Cu telefoane

Am în casă un telefon care-i toată ziua cu sora mea după el. Nu sora mea cu telefonul, telefonul cu ea. Dacă era sora mea cu telefonul, poate situația era recuperabilă. Dar așa, fiind telefonul cu sora mea lipită de el, nu știu cum să-l conving s-o lase, că-i neînsuflețit. Într-o zi, plecat fiind, sun telefonul. Răspunde sora mea. O întreb dacă mai avem pâine. Zice că nu știe. Îi spun să se uite. Zice că nu poate. De ce? E pe veceu.

Nu înțeleg relația societății actuale cu telefoanele. În primul rând nu înțeleg relația. În al doilea rând nu înțeleg societatea actuală. În al treilea rând nu înțeleg telefoanele. Mai ales ăstea noi, smart sau cum le zice. Care sunt 10 în unu, și telefon, și radio, și calculator, și internet, și elicopter, e drept că îmi aduc aminte de Inspector Gadget. Eu am un telefon simplu. Nu filmează, nu intră pe net, nu zboară, nu gătește, nu îmi arată filme, dă telefoane. Asta face el, telefonează. Iubesc telefonul meu. Nu vi-l dau pe nici un smatphone, iphone, tabletă și ce-or mai fi. Și mai am un telefon, al cărui unic motiv că are cameră e că l-am primit.

La telefoane, dimensiunile sunt un echivalent al hainelor de la noi. În sensul că se schimbă odată cu moda. Inițial telefoanele erau mari. Pe urmă s-au micșorat tot mai mult. Asta până când au început să le facă multitasking, după care din nou s-au mărit. Pe măsură ce tehnologia se va perfecționa, vor reuși să le facă cu toate funcționalitățile de acum și iarăși mici. După care îi va veni cuiva ideea să încorporeze în ele și funcții erotice, că oricum vibrează, și iar le vor face mari. Și tot așa.

Când eram mic, părinții îmi spuneau că am o memorie fabuloasă. Astăzi am ajuns să știu pe de rost toate numerele de telefon fix de la mine din județ. Pe bune, le știu pe toate. Dar nu știu care al cui e.

Dacă literele sunt note muzicale, atunci telefoanele sunt ahh, dușmanii mei. Sau locurile unde se fredonează astfel de triluri.

Aveți salarii de mizerie? Trăiți de pe azi pe mâine? Nu vă faceți probleme, ne-am gândit să sărim în ajutorul vostru. O să vă plătim ca să citiți reclame pe telefon. La produse. Pe care după aceea va trebui să le cumpărați...

Alo, 222222 ? Da.  Sunteți bun vă rog să sunați la salvare? Mi-am prins degetul în roata de la telefon...

Alo, bună ziua! Bună. Realizăm un sondaj, ne puteți răspunde la câteva întrebări? Da. Bifați: a) folosesc telefonul cel puțin uneori; b) nu vorbesc niciodată la telefon.

17 comentarii

  1. De când aşteptam un articol de ăsta! ;) Carevasăzică, nu-i nimic în neregulă cu mine.,. Presupun, evident, că tu ai toate ţiglele pe casă! :)

  2. Eu sunt mai dependentă de tehnologia modernă, asta nu înseamnă că nu m-aş putea adapta la o formă de primitivism, dacă ar fi absolut necesar. Nici telefonul meu nu găteşte, aşa că miros a chiftele. :roll: Dar aş vrea un replicator! Să nu crezi că în 20-30 de ani tehnologia, atât de mult integrată în viaţa noastră, nu evoluează până acolo încât nici nu vor mai exista telefoane mobile.Poate doar nişte dispozitive minuscule (ataşate, inserate, introduse pe undeva) cărora le dăm comenzi vocale. Dar fabulez acum şi nu vreau să mă arzi pe rug.
    Ai ajuns să ştii toate numerele de telefon din judeţ?! Nu-ţi dă “cu virgulă” niciodată? Că mie şi 2 + 2 îmi dă cu virgulă, dacă mă iei prin surprindere.

  3. De ce să îmi dea cu virgulă? Că știu prefixul județului. Am precizat după, nu știu și care număr cui aparține. :)

    Și mie îmi place tehnologia. Și am văzut Star Trek. Dacă n-ar fi tehnologia, noi n-am comunica în acest moment. Dar știi cum e? Winamp e bun de ascultat muzică, dar nu-i așa de bun de văzut filme, că nu pentru aia a fost făcut inițial. Așa că eu prefer să scriu comentariul ăsta de la un calculator desktop. Nu de la un laptop, nu de la o tabletă. După cum prefer să mă uit la un film pe un monitor mare, nu pe un telefon. După cum prefer să dau telefoane utilizând un telefon, nu un micro-laptop care face chestii. Șamd.

