Cum articolul precedent, cu idei de afaceri, mi-a fost recomandat deja de două persoane, m-am gândit să îmi reiau și eu vechiul nărav. Acela de a face recomandări. Cred că eram ceva pionier pe vremea aia, dar nu știu dacă le recomandam vineri; ideea e foarte bună, că în weekend avem timp de citit. Să purcedem dară.
O să încep, după cum e și firesc, cu începutul. Nu cu începutul articolului, ci cu începutul zilei. Știți care e momentul exact când noaptea ia sfârșit și ziua începe? Îl puteți afla citind Diferența dintre noapte și zi. O să vă placă.
Mai departe și păstrând registrul, am citit pe un blog dulce o chestie foarte faină, despre sunetele din noi. Și despre cum în unele triburi africane, nașterea unui copil este precedată de retragerea mamei în solitudine și meditație, până când ea aude cântecul specific sufletului ce urmează să se întrupeze. Continuarea o puteți citi pe Cântă, nu te opri.
Al treilea articol îi aparține unei tipe drăguțe care s-a jucat cu lexicul: și-a tras nickul Scârbette. Asta fără nici o legătură cu rubeola de care a suferit acum câteva săptămâni, și despre care ne vorbește puțin în pagina The inner and outer child.
Vă mai recomand un articol luat aproape aleator de pe blogul unei tipe ce-și zice Dana, probabil pentru că așa o și cheamă. Zic aleator, în sensul că postările ei sunt cam în același stil, acela al scoaterii în evidență și taxării unor trăsături de caracter sau particularități ale autoarei ori ale societății, pe care ochiul ei fin le surprinde. Și le redă de exemplu în Vina, rușinea și cenzura.
Al cincelea articol e de pe blogul meu. În caz că cumva n-ați auzit de Accidentul de muncă de la Caracal, deși vuiește netul de el, așezați-vă bine pe scaun și poftiți de lecturați. Bonus niște clipuri video care imortalizează acțiunea.
La sfârșit vă recomand o întâlnire cu Turnul de control al lui Scorchfield. Care nu-și refuză niciodată muza, indiferent că ea vine pe căi tradiționale - cu troleul sau mașina, ori prin văzduh, purtată de nori.
Va urma...
Ai fost recomandat pentru ca meriti. Si cand recomanzi pe cineva, e o datorie de onoare sa ii citesti propriile recomandari Plec la citit deci.
Mulțumesc. Și te invit după ce citești să-ți spui părerea pe marginea lor.
Uite, am mai scris si pe unde am fost, dar nu ma lasa inima sa nu-ti spun parerea mea.
Accidentul de munca de la Caracal il stiam, il mai citisem, a circulat intr-o vreme, dar e nemaipomenit, merita postat pe blog, eu l-am si printat la vremea lui ca sa il arata acasa mamei care nu era asa de dedat la chestii tehnice, gen linkuri.
Pe Scarbette era gata gata sa o ratez, nu’s ce nu s-a asortat intre cheful meu de citit si nick-ul ei, dar as fi facut rau pentru ca fata scrie cu nerv, autoironie si tot ce trebuie ca sa fie fix pe gustul meu. E recomandarea pentru care iti sunt recunoascatoare.
Canta, nu te opri e un articol sensibil, dar eu nu sunt obiectiva la povesti cu copii nenascuti si nenascuti, ca prea tare tanjesc dupa mamicisme.
Rsetul articolelor au fost ok, dar nu se potriveau cu karma mea. Parere mai mult decat personala si subiectiva, recomand lectura, altii pot avea o parere fix opusa.
Multumesc, Lotus.
Unele sunt doar articole de pe bloguri pe care nu le știu. În alte cazuri, recomandarea se extinde la nivelul întregului blog. Scorchfield trebuie citit în cheia corectă, și nu o găsești la ferometalele cu chinezării. De exemplu o vedere cosmică asupra intrării; aici am avut noroc că autorul a oferit această cheie în comentarii. De obicei te lasă să te dai cu capul de ușă.
Mă bucur că prin intermediul meu ai găsit un blog are îți place.
Prin intermediul tau te-am gasit in primul rand pe tine, ceea ce mi se pare momentan cel mai mare castig. E compliment, unul pe deplin meritat, nu periere, stii, da?
Mulțumesc frumos! Și acum îmi amintesc că am uitat un articol pe care voiam neapărat să-l recomand. Ei, o să o fac săptămâna viitoare…
Exceptând povestea cea celebră :), pentru mine recomandările tale înseamnă bloguri noi. Mulțumesc!
Cu plăcere, sper să-ți placă.
Și acum îmi amintesc de ce m-am oprit din recomandat articole (lucru pe care-l făceam mai demult): pentru că nu prea le băga nimeni în seamă. Sunt surprins să constat că lumea nouă care îmi intră pe blog zilele ăstea are o cu totul altă perspectivă.
Bună să-ţi fie inima, străine! După “lupte seculare” cu ţeava înfundată – aia pe care vine netul – am reuşit să trec pe la tine, te-am răsfoit niţel şi-mi placi. Cât despre recomandări, n-am auzit de site-urile menţionate, dacă timpul îmi permite, promit să le fac o vizită. Deocamdată mai zăbovesc pe la tine prin arhivă.
Mulțumesc de vizită, zăbovește cât vrei, e non-stop aici. Nou-veniții sunt serviți cu suc și prăjituri. Iar unde te supără barmanul, sau îți face ochi dulci, sau e așezată greșit fața de masă, strigă!
PS:
Searching for blog.sporovaieli.com. A record at ns1.sporovaieli.com. [86.126.84.16] …took 37 ms
Îți găzduiești blogul acasă / la birou ?
Eh! Furnizorul de internet, unde-mi găzduiesc şi blogul, n-a prea funcţionat zilele astea.
Cred că tocmai mi-ai dat de lucru. În plus! Hmmmmm…
Nu e cu pontaj.