Își începe Antonela Munteanu un articol de pe blogul ei gândind că suntem ca naţie şi ca omenire aproape pierduţi.
Mai jos vă invit să urmăriți un clip din 2008, despre care am mai scris la vremea lui pe un alt blog:
Și varianta din 2012:
Poate totuși mai avem o șansă...
O, da! Credeam că se vor isca câteva polemici pe marginea spuselor mele fără profunzime. Dar au murit în faşă.
Cât despre dans, frumos, înseamnă pasiune, trăire, viaţă. Dansăm, clipul e utopic, încă lumea moare de foame.
Ăsta nu este un clip individualist, ăsta este un clip cu foarte mulți oameni, de diferite nații. Imaginează-ți un clip similar dar pe teme de marketing. Sau pe teme științifice. Ar fi fost mari probleme, cum s-ar fi înțeles oamenii ăia între ei? Și totuși, în ciuda diferențelor, toți dansăm. Stilurile diferă dar dansul este universal. Dansul este un liant. Nu știe să adune sau să împartă, să agonisească, nu are nevoie de diplome și de certificate dar puține lucruri sunt la fel de naturale, spontane și universale ca el.
Nu cred că este utopic. Din contră, cred că este exact soluția. Care soluție n-o să vină de la politicieni, ci o să vină prin reorientarea noastră către ceea ce ne leagă, dincolo de diferențele de suprafață. Cât timp dansăm, încă nu suntem pierduți…
Nu stiam videoclipurile. Mi-au facut ziua mai frumoasa
Si curate. Si nu-ti da nimeni in cap daca te impleticesti peste primar, in apa 
Referitor la destinatiile – despre care Antonela spune ca-s exotice dar eu am mici indoieli, mentionez ca-s la pret ca litoralul nostru
Mă bucur cu ziua. La capitolul Antonela, ce părere ai de Ion și Maria?
Foarte faina! Am citit-o chicotind .E drept ca nu ma asteptam sa vireze finalul spre o lectie de gramatica. Util si foarte bine scris
Păi na, cu asta se ocupă blogul ei, cu gramatica. I-am zis și eu că mi-a plăcut.
În grupuri mici, ne acceptă guvernele. Orice dans moralizator. În grupuri mari n-ai să vezi, fiindcă nu toți avem ureche muzicală, iar unora dintre noi nu ne place să țopăim. Și oricum, nu ne-animă aceeași melodie. Suntem diferiți, dar nici ei nu uită, zilnic, să ne amintească asta!
Dar Matt e o figură! Nici de stil, nici de dans…unește! I-adevărat, la montaj! Dar noi pe-acela îl și vedem.
Dincolo de pragMATTismul comentariului, am lăcrimat, pielea de găină e pe găină…
Și comentariul tău de la Alina, la acel articol care mă ridica în slăvi, are și el raspunsuri. Noapte bună! Uff..ce târziu s-a făcut!
Fain ca iti scrii articolele pornind de la alti bloggari
@Alma Nhe
Păi guvernele n-au nici o putere asupra celui care dansează. Și chiar dacă vibrăm pe ritmuri diferite, cu toții vibrăm… Acel montaj de care spui reușește să arate asta.
@Cuvânta
Îmi scriu articolele (pe blogul ăsta) pornind de la orice.
Bună dimineaţa!
@Lotus: Când pisica nu-i acasă … cum? Aha! Se dansează. Bineee. Mă recomanzi, mă critici, mă provoci? Nu-mi spune. Mersi. ;-)
@Hapi: Mulţumesc pentru aprecieri. Unde-ai fost? Cât de bine încondeiezi cuvintele în articolele tale!
Ba nu, că n-o să vă recomand. Las’ să se recomande între ei maneliștii și deținătorii de site-uri de cacao, dar care au noțiuni despre SEO și promovare în Google. Și apoi să te miri că de ce apar pe primele locuri și noi la coadă.
