Tembelizorul

Privitul pasiv la televizor, fie el cu tub catodic, plasmă sau cristale lichide, dăunează grav sănătăţii. Cam aşa ar suna un posibil răspuns la întrebarea Dia nei din cadrul ediţiei curente Blog Power, un concurs-joc în care participanţii scriu pe o anumită temă. Totuşi, eu mă uit la televizor.

Desigur, televiziunea nu este o artă. A auzit cineva de muza sau zeiţa televiziunii? Eu nu. Dar cel puţin o putem încadra la obiceiuri şi tradiţii. Englezii de exemplu au ceaiul de la ora 5, noi avem ştirile de la ora 5. E şi asta ceva, în plus ceaiul este o hrană materială în timp ce informaţiile sunt o hrană a minţii. De multe ori la ora 5 eu mă uit la televizor.

S-ar mai putea argumenta în contradictoriu că televiziunea care este. Dar hai să fim serioşi: cine vrea permanent numai şi numai adevărul sau numai informaţii plictisitoare? Ştirile trebuie în primul rând să fie cât mai bombastice, muzica trebuie dată la maxim, poate cumva vor acoperi golul din noi. Televizorul este un perfect medicament alopat pentru creier. În plus nu are contraindicaţii, deşi se recomandă să îl priveşti într-o stare de receptivitate pasivă pentru a obţine cele mai mari şi de durată efecte. Cum ziceam, eu mă uit la televizor.

Unii mai vin cu prostia că vezi doamne la televizor nu ai opţiuni, te uiţi la ce îţi dau ei. Păi de telecomandă n-au auzit? Cum să nu fie opţiuni? Poţi schimba de pe Antena 1  pe Antena 2 şi de pe Taraf pe Etno sau cum se numeşte, care-i problema? Aberaţia asta-i ca şi cum ai zice că la alegeri prezidenţiale n-ai opţiuni. Păi nu-s tot timpul cel puţin doi candidaţi? Voi dacă vreţi puteţi sta acasă în ziua votării dar eu mă uit la televizor.

Adevărul e că nici nu mai contează modul în care reporterii înţeleg să fie obiectivi şi imparţiali, speculând la greu şi punând răspunsurile în gura interlocutorilor. Sau numărul de greşeli gramaticale pe minut. Ce, eu n-am DEX-ul la favorite? Şi eu sunt bloger, nu jurnalist. Şi voi la fel, sunteţi blogeri, nu jurnalişti, şi mai scăpaţi pe ici pe colo câte un "i" sau câte o virgulă. Şi atunci pe ei, care-s jurnalişti, de ce să nu-i iertăm? Pentru că da, vă spun sincer şi fără nici o urmă de emfază, voi sunteţi mai mult ca ei. De altfel voi puteţi fi ei1 dar ei nu pot fi voi.

Cu câţiva ani în urmă mi-am cumpărat un televizor să văd campionatul mondial de fotbal. Nu m-a ţinut foarte mult după, dar nu l-am aruncat. Încă stă acolo, pe masă, şi mă uit la el uneori, mai ales atunci când privesc spre geam, pentru că se interpune pe direcţia privirii mele. Poate o să-l arunc, până atunci însă, vorba Melaniei Lupu, e o piesă de decor şi dă un aer cult încăperii: pe aici se consuma cândva televiziune...

  1. deşi nu văd nici o raţiune pentru care aţi dori să involuaţi la statutul de jurnalişti []

35 comentarii

  1. Ai dreptate, noroc cu telecomanda! Eu zic ca e totusi mai bine ca pe vremea telejurnalelor. Se avanseaza cu pasi mici de tot dar macar se avanseaza. Cand ma uit la TV in Romania, ascult stirile si uneori chiar imi vine sa ma iau cu mainile de cap. Dar nu mereu. si asta e bine , zic eu.

