să fie nevoiți să plătească în momentul în care ajung pe un articol sponsorizat de pe blogurile noastre! Dacă ne strângem mai mulți și facem o petiție sau ceva, poate reușim să aducem blogingul în locul care i se cuvine! Eu unul votez pentru.

  5. :D
    Interesantă idee, Lotus. :)
    Dar eu n-am vrut să spun decât că un articol bun e un articol bun, indiferent dacă e remunerat sau nu, şi că, aşa stând lucrurile, nu înţeleg de ce e atât de important să fim anunţaţi că citim ceva remunerat într-un fel sau altul.

  6. Marcajul indică faptul că o parte din conținutul acelui articol nu îți aparține și este de factură comercială. Conținutul poate fi o idee, o formulare sau chiar un link. Ai fi folosit exact aceeași formulare fără să primești bani? Ai fi exprimat exact aceeași idee? Ai fi pus exact același link din proprie inspirație și inițiativă dacă voiai să scrii de capul tău un articol pe tema aia? Dacă nu, este necesar să marchezi cumva acest lucru. Altfel, cititorul va rămâne cu o impresie falsă. Cu alte cuvinte, marcajul te ajută să rămâi onestă față de cititori. Iar dacă nu-i așa de mare scofală, de ce nu-l folosiți?

  7. ma tilda, să rămânem totuşi la subiect: vorbim despre bloguri, nicidecum despre ziare, reviste, la care ştii din start la ce să te aştepţi. pe un blog este totuşi diferit…
    şi cu asta am încheiat subiectul, totuşi vreau să cred că lumea aceea frumoasă în care am intrat acum mulţi ani, aceea în care oamenii comunică şi se bucură, mai există deşi….

  8. psi: ca să nu mai vorbim că într-o carte citești literatură, nu ode închinate slăvitului produs. și autorul de carte și blogerul câștigă bani din scris, dar primul scriind ceva atât de frumos încât oamenii plătesc pentru a-l citi, în timp ce al doilea fiind plătit pentru a scrie un text cu caracter comercial.

  9. Eu, Lotus, când scriu advertoriale, îl folosesc. Aşa că întrebarea, la persoana a doua plural, adresează-le-o altora. Îl folosesc chiar şi atunci când îmi fac reclamă mie (ca în cazul ultimului articol postat), scriind din capul meu.
    Eu am intrat aici să discut în principiu, nu fiindcă m-aş fi simţit vizată de articolul tău.
    Scuze pentru deranj.

  10. Da’ stai liniștită că nu pe tine te-am vizat prin „voi”. Nu îți știu blogul. Și nici nu ai deranjat. Doar că hai să fim serioși: tu spui despre adverturi mai bune decât unele articole personale, și sigur că or fi. Realitatea însă ne arată 1) o blogosferă care abundă în texte comerciale fade; 2) bloguri care, fiind convertite în surse de venit, au degenerat; 3) blogeri lipsiți de onestitate. Am zis, nu toți. Dar destui cât să merite tras un semnal de alarmă. Și simplul fapt că punem niște întrebări cu privire la etica textelor noasre, ceea ce ne obligă la o minimă introspecție, nu ți se pare un demers lăudabil și demn de a fi promovat?

  11. Blogeri lipsiţi de onestitate… Toţi creatorii de reclame, indiferent unde ar apărea acestea, sunt lipsiţi de onestitate. Cine face reclamă nu e sincer, pune accentul pe calităţi, le exagerează chiar, tace chitic în privinţa defectelor. Şi e plătit pentru asta. E o chestie care ţine de meserie. Aşa cum toţi pieţarii te înşeală la cântar şi, cum nu eşti atent, cum îţi strecoară şi un fruct stricat, o roşie stricată, sau ce cumperi acolo. Toată lumea ştie asta, asta cum ştie toată lumea că nu trebuie să apreciezi un produs pentru simplul fapt că i se face reclamă. Dar, dacă unii sunt dispuşi să plătească pentru reclama de pe bloguri, e firesc ca blogerii s-o facă. Trăim într-o ţară săracă, cu locuri pe muncă puţine şi prost plătite. Aşa că fiecare îşi rotunjeşte veniturile cum poate, în limitele permise de lege. Şi nimeni nu poate obliga pe nimeni să-i citească blogul. Dacă intru o dată şi văd că nu-mi place ce şi cum scrie omul ăla, nu mai am ce căuta acolo şi a doua oară.

    Bloguri care, fiind convertite în surse de venit, au degenerat… Cum spuneam mai sus, dacă a degenerat şi nu-mi mai place ce conţin, nu le mai citesc.

    O blogosferă care abundă în texte comerciale fade – nu cred că astea sunt majoritare, eu găsesc destule bloguri interesante, nici n-am timp să le citesc pe toate! Însă, da, dacă n-ai altceva mai bun de făcut, găseşti texte comerciale fade, fiindcă le cauţi, pleci la vânătoare :)
    Iar blogurile nu sunt literatură – nici măcar TOATE cele care se pretind bloguri literare. Dacă vreţi texte bune, rezumaţi-vă la bloguri literare de calitate (alma nahe, abisuri, psi – şi mai sunt şi altele, destule, dar m-am rezumat la cele mai semnificative, după părerea mea, exemple din gaşcă) sau citiţi literatură tipărită – se găsesc cărţi bune şi pe net, gratis, online sau chiar cu descărcare.

    Nu mi se pare un demers lăudabil. Mi se pare că vă credeţi mai cu moţ decât alţii şi vi s-a năzărit, mai nou, să vă erijaţi în cenzori ai blogosferei, vreţi musai să meargă după pofta voastră. Cred că n-aveţi ce face, nu sunteţi în stare să vă găsiţi ceva mai bun şi mai util de făcut; sunteţi la babele care stau de vorbă în faţa porţii, criticând trecătorii.

    Şi, ca să nu cad mai şi eu în greşeala voastră, promit să nu mai trec pe aici niciodată, să nu mai citesc niciodată articole ca ăsta şi să nu mai amestec niciodată în discuţii ca asta. Deci nu te osteni să-mi răspunzi, pentru că n-am de gând să mă-ntorc să-ţi citesc răspunsul.

  12. Din ce știu eu, cei care fac jurnalism studiază cel puțin o materie legată de etica viitoarei lor meserii. Pentru că având mulți cititori, vor fi automat responsabili față de ei. Ca traducătoare, și tu ești. Acum, pe net, nu mai studiază nimeni nimic pentru că toți suntem profesori, iar dacă cineva își permite să ne aducă o critică într-un comentariu, vai de mama lui! În aceste condiții, faptul că un demers menit să ne facă cel puțin să ne punem niște întrebări dacă nu să ne responsabilizeze ți se pare nu doar nedemn de laudă și promovare dar chiar semn de trufie și motiv să nu mai intri pe aici în viitor, arată că problema e la tine.

Leave a Reply to ketherius Cancel reply