Roz! Mai mult roz!

Ce părere aveți voi de porecluța meu virtuală? :) Este că seamănă cu o floricică de lotus într-o poieniță? Dacă nu știați, lotusul crește în diverse locuri murdărele, cum ar fi unele belțișoare, fără însă a-și păta frumoasele-i petăluțe. Dar rădăcinuța cuvântului este mai bogată decât s-ar putea crede la prima vedere. Lotus este și numele unui brand de mașinuțe, după cum tot lotus este umbreluța sub care se adună câteva progrămele informatice. Iar pentru cei care vor să treacă dincolo de rațiune, să nu uităm de poziția lotusului, în care putem medita la lucrușoarele ce cu adevărat contează-n viață. Apoi, cuvințelul este și foarte flexibil. Și dacă un amicuț virtual mă alinta mai demult lotusel, eu vă propun să luați în considerare varianta opusă, de lotusescu. Că nu se știe niciodată, vorbulița aceea.

Problema cu diminutivele de mai sus, ca și cu diminutivele în general, este că au culoarea roz. Dar să vedem prima dată ce sunt ele, în caz că v-a fost lene să dați click pe linkulețul anterior. Un diminutiv este o parte de vorbire formată dintr-un cuvânt de bază și un sufix, care împreună sugerează o dimensiune mai mică (reală sau afectivă) a obiectului sursă. Astfel bilețelul este un bilet mai mic, sau poate un răvaș de amor, pe care însă l-am făcut ghem și l-am aruncat pisoiașului să se joace, deoarece ni l-am smuls din suflețel pe autorul lui și nici nu mai vrem să auzim de el, cel până până mâine. În timpul ăsta, micuțul1 a băgat mașinuța în gură iar acum se plânge că îl doare burtica. Utilizate inspirat, diminutivele stilizează textul, îl nuanțează, îi conferă dimensiune. Foaia de hârtie încetează să mai fie plată, pe alocuri apare câte un delușor sau câte o vale. Problema e, ca de multe alte ori, abuzul.

Mărturisesc că am văzut persoane, în special de sex feminin, care s-au logodit cu diminutivul. Burtică, brânzică, măseluță, șorțuleț, rochiță, fustiță, gentuță, blăniță, pupiuc, lăptic(el), somnic, buric, ajunge! :)

Un punct roz pe un tablou este în regulă dar un tablou în întregime roz schimbă întreaga perspectivă. Iar dacă rozul poate fi uneori culoarea îndrăgostitului, cel mai adesea e culoarea copilăriei și a imaturității. Revenim la definiție: un obiect mai mic decât cel inițial, sau un alint. Dar nu toate obiectele sunt la scară redusă, există și brânză, precum există și rochii, iar la un moment dat va trebui să dăm piept cu ele, să ne confruntăm cu obiectele mari și contondente ale acestei lumi reci și dure în care trăim. Când vom face asta depinde de noi dar în momentul respectiv vom începe să eliminăm treptat rozul din vorbire, ca semn al unei maturizări lăuntrice. Eu unul așa cred.

Până atunci însă nu-i problemă, că există și bărbați cărora li se pare firesc să-și sune mândruțele  de cinci ori pe zi, ca semn al afecțiunii ce le-o poartă. :)

  1. ce diminutiv interesant, apropo []

35 comentarii

  1. Uite cate descopar eu despre tine…acum de exemplu am descoperit celalalt blog, matinal. Sa inteleg ca urmeaza sa il muti? Asa scrie pe acolo pe pagina…

  2. Diminutivele ma obosesc. Al meu barbat le cam foloseste si ma enerveaza cumplit uneori. Inca mai caut o metoda de a i le scoate din cap si de a-l determina ca a fost ideea lui :)

  3. @Dana

    Da, acela a fost primul meu blog, exceptând o tentativă de blog de bancuri. N-am mai scris de 2 ani și ceva pe el. La un moment dat o să îl mut, și probabil o să mă mut pe el.

    În ce-ți privește iubitul/soțul, la voi e invers față de majoritatea. :)

    @Cuvânta

    Ai observat că am preocupări alese, da? :)

    PS: Ce frumos sună lotusel din gurița ta… :)

  4. Tare frumuşel ai mai plutit printre diminutive, măi Lotusel, şi tare binişor le-ai mai prezentat. Cu articolaşul meu am vrut ca fiecare să-şi dovedească cu câtă uşurinţă limbuţa noastră formează derivate diminutivale. Că aproape orice cuvinţel poate primi rozaliul de care vorbeşti.
    Evident că nu ne place abuzul dezmierdărilor, altfel vorbeam şi scriam aşa, tu ai prins ideea şi-ai mestecat-o fain.
    Ştii că eu am dat un pupic şi-o bulinuţă celor care au făcut acest exerciţiu de imaginaţie. Le meriţi. Stai, stai ce te tragi aşa? Că te pup pe obrăjor ca pe-un mititel de lotusel ce eşti! Aşa. Bulinuţa ţi-o prind în piept. Stai, stai că nu te-nţep. Am grijă. :D Acum, să cântăm un cântecel.

  5. lotuseeeel! :)) să-ţi spun aşa de-acum?
    eu am scos culoarea “ruooz” din limbajul consortului după ce i-am spus că niciun tir, fie el şi pe şoselele cu hârtoape ale mândrei noastre patrii, nu poate fi mărişor ci doar mare şi foarte mare. :D
    sincer, pe mine culoarea roz mă irită teribil.

