Sfaturi practice pentru blogări începători. Episodul WordPress.

Aceste sfaturi se adresează cu precădere celor care abia v-ați deschis sau vă gândiți să vă deschideți un blog pe platforma WordPress; ele însă poate fi utile în diverse grade și altora. Desigur, unii dintre voi o să spuneți că n-am nici o autorizație pentru a da astfel de sfaturi și că poate nici nu mă pricep. Răspunsul meu este că aveți perfectă dreptate. Dar pe principiul că nici politicienii nu se dau în lături de la a face politică și nici ziariștii de la  face presă, să-i dăm înainte.

În cadrul articolului voi face și un mic studiu ce caz, folosind ca suport un blog de tehnologie1 scris în limba engleză de Cătălin Stănculescu, prieten virtual și începător în ale blogingului.

0. De ce?

Cum blogul este o formă de a exprima niște idei, precondiția aici este să ai despre ce scrie, să fii cumva pe emisie. În cazul blogurilor personale, această regulă se reduce adesea la a-ți găsi propriul stil, lucru care de multe ori vine cu timpul. În cazul blogurilor de nișă, asta înseamnă să cunoști destul de bine domeniul despre care scrii. Cum Cătălin știe câte ceva despre tehnologia informației, putem spune că condiția e satisfăcută.

În particular, dacă vă gândiți să vă faceți un blog de știri, mai bine lăsați-o baltă.

1. Când?

Momentul cel mai prielnic pentru a deschide un blog este ziua de ieri. De ce? Blogul este o entitate vie. Și, ca orice entitate vie, trece prin anumite faze: de bebeluș, de puber, de adult etc. Ori în lumea asta bebelușii nu au prea multe de spus, și pe bună dreptate.

Sigur că maturizarea nu urmează același calendar pentru toți, fapt pe care-l știm încă de mici2. Totuși, anumite lucruri nu vin decât cu timpul.

2. Cum?

Înainte de a scrie, trebuie să ne alegem o platformă adecvată modului în care vrem să transmitem informația3. De exemplu dacă ne dorim interactivitate și roluri egale pentru participanții la discuție, putem să luăm în considerare varianta unui forum. Pentru bloguri, WordPress este o platformă frumoasă și populară.

Tot aici menționez că este de evitat să scrii pe alte domenii decât ale tale. Din motive care sunt sau ar trebui să fie evidente.

3. Aspectul

Odată aleasă platforma, putem căuta o temă care să ne facă blogul cât mai plăcut în ochii cititorului. Deși se poate obiecta că ambalajul are un rol secundar și nu spune nimic despre conținut, este întotdeauna o idee bună să îmbraci conținutul în haine cât mai frumoase. Funcționează și în bloging și-n relațiile de cuplu.

Pe WordPress există multe teme gratuite care îți încântă privirea. Deloc surprinzător pentru o platformă decentă, tema implicită este o opțiune perfect validă pentru aproape orice tip de blog.

4. Trusa cu șuruburi

În timp ce farmecul unei poezii nu depinde de statura sau de greutatea poetului, dacă acesta încetează să mănânce un timp îndelungat, va muri și astfel îi va fi imposibil să mai scrie. Similar, grija pentru a configura corect platforma noastră de bloging din punct de vedere „tehnic” nu are prea multe de-a face cu blogul în sine, dar îi permite funcționarea îndelungată în condiții optime. Mai jos sunt câteva sugestii personale pentru cei cu bloguri pe WordPress.

a) În mod implicit WordPress-ul salvează în baza de date toate modificările aduse fiecărui articol, alături de numele celui care a efectuat modificarea, data modificării etc; acestea se numesc revizii și în timp ajung să consume resurse semnificative. Dezactivați-le, adăugând în fișierul wp-config.php următorul cod:

/** Dezactivarea reviziilor **/
define('WP_POST_REVISIONS', false);

b) Dezactivați și ștergeți Akismet-ul; există modalități mai bune de eliminare a spam-ului.

c) Schimbați permalinkurile la ceva de genul blog/dată/articol pentru un plus de claritate și SEO și asigurați-vă că numele articolului îl precede pe cel al blogului în titlul paginii.

d) Evitați încărcarea blogului cu tot felul de pluginuri4 și brizbriz-uri; e bine ca el să fie cât mai simplu și să se încarce cât mai repede.

