Accident de muncă la Caracal

Am intrat în posesia unei note explicative cu privire la un accident de muncă din Caracal, pe care dați-mi voie să v-o citez în cele de mai jos:

”Vă scriu în răspuns la cererea dvs de a vă da amănunte suplimentare în secțiunea 3 a Raportului de Accident de Muncă unde am completat ca drept cauză „slaba planificare” ca fiind cauza accidentului meu. Ați cerut în mod expres explicații amănunțite cu privire la accident și sper că detaliile care urmează vor fi suficient de clarificatoare.

Eu sunt zidar de meserie. În ziua accidentului lucram singur pe acoperișul unei clădiri înalte de 6 etaje.

După ce mi-am terminat treaba, am realizat că mi-au rămas cărămizi nefolosite, care, cântărite mai târziu, au fost găsite a cântări aproximativ 270 kg.

Decât să car cărămizile jos în brațe, în mai multe etape, am considerat că e mai bine să le cobor toate odată într-un butoi, folosind scripetele instalat în acest scop în spatele clădirii.

Am asigurat frânghia la nivelul solului, am urcat pe acoperiș, am împins butoiul în afara clădirii și am încărcat cărămizile. După aceea am coborât de pe acoperiș să dezleg frânghia, ținând-o foarte strâns ca să asigur o coborâre lentă a cărămizilor. Veți observa în Secțiunea 11 a Raportului de Accident de Muncă întocmit că eu am o greutate de 72 kg.

Datorită surprizei pe care am avut-o când am fost literalmente SMULS de la sol într-un mod complet neașteptat, mi-am pierdut prezența de spirit și am uitat să dau drumul la frânghie. Cred că nu este nevoie să vă mai spun, am început o ascensiune rapidă către acoperiș. În apropierea etajului 3, m-am întâlnit cu butoiul încărcat cu cărămizi care acum se îndrepta vertiginos către sol, întâlnire în urma căreia m-am ales cu capul spart, zgârieturi minore și o claviculă fracturată.

Datorită impactului, ascensiunea mea a încetinit pentru o secundă după care a continuat rapid către nivelul acoperișului, neoprindu-mă decât atunci când degetele mâinii drepte au înțepenit în scripete până la nivelul celei de-a 3-a falange. Din fericire, între timp mi-am recăpătat prezența de spirit și am fost în stare să mă țin strâns de frânghie în ciuda faptului că începusem să am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu cărămizi a lovit solul și ca urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, sărăcit de greutatea cărămizilor, butoiul cântărea doar 27 kg. Mă refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-ați imaginat deja, am început o coborâre rapidă către sol.

În vecinătatea etajului 3, am întâlnit butoiul care acum urca; ca urmare a întâlnirii m-am ales cu fracturi la glezne și cu mai multe tăieturi și zgârieturi la picioare și în general.

Aici, norocul meu a început să se schimbe ușor. Întâlnind butoiul, a fost bine că mi-a încetinit ușor căderea, doar în măsură să-mi limiteze rănile când am căzut pe grămada de cărămizi, și din fericire, am scăpat doar cu 3 vertebre fisurate.

Îmi pare rău să vă spun, așa cum stăteam întins pe grămada de cărămizi, cu dureri atroce, incapabil să mă mișc, din nou mi-am pierdut prezența de spirit și am scăpat frânghia din mâini... Așa cum stăteam întins, pe spate, am putut să văd cum butoiul gol și-a început călătoria în jos, către mine, care explică cele 2 fracturi la picioare.

Sper din tot sufletul că acest raport răspunde la toate întrebările dvs.”

Și cum cine n-a auzit de Caracal, iată că povestea a devenit atât de celebră încât după ea s-au realizat chiar și filme:

 
iar zidarului accidentat i s-au înălțat ode: :lol:

 
Sau invers. :)

În orice caz, traducerea și adaptarea e foarte reușită, am lăsat-o așa, iar dacă îl cunoaște cineva pe zidarul în cauză dați-mi de știre lăsând un comentariu dinjos, ca să-i pun link - probabil la pagina de Facebook, că bloguri sigur nu există pe acolo prin Caracal. Păcat, că tipul promite. :)

5 comentarii

Leave a Reply