  2. Noa sara bună. Încă mai e azi, dar peste un ceas e mâine.
    Televizorul ca decor e şi asta o treabă, dar pentru unii televizorul e drog. Nu se pot despărţi de el.
    Pentru cei care nu ştiu cum era pe vremea când la TV era doar un singur program şi o antenă în vârf de par pe care dormeau tot felul de păsări, se poate spune că nu ai ce alege să vezi. Dar gusturile nu se discută. Dacă mie nu-mi mai place fotbalul, asta nu înseamnă cu nu mai sunt microbişti. Dacă mie nu-mi plac manelele, asta nu înseamnă că nu se mai uită nimeni la emisiunea TV “Manele” sau cam aşa ceva.

  3. @Bianca

    De ce, că nu te-ai putea abţine? :))

    @otipă

    Lăsând la o parte cenzura comunistă, eu nu văd cum pot evolua lucrurile atât timp cât interesele celor care transmit rămân aceleaşi iar baza de privitori rămâne în mare aceeaşi. De exemplu dacă există o grămadă de manelişti şi câţiva doritori să facă bani de pe urma lor, vor apărea posturi radio/tv cu manele, invariabil. Evoluţie? Toate-s vechi şi nouă toate

    @Liviu

    Da’ să ştii că şi eu am prins un singur program. Eram mic, dar am prins şi îmi aduc aminte vag. Eu acum am televizor, am cablu dar nu mă uit la el. Că nu mă mai atrage cu nimic. Ce poţi vedea la televizor? Sigur, există excepţii, dar vorbesc în mare.

    Ai dreptate, dacă mie nu îmi plac manelele aia nu înseamnă că nu se uită nimeni la manele. Perfect de acord, sunt o grămadă de telespectatori care se uită la manele. Dar este oribil, mei, să te uiţi la manele… ar fi minunat dacă nimănui nu i-ar mai place această formă de zgomot, că muzică nu e.

  4. să înţeleg că pentru campionatul din brazilia ai deja televizor, nu? :D
    ştii, mi-ai adus aminte de o chestia haioasă, asta apropo de mobila care dă un aer cult al încăperii. am un prieten bun care râdea mereu pe tema mirodeniilor şi spunea: îmi cumpăr o rădăcină de ghimbir şi o aşez pe uşa frigiderului ca să vadă lumea când îl deschid şi să spună: oooo, ăştia sunt rafinaţi! gătesc cu ghimbir! :))

  5. @Bianca

    Ai dreptate, calculatorul este noul cronofag.

    @psi

    postarea nu corespunde întru totul realităţii exterioare, aveam două televizoare în cameră, pe cel de pe masă l-am aruncat, a rămas cel de sub masă, pe care-l ţin de decor… :)) dar stai liniştită că am unde să văd campionatul, mai sunt două televizoare în casă. când ziceai că e, anul viitor? :)

  6. Televiziunea(ca si concept) e buna. Telespectatorii in schimb ? Nu prea. In viziunea mea, problema nu o reprezinta jurnalistii morbizi (intr-un articol de-al sau, domnul Cristian Tudor Popescu ii numeste “jurnalisti de catafalc”) si nici invitatii lor cateodata stupizi, cateodata aroganti, cateodata pur si simplu prosti.

    Ci mai degraba capacitatea de interpretare (sau lipsa ei)a maselor asupra discutiilor/imaginilor. Credeti ca BBC, de exemplu, nu a difuzat niciodata lucruri tampite ? A difuzat, publicul Britanic a inteles perfect despre ce era vorba. Sa dau un exemplu :

    Intr-un articol aparut acum ceva vreme la BBC, se vorbea despre comuna deveselu (cu prijelul scutului, desigur), jurnalistul respectiv care vorbea a folosit urmatoarele cuvinte :

    “Oamenii din deveselu, in frunte cu primarul lor, un fost appartchik comunist, s-au dus sa ia cursuri de engleza, entuziasmati fiind de venirea soldatilor americani.-se remarca ca era inutil sa prezinte niste batrani cum incercau sa invete engleza, subiectul era mult mai complex.

    Totusi, in urma postarii pe net a respectivei stiri (tot pe site-ul BBC) publicul englez (si nu numai) a inceput sa lase comentarii. Toti la unison au inteles acelasi lucru : “Politica est-europeana se reprofileaza incet incet.”