Acestea sunt doar câteva elemente de bază. Într-un articol viitor voi face poate o listă cu diverse pluginuri utile și interesante.

5. Autorul

Acum că am terminat cu elementele tehnice, să revenim la bloging. Cine este autorul acestui blog? În afară de nume, care reiese din url, vă mai pot spune că este un masterand la informatică care studiază în Olanda. Eu știu asta pentru că-l cunosc. Voi nu știți pentru că nu are o pagină About. După cum n-are nici adresă de mail, unde să-i scrieți.

6. Cititorii

Cel mai bine este să scrii pentru oameni și nu pentru Google. În cazul nostru, primul articol de pe blog, intitulat In which sectors and regions is the World Bank investing most?, este scris pentru oameni. Adevărat, pentru o mică categorie de oameni, cei pasionați de grafice și prelucrări de date5, dar totuși pentru oameni. Următorul articol - la fel, al treilea articol însă, intitulat 7 tips for a great presentation, este de umplutură. Nu-i nimic, așa-i la început, o să se perfecționeze cu timpul.

7. Interactivitatea

Decât să stai non-stop în casă, mai bine ieși din când în când cu prietenii în oraș. Mai auzi un banc, le mai spui și tu lor ceva, se creează o relație faină din care toți câștigați. Un blog închis, al cărui autor nu comentează pe alte bloguri cu același specific, este un fel de fundătură pe internet.

8. Finalul

Nu există final în bloging, există doar început și etape. Cu excepția cazului în care vă decideți să ștergeți blogul. Nu faceți asta, v-ați renega pe voi înșivă.

  1. și nu tehologie, așa cum autorul și l-a botezat inițial []
  2. Și Făt-Frumos creștea într-un an cât alții în 365 de zile... []
  3. și nu informației în sine []
  4. în special fugiți de pluginuri SEO și de cache []
  5. Articolul descrie un proiect în cadrul căruia Cătălin a implementat un soft de prelucrare a unor date. Datele sunt preluate dintr-o bază de date pusă la dispoziție de Banca Mondială cu privire la investițiile făcute de ea de-a lungul timpului iar softul lui Cătălin dă o formă grafică acestor date, făcându-le astfel mult mai ușor de asimilat per ansamblu. Este dat și un link la pagina de test a softului respectiv, pagină care e puternic javascriptată. Concluziile le puteți trage de acolo, subiectul în sine sau mai bine zis interpretarea graficelor se pretează la discuții lungi dar, evident, nu face obiectul postării de față. []

13 comentarii

  1. Îmi place finalul, cum că nu există final :P Am avut o dată impulsul să îmi șterg blogul și exact asta am gândit în secunda următoare: că e ca și cum m-aș „șterge” pe mine, sau o parte din mine – adică, sunt gândurile mele așezate în acel spațiu virtual.
    Există opțiunea de a-l face privat, dacă e până acolo :)

  2. Sau de a-l lăsa, până o să te răzgândești. Dacă ai scris o dată, o să mai vrei să scrii.

    Articolul nu e foarte explicit; nici măcar nu are un început și un sfârșit clar. Sfârșitul nu există iar începutul trebuie să fie ieri. Lui Cătălin i-am zis cu mult timp în urmă să-și deschidă blog; nu l-a interesat. Luni a intrat pe mess și m-a rugat să-i pun niște linkuri. :) Dar la fel a fost și în cazul meu, m-am trezit târziu…

  3. Am si eu o intrebare…. Incerc de ceva zile, dar nu reusesc…. As vrea ca la sectiunea “Home”, la fiecare articol scris, sa apara doar cateva randuri, dupa care sa fie ceva de genul “Citeste aici”. Apoi cand cititorii dau click sa fie dusi pe alta pagina unde articolul este in intregime.
    Mersic mult…. Astept un raspuns daca se poate…

  4. Înțeleg că te referi la pagina principală a blogului, vrei pe ea un afișaj de tip magazin, cum e aici sau pe blogul lui Zoso.