Ce’s astea, SEO şi promovare în Google? repartizează pe vreo axă a puterii, după (re)cunoaştere, că te simt tare axat în jurul dorinţei de a fi căutat ca pe un lucru al. Am scris şi-am vrut să fiu precumpănitor sintactică, da’ nu ştiu cât mi-a ieşit…
Îmi place cuvântul ăsta “recomnadare”; are o semnificaţie particulară. Tu poţi să îmi “recomanzi” orice, la urma urmei totul depinde de cum pot, cum ştiu şi cum vreau eu să citesc; lectura, la rândul ei o rescriere.
E vorba de limbajul HTML. La fel cum în vorbirea curentă ne folosim de litere, cuvinte și intonații, pe net ne folosim de texte și linkuri. Dacă un site este un oraș, linkul este drumul dintre două orașe (sau o străduță în interiorul orașului, dacă e link intern, spre un articol propriu). De ce să nu fim expresivi și pe net, la fel cum suntem în viața de zi cu zi?
Indiferent că vorbim de Google azi sau de un alt motor de căutare mâine, linkul, strada este cea care o să facă orașul tău accesibil tuturor. Și e păcat ca cele mai traficate site-uri să fie cele cu conținut superficial sau mediocru (ca să nu zic mizer) din simplul fapt că noi nu știm să fim expresivi. La fel de trist e când dorești să afli ce s-a mai scris pe un anumit subiect și, pentru a ajunge la un articol plin de substanță, e necesar să parcurgi zeci de pagini cu rezultate nesemnificative din Google, pentru simplul fapt că cel care a scris respectivul articol plin de substanță și prietenii lui virtuali nu au știut să-și pună linkuri, respectiv să se promoveze sau de fapt să fie expresivi și pe net.
Înțelegi ce vreau să zic?
În plus, postând ceva public avem și o anumită responsabilitate. Eu consider că blogurile au și o valență educativă. Și vrei sau nu, lumea intră pe Google la fel cum elevii merg la școală.
Sigur că în mod direct nu ai nici o vină pentru faptul că pe prima pagină din Google apar de multe ori site-uri cu conținut absolut penibil. Dar indirect ești cumva responsabilă pentru că nu-i susții sau promovezi pe cei care scriu bine. Notează că nu-i vorba de blogul meu aici, ci de un principiu. Eu pe blogul meu pun linkuri altora, acolo unde există contextele potrivite. Simplul fapt că-i am în blogroll nu-i de ajuns.
Înţeleg ce vrei să zici, mă’ntreb de ce nu ai crede că.
Eu am ştiut mereu să găsesc ceva atunci când am vrut, pentru că am ştiut cum să caut. Şi mai cu seamă ce.
Ce înseamnă pentru tine, cu agerimea ta întrebuinţată, “a scrie bine”, despre gândirea cuvântului? şi cum ajungi tu la convingerea asta? expresii, construcţii sintactice, stilişti ai literaturii, fond, formă,formă fie şi goală dar care tot un semn de viaţă este, imagini sensibile deşteptate prin cuvinte, elemente materiale gândite prin cuvinte.
Duci discuția prea departe. Pentru 99% din populație, căutarea unei informații se reduce la Google. Iar ce avem noi în blogrolluri este mult peste media a ce ne prezintă Google pe prima pagină.
Ce am eu în blogroll, eu, fiinţă greu de mulţumit, e ceea ce mă mulţumeşte, şi-acum nu mai duc altceva mai departe, legat de particularităţi esenţiale.
Însă mai presus de toate, e bine că lumea scrie, scrisul, cum spuneam, este un semn de viaţă. Cu toţii suntem condamnaţi la exprimare, cu expresia e mai greu. Glumesc, aşaşiaşa.
Sfârşit de săptămână neînnourat, Lotus,şi senine cerurile în tine!
Mersi, la fel.
Din relativ aceeasi sfera
O știu, e faină. De fapt am și văzut-o recent, pe un site, într-un poll.