    Respectivul articol a fost preluat cuvant cu cuvant de catre realitatea tv. Comentarii ale publicului roman ? Pai stati sa vedeti … :

    – SUNTEM SUB CONTROL ZIOSNIST TOTAL !!!!!!!!! (de fapt eu cred ca el a vrut sa zica “Sionist”)

    – De ce ne punem scut ? ne ameninta Somalia ?

    -Pe banii cui ia lecti ide engleza primarul ? (asta cred ca era Badea)

    Asadar, eu cred ca televiziunea unei tari, exact ca si Parlamentul, se afla in consonanta cu populatia ei.

  7. Cred că ai dreptate, în sensul că există o legătură între emiţător şi receptor, între fabricanţii de ştiri şi telespectatori. Televiziunea e bună ca şi concept dar e folosită prost pentru că cei care deţin marile trusturi media au interese de exemplu pecuniare. Nu te lăsa păcălit aici: se denaturează realitatea, se promovează anumite persoane sau idei în funcţie de bani, se manipulează la greu. Dar, şi aici îţi dau dreptate, această manipulare se bazează pe publicul telespectator nătâng şi credul, în lipsa căruia nici măcar campaniile electorale nu şi-ar avea rostul (sau ar arăta cu totu altfel). Însă hai să nu-i scuzăm nici pe lupi de vina pe care-o poartă.

  8. de fapt, cum spuneam mai sus, l-am aruncat. mai am unul care e sub masă. :) îl ţin că teoretic poate fi folosit pentru privit la dvd-uri…

    ps: tu di ce n-ai avatar? :P

  9. Nu toata lumea stie sa trieze informatiile iar bunicii mei de la tara nu sunt bloggeri, nu au alte surse, nici foarte multe canale TV si nici nu stau cu DEXul langa ei.

    Si nici nepoata-.mea nu prea sta.
    Si multi adolescenti NU triaza informatiile si nu le deosebesc pe cele cusute cu ata alba de cele carpite usor…
    My point

  10. @psi

    mersi :)

    @Hapi

    Dar există şi persoane care fie au acces la surse alternative de informaţii, fie se maturizează şi ajung să discearnă singure circul şi mascarada care li se serveşte adeseori la televizor, fie nu se mai simt atrase de ştirile de la ora 5….

    My point.

  11. Spui “publicul telespectator nătâng şi credul” aş completa cu leneş şi ipocrit. România este ţara cu cele mai multe staţii TV din Europa. Cine spune că nu are alternative, probabil că nu a trecut niciodată de poziţia nr. 10 de pe telecomandă.

  12. Bun. Zi-mi un post care constituie o alternativă. Dar nu o emisiune rătăcită prin grila de programe, ci un canal TV. Asta pentru că eram ironic când scriam că avem alternative…

  13. Pai depinde ce iti doresti! Ai televiziuni de filme. De categoria B gratuit si de categoria A contra cost (HBO). Desi si TCM si MGM au dat filme foarte bune si astea in intra in pachetul standard de cablu. Ai televiziuni de documentare. Ai televiziuni de travel. Ai televiziuni de lifestyle. Ai televiziuni de seriale. Aveam raposatul TVR Cultural care, din cauza ca prea multi oameni avizi de cultura la televizor l-au vizionat pana n-au mai putut, a sucombat. Mai exista totusi mezzo. Mai sunt televiziuni de desene animate. Televiziuni de cooking. Trinitas pentru evlaviosi. Etno si taraf pentru petrecareti. Televiziuni de sport. Televiziuni de muzica. Ma feresc sa le pun pe alea de stiri :). Asa cum am exclus din start si televiziunile generaluste, pentru ca am inteles ca la asta se cauta alternative. Asa ca sunt convinsa ca pana si bunicii cititorului de mai sus ar putea sa gaseasca ceva de vazut, doar la o butonare distanta

  14. Pentru filme, seriale, documentare & co televizorul este deja a doua alternativă. Dar da, un canal de genul HBO merge. De altfel n-am zis că nu există posturi care bagă chestii bune.

