Tic-tac

E abia marți1 și deja trei persoane2 s-au grăbit să scrie pentru ediția curentă Blog Power. Tema ediției este așteptarea3.

Nu o să mă întind prea mult în acest articol, pentru a nu divaga de la subiect, cum făcea o profesoară din liceu despre care o să vă povestesc altă dată; în plus n-aș vrea să vă plictisesc. O să spun totuși câteva cuvinte, și încep prin a afirma că așteptarea este opusul nerăbdării și al sorei ei mai mari, graba. În acest sens merită poate menționate două proverbe care-mi vin acum în minte: Graba strică treaba și Cu răbdarea treci și marea. Dacă mai cunoașteți, sunteți invitați să le așterneți în comentarii.

Cum scriam zilele trecute, suntem generația twitter. Veșnic grăbiți, veșnic pe fugă. Din punctul meu de vedere a te grăbi e fundamental greșit. Greșeala e una conceptuală: avem impresia că noi suntem stăpânii universului, că noi controlăm totul. Că lucrurile pe care ni le însușim sunt obținute prin simpla noastră voință, fără concursul nici unui factor extern. Și că dacă ne grăbim, eventual le putem obține mai repede. Și atunci apăsăm pe accelerație, tic-tac-ul se aude tot mai repede, este vorba desigur de ceasul nostru interior: sistola și diastola, inspirația și expirația. Problema e că Universul nu ține cont de ceasul nostru interior. Universul are ritmurile lui.

A te grăbi înseamnă a funcționa pe ritmuri mai rapide decât cele din afara ta. Este exact opusul lenei, care înseamnă a-ți încetini ritmurile prea mult. Și ambele ipostaze te fac să ratezi. Graba ratează, la fel ca delăsarea.

Graba ratează chiar și când aparent ne ajută să obținem fructele dorite; așteptarea este cea care ne permite să le culegem coapte. Teoria nu este o filozofie sterilă, ea poate fi observată peste tot în jurul nostru, de la graba de a ajunge la autocar, care ne  face să uităm aparatul foto acasă, până la graba de a ne căsători la vârste fragede.

Contrar aparențelor, așteptarea nu înseamnă să nu faci nimic. Așteptarea este un proces. Așteptarea este anticipativă: ea atrage spre noi obiectul dorit, care va sosi la momentul oportun. A aștepta este mai natural decât a te grăbi: mugurii așteaptă până înfloresc, uterul așteaptă până când ovarele se maturizează. Doar mintea noastră este cea care nu poate aștepta, și din acest motiv mintea este cel mai mare dușman al așteptării. Soluția pentru minte este timpul. Tinerii în general se grăbesc; bătrânii sunt mult mai răbdători. Râurile și fluviile curg năprasnic în aval. Oceanele sunt potolite. Pentru că oceanele știu, au experiența atâtor ape.

Am văzut cu ceva timp în urmă un film interesant, Cast Away. Tom Hanks joacă rolul unui șef la FedEx4, mereu cu ochii pe ceas. Într-o zi el trimite un pachet spre o filială din Rusia. Ajunge acolo înaintea pachetului și, la sosire, îl deschide: înăuntru se afla un cronometru pornit. Timpul este nesatisfăcător, angajații trebuie să se grăbească mai mult, să fie mai eficienți. Pe drumul de întoarcere avionul se prăbușește iar el ajunge, singur, pe o insulă pustie. Unde nu există civilizație. Și unde nu are nimic de făcut. Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand.

Oamenii calmi, se spune, vor trăi peste o sută de ani. Eu încă sunt tânăr și vă mulțumesc că ați avut răbdarea să citiți acest articol.

  1. de fapt e sâmbătă seara dar atunci am scris articolul; a rămas în draft până azi []
  2. și cu Lotus patru []
  3. Aşteptarea
    - Un mod de a te relaxa sau de a sta sub presiune?
    - Eşti o persoană care are răbdarea necesară încât să aştepte suficient de mult timp până va primi ceea ce îşi doreşte?
    - Când eşti nevoit să aştepţi, ce faci ca timpul să treacă mai repede?

    Tema a fost propusă de Denisa. Dintre cei care au scris, vi-i recomand pe Liviu și belgianca.

    []

  4. un fel de Poșta Română la americani []

32 comentarii

  1. Și eu care credeam că filmul se numește „Naufragiatul” .. L-am văzut pe la TV acum mult timp, dar habar nu aveam că el lucra la FedEX sau cum a ajuns pe insulă.. (adică nu am văzut tot filmul) :D

    Îmi place foarte mult ideea cu notele de subsol. E un plugin, sau le pui manual cu link-uri și ancore? O duminică plăcută îți doresc!