    Cum o să fie în viitor, nu știu, dar sunt curios să aflu, probabil o să-l prindem și noi cel puțin de-un picior… :)

  4. Şi eu am văzut toate seriile Star Trek şi Stargate tot. Deci, sunt fana tehnologiilor. :)
    E hilar să vezi o duduie cu tableta la ureche, normal ar fi ca fiecare aparat să fie folosit pentru ce este destinat, numai că …

  5. @Antonela

    Din Stargate n-am văzut decât câteva episoade, mai demult, la TV. Dar din ce rețin, toate civilizațiile extraterestre extrem de avansate (de exemplu Nox) erau benefice (chiar dacă uneori păreau inofensive sau nu se implicau în războaie). Un apropo la faptul că o civilizație violentă nu va apuca să ajungă prea departe?

    Societatea de consum în care trăim, și știu că sună clișeic dar asta nu-nseamnă că-i mai puțin adevărat, ne-a învățat să cumpărăm. Există chiar o educație a cumpărării, ea trebuie imprimată în noi încă de mici. Pentru ca noi să cumpărăm diverse lucruri, mass-media creează la început nevoi. Și după ce a creat o nevoie, vine cu soluția. Declară o epidemie de gripă aviară, deși păsările potențial purtătoare de viruși nici nu aveau drum pe la noi, filmează câțiva cosmonauți stropind șoselele sau fugind după gâștele oamenilor și o anumită companie farmaceutică din Europa va face o grămadă de bani pe vaccinul pe care-l produce. La fel și unii politicieni.

    În cazul tehnologiei moderne, nici măcar nu mai trebuie pregătit terenul, suntem deja sclavii gadgeturilor și ai virtualului.

  6. Dada, telefon dintr’ăla de care zici pentru femei singure aş vrea (glumeam); nu-mi răspunde, legat de asta, că trăiesc deja într-o eră în care deja nişte chestii care nu se numesc telefoane ci altfel, sunt contemporane cu mine.
    M-au binedispus cuvintele tale; cred că ar trebui să avem mai des hohote de bună dispoziţie, să mă, să ne mai faci să.

    Cât despre acei maimereu cu telefoanele la ureche, cred că auzul lor nu mai aude.

  7. Frumos spus legat de auz. Îmi vin în minte cuvintele lui Lao Tse: Bunul călător nu lasă urme. Bunul orator nu are ce discuta. Matematicianul bun nu se slujește de instrumente de calcul. Paznicul bun nu folosește încuietori și zăbrebe, și totuși, nimeni nu poate deschide ceea ce el a închis. Am putea adăuga că bunul ascultător, ca și bunul comunicator, nu are nevoie de telefon. :)

  8. Eu am un telefon, da’ nu mă ţine! Nu mă ţine bateria. Sau pe el nu-l ţine? În fine..chestie de topică. Tot pică, oricum.
    Astfel că, dacă am telefonul după mine, nu-mi foloseşte la nimic altceva decât că apuc să zic:”n-am baterie!”. Ajung acasă, îl pun la încărcat, sun repede persoana care m-a sunat şi întreb care era urgenţa. “Era”, îmi zice, “acum nu mai contează”. Oare trec multe pe lângă mine, fiindcă dacă aveam un telefon deştept, informaţia mi-ajungea la timp. Pe de altă parte, mă gândesc că poate-l păcălesc pe “aşa trebuia să se întâmple”, responsabilul cu soarta…Asta mi se întâmplă de ceva vreme. Deşi i-am informat pe toţi că n-am baterie, ei tot mă întreabă unde sunt. Păi, dacă apuc să vorbesc, înseamnă că-s acasă. În priză! Or fi ironici?

  9. :))

    Eu vreau un telefon deștept, care să facă așa: dacă mă sună cineva cu număr privat, să nu sune (că oricum nu răspund) și să blocheze acel număr. Și dacă mă sună cineva din categoria logoree, să îl las pe pornit și să-mi văd de treabă. Și când interlocutorul face pauze mai lungi în vorbire, telefonul să bage câte un Așa e, Da, Hmm… Un telefon din ăsta mi-aș lua.

    Da’ dacă mă gândesc, telefonul ăsta nu m-ar ajuta să vorbesc mai mult ci să scurtez vorbitul la telefon. Deci tot mai bun e al tău, cu bateria. Încă și mai bun ar fi unul deformat. De format numere. Dar numai de formă, ele neformându-se. Atunci ai putea vorbi cu cineva la telefon, fiecare întrebându-se ce are celălalt de-i spus. Asta ar fi cea mai tare conversație, pentru că ar tinde spre autenticitate.

Leave a Reply to Lotus Cancel reply