  6. @psi

    să înțeleg că atunci când femeia da, bărbatul nu și invers? :))

    @Alma Nahe

    Rozul e însăși expresia diminutivului, de aia nu prea întâlnești rozuleț:))

  7. L-am întors și eu cândva pe toate părțile pe roziu’ ista(sau altu’?)
    Ba, mai mult, l-am și cântat, da’ mi-e lene să mai pun și spre lălăiala-mi link-uleț.

  8. @Alma Sensul articolului meu exoteric e atât de evident încât cred că nimeni nu poate citi altceva decât am chiar scris. Asupra lucrurilor de suprafață ne înțelegem cu toții de minune. În rest, cuvintele mai mult încurcă.

  9. Diminutiveana este limba care suferă de boala diminutivelor, e o formă de limbă a unor veşnici copii, suflete nevârstnice, care caută să mărescă nişte chestii mici măcar că o fac doar ca întindere de litere, măcar că una dintre raţiunea de a fi este cea a dezmierdului sau când vrei să linguşeşti cuvântul, pentru că sunt unele care au şi acest chip servil.
    Eu le-aş alunga de pe oriunde le-aş prinde, de pe oriunde s-ar întinde, le-aş (ni)mici, le-aş micşora.
    Pe cele ale unor dezmierdări însă le-aş păstra, după cum mi s-ar înălţa la ele vreo dispoziţie sufletească.

    Lotusianule, pe ce fundament de cuvinte ţi-ai pus gândurile…aşa că îţi doresc o cât mai mare întindere de cititori pe-aici, asta legat de primul loc în care m-ai trimis, ăla cu avutul cât mai multor atingători cu degetelor ochilor pe blog.

  10. :)) amuzantă piesa. Îți place că acum poți lăsa clipuri și imagini pe blogul meu? :)

    Legat de acel prim link, l-am pus mai mult ca să întrețin blogul, că n-am scris pe el de peste 2 ani. Să vadă Google că e live, gen. Articolul în sine e cu bătaie în altă direcție, nu a mea.

    Și mie îmi plac unele alinturi sau dezmierdări, pisoiaș sună chiar frumos, pisicuță depinde, dar nu sunt genul care și-a făcut o vocație din utilizarea lor intensivă. :) Stilistic, într-un text, ele dau culoare. Roz. :D

    Apropo, articolul Almei îl știi?

  11. Hahaha…cum să nu, dau intensitate. De culoare roz. Suflete, dacă e un loc în care sunt trebuitoare, e acolo unde micimilor le trebuie sporit efectul, astfel acesta mărindu-se, prin diminutive.
    Pot fi de oricare culoare, de evitat excesul, prea mult roz dăunează.

    Clipuri pe blogul tău nu puteam lăsa altădată? Nu ştiu; prim oară când am vrut am şi putut.

    O să văd ce îmi arăţi tu acolo, înspre Olimpia; mulţumesc pentru.

  12. Nu prea le tin evidenta, dar stiu ca le folosesc si eu uneori, ca dezmierdari sau cand mi-e drag ceva/cineva. Totusi, le-am rarit in ultima perioada.

    Imi place interpretarea pe care le-ai dat-o prin penultimul paragraf, e cat se poate de valida. Cred ca folosim, unii dintre noi, diminutive (sau alte alternative, in cazul meu, dar care au aceeasi functie) pentru ca ne indulcesc realitatea, o fac mai putin infricosatoare. Da, mai roz! :)

  13. Da, dar au cumva și cealaltă latură a rozului, a imaturității, asta mai ales dacă sunt folosite pe bandă rulantă.

  14. Lotusica e prietena mea, tu ești lotusel și nu vă cunoașteți?! ;)

    Nu știu cum se face, dar tocmai mă enervam încercând să dau de cap niște pozoaie care au crescut pe blogul meu! Cum să-ți explic eu ție, ele erau niște pozici, aranjate frumos, în stânga, și-acum sunt niște augmentate care-mi dau dureri de capățână. Care nu-i căpățânică, s-a dilatat și ea, de cât aer poartă și-alta ba! În fine, ce voiam să spun e că am venit pe-aici să văd de-ai scris ceva de-un zâmbet și mi-ai amintit de problemoaie! Trebușoară-i asta?! ;)

  15. După cum se desfășoară evenimentele externe, trebuie că o să scriu o vreme despre big problems (și nu problemuțe). Tu însă ia ce-i mai bun din toate. Oricum, lumea ta nu-i realitatea asta din afară… :)

  16. E și aia, deși bine mi-ar fi fără! ;)
    Ai dreptate, e de scris și despre problemoaie și-aia cu Roșia Montană e chiar gravă. Și eu m-am mirat ce-au de nu vor să-i lase s-o ajute pe tanti din reclamă, dar mi-a rezolvat Macho dilemele iute, să nu ies în stradă și să-l fac de mândră minune a lumii!

    În altă ordine de idei, mi știi tu cumva de ce nu mă mai ascultă tema și nu redă pozele așa cum le setez eu? Sau știi pe cine aș putea întreba? Mulțumesc, că-mi ajunge răbdarea numai până mâine dimineață! :)

Leave a Reply