Răzvan Băncescu, oameni și câini

Se spune că Dumnezeu s-a ascuns în detalii. De multe ori caracterul nostru profund iese la iveală în reacțiile pe care le avem în anumite situații aparent minore sau banale. O astfel de situație ar putea fi considerată problema câinilor fără stăpân din capitală. În număr de peste 60000, maidanezii au reușit (fără voia lor) să polarizeze opinia publică în două tabere adverse. De data asta însă miza e mai mare decât rezultatul unui meci de fotbal și reflectă într-o anumită măsură gradul nostru de civilizație. Despre ce este vorba?

Cum știm cu toții, de ceva timp se tot caută soluții pentru reducerea numărului maidanezilor. La ora actuală prim-însărcinat cu găsirea lor este Răzvan Băncescu, coordonator ASPA, care susține o serie de măsuri cel puțin discutabile. Una dintre ele prevede interzicerea hrănirii acestor animale. Cu alte cuvinte, dacă ați fi prins aruncând o bucată de pâine unui câine, ați risca să fiți amendat. De ce? - ne face să ne întrebăm bunul simț. Se motivează de către unii că hrănindu-i, aceștia se adună în haită și devin periculoși. Sau poate, în viziunea domnului Băncescu, nemaiprimind mâncare aceștia vor muri prin înfometare. În realitate, conform nu doar experților dar și unei logici de ciclu primar, un animal lipsit de resurse vitale devine imprevizibil, periculos, chiar agresiv. Iar aplanarea unui presupus conflict dintre oameni și animale ar fi de bun simț să se realizare într-un alt mod decât prin agresarea celor din urmă.

Avem o istorie de care nu putem fi mândri. Omul a fost acela care, atunci când a dorit să acapareze noi teritorii, a intrat acolo cu bocancul, în virtutea faptului că el e buricul pământului și nimeni altcineva nu are nici un drept. Animalele nu au reprezentat niciodată un pericol pentru ecosistemul planetei; omul însă a cauzat dispariția unor specii de animale și plante. Iar gestul bocancului nu s-a aplicat doar asupra altor forme de viață; el a culminat cu comunismul. În opinia mea, astăzi Răzvan Băncescu vine să ne dea încă o lecție de istorie. Pentru că abordarea acestei simple (pentru unii) probleme cu câinii vagabonzi ne arată gradul de umanitate la care am ajuns.

Fundația Vier Pfoten a trimis o scrisoare deschisă primarului capitalei, Sorin Oprescu, în care critică unele propuneri emise de ASPA și solicită demiterea celor responsabili de ele. Ca răspuns, ONG-ul a fost amenințat că riscă să-i fie revocat dreptul de a steriliza animalele pe banii lui. Acum 4 zile, Lorena Lupu a postat pe blog un articol intitulat Răzvan Băncescu e un bou. Acesta a contactat-o apoi pe Facebook, spunându-i că o găsește o persoană interesantă. Redau mai jos o parte din conversația celor doi, așa cum apare ea postată pe blogul Lorenei:

21:02
Razvan Bancescu
poti sa-mi atragi orice atentie, oricum mi-ai atras-o, nu ma simt obligat sa raspund cu pronume de politete si prostii d-astea pe facebook… nu e nevoie de ”traducere”, nici macar de subtitrare …incerc sa-i protejez, insa unii au intrecut de mult timp masura si mise pare logic pt. ceilalti ca ei sa plateasca intr-un fel sau altul!

[...]

21:09
Lorena Lupu
poate un interviu cu nişte asociaţii de protecţie a animalelor care chiar fac ceva pentru ele. asta aş face.

21:10
Razvan Bancescu
sigur ca da, nu mai dorm noaptea de grija ”asociatiilor” :))

21:11
Lorena Lupu
remarc. practic ocupaţi un post ca să băgaţi nişte bani în buzunar. întrebarea e: nu vă e silă de dvs. deloc?

21:13
Razvan Bancescu
acum esti haioasa,buna gluma asta ai idee cam citi bani pot face in 30dezile ? sila zici?! nu am de ce si nu voi avea de ce vreodata :))

Scriam la început că esența se ascunde în banalități. De multe ori o putem găsi pe platforme insignifiante sau spații virtuale pentru chat, cum ar fi Facebook-ul sau blogurile. Locuri unde nu avem de ce să ne cenzurăm, așa că ne putem manifesta în voie. Din păcate, chipurile pe care astfel de manifestări le creionează nu sunt întotdeauna dintre cele mai plăcute. Din fericire, există Facebook-ul și blogurile.

10 comentarii

  1. Nu prea inteleg discutia de pe facebook dintre cei doi. Articolul ei mi se pare destul de virulent si vulgar, insa in Romania nu te baga in seama nimeni daca nu esti nesimtit. Iar tipului oricum i se rupe, propune masuri inutile pt ca nu-l intereseaza problema, locuieste in nordul Bucurestiului unde nu sunt caini, asa ca ce-l doare pe el?

  2. Faptul că articolul Lorenei e vulgar ține de stil, faptului că e virulent cu greu i se poate imputa ceva, pe mine însă mă interesează conținutul lui. Discursurile politicienilor sunt uneori decente și emise pe un ton moderat, dar goale de sens. Bune însă de adormit boborul.

    Și eu asta am dedus, că tipului i se rupe, din acea discuție. Sigur că mai mult de atât n-o să vezi nici măcar pe Facebook, poate eventual la o cafea, altfel mai trebuie citit și printre rânduri.

    S-ar putea să se vireze niște bani pentru rezolvarea problemei cu câinii. Nu-i chiar o chestiune lipsită de însemnătate, atât pentru noi (care indirect cotizăm) cât și pentru cei sau cel care primește acești bani. Și cu atât mai puțin pentru respectivele animale, care totuși sunt ființe vii.

  3. Eu nu știu ce au făcut ăștia de prin Cluj, dar în ultimii ani au cam rezolvat problema câinilor maidanezi. Mai vezi, câte unul, rătăcit, dar foarte rar (adică nici nu știu când am văzut ultima dată unul…). Și erau mulți și pe-aici, înainte, știu că mi-era teamă să merg pe unele trasee din cauza haitelor de câini și ocoleam de multe ori anumite zone, cu riscul de a fi în întârziere. Acum nu mai e problemă cu ei.

    Soluții s-ar găsi, dacă ar fi oameni cu adevărat interesați de problemă – de preferință obiectivi, care să țină cont de drepturile ambelor părți, atât cât se poate…

  4. Păi nu rezolvă nimic, ci agravează. Din motivele deja menționate: un animal înfometat devine impulsiv, nervos, imprevizibil.
    La naiba, până și mie, ființă rațională cică, îmi vine să plesnesc oamenii din 10 în 10 secunde atunci când mi-e foame. S-a inventat chiar un termen pentru starea asta: hangry.

  5. e tragic comic… pt ca acum cativa ani, acelasi Bancescu lucra la clinica medicala a fiului lui Oprescu, marketing manager sau asa ceva. Deci era in serviciul oamenilor bolnavi. Pe atunci, cand l-am cunoscut, se purta ca un mielusel cuminte si pur, desi ochii tradau mai mult. Am lucrat cu el, dar nu am avut incredere inca de la inceput, simteam ceva ca nu e ok, desi pana la finalul proiectului nu a facut ceva care sa contrazica rolul de mielusel. Cand am auzit ca a ajuns legat de primarie si de caini si am cautat poze recente cu el am vazut lupul din spatele mieluselului de atunci.

Leave a Reply to Lotus Cancel reply