  2. @Liviu

    Timpul are poezia lui.

    @Radu Clapa

    Da, așa se numește în română; desigur ai dreptate. :)

    În cazul meu e un plugin. Pe Blogger se pot face multe, ca de exemplu smile-uri în comentarii, dar notițe de subsol până acum nu am reușit decât cu ancore scrise manual. Și e muncă de negru. :)

    @belgianca

    belgianco, ce frumos avatar ai la butonul de like! :)

  3. cast away mi-a plăcut şi mie mult.
    ca şi abordarea ta. nu credeam să învăţ a aştepta vreodtă, dar se pare că am ajuns la anii potriviţi! :D

  4. Foarte intersantă temă, și îmi place și cm ai tratat-o !
    Ca să rezumăm, nu mai știu în care carte de spiritualitate am citit un dicton, ce poate părea paradoxal: ”Încetinește, și vei merge mai repede”. Era vorba exact de acea renunțare la graba pripită, care prin pierderea lucrurilor de pe parcurs, de fapt, ne întârzie rezultatul.

    Da, e ușor de înțeles principiul, doar ceva mai greu de aplicat !:) Dar totuși, puteam ajunge să așteptăm cu seninătate, după un număr de ani, de experiențe și învățături.

    Cred că tu deja ești pe drumul înțelepciunii, și mă bucur să găsesc oameni de la care pot învăța ceva ! Numai bine, și un drum lin !

  5. Grăbește-te încet era parcă un dicton latin. În rest, nu mă complimenta prea tare, era doar un articol pentru Blog Power. Și eu citesc multe articole frumoase pe bloguri iar până la înțelepciune, în mod cert, mai am de așteptat:)

  6. Așteptarea mă urăște! Îmi provoacă tremur în degete. Îmi dă convulsii spasmodice în piciorul drept. Sau stâng. Depinde care-i un pic ridicat de la sol. Îmi întunecă mintea și-mi aduce valuri de căldură nedorită… Așteptarea mă urăște!
    Ai scris foarte fain, tema este pe gustul meu. Să văd de am vreme să vin și eu… Dar nu mă așteptați! :)

  7. Unde, la Blog Power? Nu te așteaptă nimeni. Are mecanicul ceva probleme cu pornirea, atâta tot. :) Dar vezi că acum e altă temă. Sau să vrei să scrii tot pe asta?

  8. :) Evident am pierdut noţiunea timpului. Deh, bătrâneţea. Iar expresia aia cu aşteptatul, nu trebuia luată mot-a-mot, decât dacă erați undeva pe-afară, prin vânt și ploaie! Atunci aș fi apreciat să mă liniștești, spunându-mi că nu veți face pneumonie din cauza mea. :)

  9. S-a întâmplat că n-am avut timp sau n-am fost pe fază la temele care m-ar fi provocat. Să înțeleg că te-ai făcut leader de opinie? :) Felicitări! Voi studia tema, și de vine muza, vin și eu. :)

  10. Ce temă ai propus? Curiozitate :P
    Mă grăbesc când mă deplasez dintr-un loc în altul, sunt o vitezomană. Îmi doresc așa de mult să îmi savurez fiecare pas, îmi plac plimbările, aș vrea să nu iau troleul, nici taxi, niciodată. Să mă plimb dintr-un loc în altul, nu să alerg.
    În rest, în multe cazuri, am un ritm bun. Îmi place ca lucrurile să fie bine făcute, iar graba nu ajută.

    Și totuși, de multe ori simt o presiune puternică a timpului. Dar asta ține de percepție, cred. Și ritmul ăla interior mi-e puțin dereglat.

    Îmi place punerea în opoziție cu lenea, ai observat bine – ambele ne scot din acel ritm universal.

  11. Tema propusă de mine este următoarea:

    Interviul vieții.

    Ți se dă ocazia să iei un interviu oricărei persoane dorești tu de pe glob.

    1. Pe cine alegi petru acest lucru și de ce?

    2. Care sunt cele mai fierbinți întrebări pe care dorești să i le pui?

    3. Dacă ai putea realiza interviul într-un format inedit, care să nu implice neapărat două scaune și o masă între voi, cum ai face-o?

    Dacă scrii un articol, îl poți înscrie în concurs aici. Ai timp până sâmbătă la 23:59.

  12. Si…a trebuit sa invat asteptarea ca sa ajung la etichetele tale cu BP, pentru ca mi se inchideau ochii de somn aseara. Graba rateaza, asteptarea ne permite sa culegem fructele coapte..trebuie sa ma gandesc la asta cand imi tremura sufletul de nerabdare….poate ajuta.

Leave a Reply to Dana Lalici Cancel reply