    Desene animate – tu ai văzut ce desene se bagă mai nou? Animaţii SF cu mutanţi, nave spaţiale şi figuri colţuroase. Au dispărut cercurile, a dispărut candoarea, mie îmi plăceau desenele pentru că îmi retrezeau cumva inocenţa copilăriei, desenele astea moderne sunt bombe psihologice. Eu nu mi-aş lăsa copilul să se uite la ele.

    Nu numai desenele sunt tâmpe. Uită-te la sitcoame de exemplu. Şi poţi să iei orice canal: Prima, ProTV, Antena, toate sunt la acelaşi nivel de becalism. Care-s alternativele? Seriale în care se pune banda cu hahaha să ştii când trebuie să râzi? Destindere cu Happy Hour?

    Sigur că pentru anumite pasiuni sau nişe (gătit, pescuit etc) există posturi care pot prezenta interes. Nu chiar asta vizam în articol. Vrei să te uiţi să zicem la ştiri. Ce alternative ai? ProTV cu ştirile de la ora 5? Hai să luăm un post de ştiri “dedicat”, gen Realitatea. Ai’ pe bune? Realitatea post de ştiri? :)

    În concluzie privim lucrurile din unghiuri diferite. Tu te referi la entertainment. N-am nimic cu asta, deşi aş zice că televizorul a trecut pe locul 2. Dar eu vizam mai mult elementul educaţional, formator pe care TV-ul îl are. Fashion? Life style? Uită-te şi tu ce se mediatizează. Cuplul Columbeanu era în vogă pe când era cuplu. Ăsta este modelul feminin cu care cresc tinerele din ziua de azi, tocuri înalte şi un burlac miliardar. Care să fie jumătatea ta. La statură. Iar tu jumătatea lui. La vârstă. Cu asta se formează tinerii, la asta privesc, aceste lucruri le devin idealuri. Suntem învăţaţi că aşa reuşim în viaţă.

    Sigur că putem extinde discuţia la nivelul întregii media. Dar de exemplu pe bloguri găseşti şi lucruri frumoase. Televiziunea în schimb nu se mişcă deloc din această cloacă. Ţi-ai pus întrebarea de ce?

    Arată-mi un canal TV al cărui conţinut se ridică măcar la jumătatea postărilor de pe blogul tău. Şi nu, nu glumesc. Nu mă refer aici la audienţă ci la calitate. Arată-mi un canal TV care să poată concura cu oricare din blogurile pe care o să le adaugi în timp la blogroll. Nu există.

  15. Pentru mine asta e principala functie a televizorului: entertainmentul. Nu ma asez in fata lui si zic “ia sa vedem ce mai invatam astazi”.
    Desigur, nu neg ca a-ti expune copiii la continutul de la televizor nu poate fi daunator, dar atunci stii ce?, nu ii mai expune. Sau expune-i cu limitari. Cati dintre parintii din Romania isi trimit copiii de la televizor cand se uita la un program incadrat ca fiind interzis copiilor sub 12 ani? Asta mi se pare ca e de fapt problema. Parentingul ii depaseste pe multi dintre parintii din Romania. E mult mai simplu sa-l lasi sa zaca la TV decat sa te ocupi de el. E mult mai comod sa il lasi sa inghita orice mizerie pe care o vede fara sa incepi o discutie in care sa incerci sa cerni un pic lucrurile, sa ii explici una, alta.
    PS: minimax are desene mai mult decat pasnice, iti poti lasa cu incredere pustii sa se uite

  16. Eventual când o să-i am. :)

    Cum de n-ai menţionat posturile de muzică la entertainment? Acolo chiar n-aş fi avut ce zice, pe ălea le-am omis voluntar. :) Dar per ansamblu părerea mea despre cutia cu imagini este cea de mai sus. Sigur, cu nuanţe şi excepţii, dar cam în direcţia asta bate. Iar dacă opiniile noastre nu concordă e foarte ok, ar fi ciudat şi monoton să aibă toţi aceleaşi opinii în permanenţă. :)

    PS: Televiziunea care este.