    Există mai multe posibilități.

    Prima este să instalezi un plugin pentru așa ceva, cum am eu. Din păcate la tine nu merge metoda asta deoarece wordpress.com nu te lasă să instalezi pluginuri, ca măsură de securitate.

    A doua metodă este să îți instalezi pe blog o temă care să facă lucrul ăsta automat. Unele teme afișează postările normal, altele le afișează cum vrei tu, deci caută o temă de genul ăsta printre cele oferite de ei.

    În fine, o a treia metodă implică ca atunci când scrii un articol să adaugi manual „tagul more” în text. Butonul pentru așa ceva se află sus în editor, pe aceeași linie cu butoanele pentru bold și italic, undeva spre sfârșit. Deci trebuie să dai click pe acel buton fiind cu cursorul în locul unde vrei să îți apară „Citește mai departe” pe pagina principală…

    Sper să-ți fie de ajutor.

  5. Wow…. Super… Multam mult…. De acum stiu… Gata, am reusit…. In cazul in care mai am ceva nelamuriri o sa iti scriu aici… Pana invat si eu…. Inca o data multumesc frumos.

  6. Domnu’ care face lucrurile să pară lesne de făcut într-un fel atât de SIMPLU, spune-mi cum se închide un blog, cum ajung să îl fac privat… ştii tu, când dai peste ferecătura aia care îţi zice “this blog is made private by this owner” sau cam aşa ceva. Nu, nu te speria, nu pe mine mă mână gândul, cineva m-a întrebat, iar eu mi-am zis că tu şi numai tu eşti omu’ cu răspunsurile la chestii dint’astea, că tu ştii bine când mi se întâmplă ceva gen de-al de’astea sau de-al de’altelea la cine alerg eu într-un suflet…la tine.

  7. Era să-ți spun că n-o să-ți spun veci. :)

    Din panoul de control al blogului dacă e pe WordPress, de la Setări – Citire – Vizibilitate. Ai acolo opțiunea de a-l face privat.

    Dacă e pe blogspot, tot din panou, de la setări, setările de bază, jos la cititori.

  8. Că n’o să-mi spui veci, ai fi putut-o face, să spui, dar în veci n’ai putea să spui nu cuiva, în privinţa vreunei rugăminţi.
    Las’ că te ştiu de-atâta vreme.

    Dacă era legat de blogul meu însă ştiu că nu mi-ai fi spus-o veci, dar nici eu nu aş alege vreodată să îl ferec, cât despre şters, nici gând.
    Însă am şters poveşti, multe, da’ nu-ntreba de ce.
    De fiecare dată când ştergi, trebuie să pui ceva înapoi; asta ştiai?

  9. Păi de aia era să nu-ți spun. Că mă gândeam ce ți s-a petrecut.

    Poate se poate și așa; eu prefer să nu șterg, prin asta nu-mi reneg trecutul. Blogul atunci este linia vieții.

  10. Ce ai fi crezut tu că mi s’ar fi petrecut de zici aşa?

    Blogul meu este confesionalul meu, locul spovedaniilor mele în care mi-am mărturisit toate vinovăţiile, aşa îmi place să o spun, glumind.
    Altfel, e lumina mea, graalul meu , scrisul meu. Lumină pe care o împărtăşesc.

  11. Când am început să citesc, am crezut că vrei să-l faci privat pe al tău. Și mă gândeam ce ai pățit. :)

  12. Mulţumesc pentru gândul cu chip de îngrijorare; de-a dreptul m’ai înduioşat, ce mai…dar să nu îmi exhib sensibilităţile pe aici, de faţă cu lumea, că mi se află vulnerabilităţile… Glumesc.
    Încă o dată mulţumesc, Lotus.

Leave a Reply