  17. Le-am mentionat in primul comentariu. Daca vorbim de astea moderne (MTV, U, KISS TV) mie mi se pare ca astea sunt pline de pornoshaguri. Si, de asemenea, am mentionat si Etno si Taraf ca tot de muzica sunt :)

  18. Exista persoane care nici nu concep (dar involuntar) viata fara televizor. Pe parcursul a doar 15min, i-am repetat unui individ de vreo patru ori ca eu nu am televizor, deci chiar nu stiu despre ce emisiuni vorbeste si chiar nu le-am vazut. Pur si simplu, parca mintea lui refuza sa proceseze informatia asta – caci de auzit, auzea. Probabil tine de antrenament si asta, sa fii in stare sa nu mai procesezi sau sa filtrezi informatia din mediu…

    Mereu am zis ca daca n-ar fi alternativa internet, probabil m-as uita la tv pentru seriale – desi inainte nu faceam asta, caci nu reuseam si nici nu eram motivata sa imi fac eu programul in functie de orele lor de difuzare (si imi place sa vad un serial de la inceput la sfarsit, in ordine cronologica). In Italia aveau un canal tv de seriale sci-fi/fantasy foarte simpatic, in zilele in care nu ieseam la plimbari, stateam si ma uitam cu orele.
    In grila de canale romanesti nu stiu sa existe vreun echivalent. Poate ma insel.

  19. Există Diva Universal. Exista aici zile (cred ca doar în weekend, dar nu sunt sigură) în care fac maraton de seriale, adică difuzează 8-10 episoade din acelaşi serial

  20. Da’ n-are televizor, tocmai a zis. Şi are internet, tocmai a zis şi asta… :lol:

    Adevăru-i că dacă tot nu putem trăi fără dependenţe, măcar să depindem de lucruri cât mai faine. De ex. mai bine să depindem de iubire decât de ţigări. Sau de internet decât de tv (zic eu)…

    Colorbliss: bine-ai revenit! :)

  21. N-am tv, n-am, dar e bine de stiut ce canale mai exista :)

    Stii, e discutabil aici care dependente sunt ,,faine” si care nu. Pana la urma fiecare cu fericirile lui (asta cred ca e important: macar sa te simti bine cu dependenta ta si eventual sa nu iti faca rau, dar fiecare decide). Ce ma deranjeaza insa e cand un individ care sta 5 ore/zi in fata televizorului vine si se mira dezaprobator ca eu tocmai am stat 2 ore ,,cu ochii-n calculator”. SERIOS? :))

  22. Lotus, nu incercam sa-l fac pe om sa se uite la televizor, ii raspundeam pur si simplu la intrebare.
    Colorbliss, asa cum tu ii judeci pe aia care se judeca si ei pe tine. Ori ne asumam judecatile astea reciproce, ori invatam sa fim mai toleranti.
    Eu stau toata ziua pe net de la job. Cand ajung acasa, chiar nu-mi mai vine sa deschid laptopul. Si reusesc sa gasesc chestii misto. Era o vreme cand alergam acasa special sa vad anumite chestii. Acum nu se mai intampla. Cu toate astea, nu stiu daca o sa renunt vreodata la dracia cu culori :)

  23. Eu m-aş mai uita la muzică. Ce paradoxal sună asta, să te uiţi la muzică… În schimb filme n-aş asculta :) , pentru că ţi se oferă o gamă foarte restrânsă de filme vechi, în majoritatea cazurilor cu reclame intercalate. Şi la orele la care vor ei, nu când ai tu dispoziţia necesară. Na, cum să zic mai mult ca să fie clar? :)

    A privi la televizor nu e un act rău în sine. A fi însă lipit de ecran vizionând cu orele chiloţii nuştiucărei personalităţi pe OTV (că cam pe-acolo se învârt emisiunile) spune câte ceva despre hai să zic nivelul cultural personal.

Leave a Reply