Internetul şi educaţia

Nu-i bine să începi o propoziţie cu nu. O să încep însă prin a vă spune că aici nu veţi găsi nici metode de copiat, nici teze de doctorat şi nici măcar vreo disertaţie scrisă de ceva moşneag cu ochelari pe tema influenţelor internetului asupra tinerilor, internet şi tineri cu care respectivul nu are nici un contact. Astfel că dacă aţi intrat din Google căutând "referate online" sau mai ştiu eu ce, pare' rău dar s-ar putea să vă dezamăgesc.

Că fenomenul are loc, intră multă lume din Google căutând diverse. De exemplu în iulie am scris un articol intitulat primul sărut şi de atunci Google îmi tot trimite internauţi cu diverse dileme în domeniu, cum ar fi dacă după ce îi furi cuiva primul sărut e bine sau nu să-i spui. Eu unul zic că, dacă tot aţi sărutat-o, să-i spuneţi, măcar să ştie şi ea, dar data viitoare să încercaţi acest act eroic şi când e trează. Cu altă ocazie am scris despre cazanul meu din baie şi de atunci îmi tot intră curioşi. Pe blog, nu în baie. N-o să vă vină să credeţi dar unii se întreabă cum arată o baie galbenă, cu ce culoare să dea la baie, cum să facă corect duş, ce să facă în baie, cum să îşi facă încălzirea în baie sau chiar de ce să facă baie. Sigur că fiecare întrebare în sine merită detaliată şi tratată corespunzător dar asta cu duşul şi baia făcute corect se tot repetă, o să-i aloc un articol separat şi promit să descriu pe larg toate etapele.

Dar să trecem la oile noastre. Ziceam, sau de fapt aveam de gând să zic că internetul este, printre multe altele, o metodă de educare şi mai ales de auto-educare. Te macină o întrebare? Ai o curiozitate? Cauţi pe Google. Citeşti pe wikipedia. Consulţi dex-ul. Poate e nasol să întrebi în clasă cum să-ţi faci încălzirea în baie. Întrebi pe net. Te documentezi. Sau vrei să-ţi faci blog şi eşti în pană de inspiraţie. Scrii frumos pe Google: idei de bloguri de succes. Ori întrebi pe mess. Numai că pe mess rişti să fii trimis aici. Aşa că mai bine pe Google. Cum ziceam mai sus, o metodă de auto-educare. Spre deosebire de şcoală, care te educă cumva din afară, într-un cadru organizat.

S-ar pune întrebarea care dintre cele două paradigme (şcoala respectiv internetul) este mai utilă pentru societate din punct de vedere educaţional. A pus-o cel puţin o persoană, care a căutat textul "elevul vine la şcoală de ce" iar Google n-a avut altă treabă decât să-l trimită la mine pe blog. Întrebarea în sine e foarte interesantă şi ridică nişte chestiuni importante, la ordinea zilei: dacă atâta timp s-a tot învăţat la şcoală ce-i ăla internet şi cu ce se mănâncă (în cadrul unor cursuri specializate, fireşte), iată că acum a venit momentul să întrebăm pe internet ce-i aia şcoală şi cu ce se mănâncă. Elevul mai-sus amintit (că presupun că despre un elev e vorba) nu prea era în clar nu cu internetul, ci cu şcoala, şi voia să se educe nu la şcoală, ci pe internet. Şi pentru că a intrat pe blogul meu, o să încerc să-i răspund. Şcoala, iubite pierde-vară, este un cadru în care poţi învăţa chestii. Ca pe internet. Şi nu, nu eşti obligat să o urmezi. Fix ca pe internet. Diferenţa e că la şcoală elevii nu pot fi profesori în acelaşi timp.

Revenind însă la subiectul articolului de faţă, şi anume rolul educativ al internetului, că despre asta voiam să scriu, vă pot spune că-n nobilul scop de a mă auto-educa am purces ieri la a consulta veveve-ul pe tema diferenţelor de performanţă dintre memoriile DDR2 şi DDR3. Care dacă nu ştiţi ce-s nici nu vă spun, nişte plăcuţe de memorie ale PC-ului şi atât. Tot căutând, am ajuns pe forumul crazypc, unde se pare că cineva avea aceeaşi preocupare, e drept că prin 2008 dar orişicum postarea e foarte informativă:

buna ziua.

am o decizie grea de luat.

Sa achiztionez ddr3 cosair 4x1gb(2x1+2x1gb) care au latente mai mari(9-9-9-26) si un hard mai mic(500gb) sau ddr2 4gb muskin xp2-6400 care sa le fugaresc pana la 1066 cu 5-5-5-15 cu un hard de 750gb

ma gandesc ca pt ddr3 sau iau ca si placa de baza asus p5k3 deluxe iar pt ddr2 asus ip35 pro.
ca procesor e8400 cu zerother modelul nou.

probleme care leas putea vedea.
1. indezvoltarea biosurilor pt memorii
2. latente prea mari pt ddr3
3.limita care o poate atinge p35
4. intrarea "pe un taram" necunoscut => ddr3.
5. PLACA DE BAZA poate sa duca 2 kituri identice?????? o problema destul de spinoasa.

vreau parerile celor mai avizati in ceea ce priveste latente sau frecventa? 1333 sau 1066/9-9-9-26 sau 5-5-5-15. Asta e marea intrebare.

vista cere pt jocuri gen crysis sau pro street 2 sau 4gb? Asta fiind o alta intrebare fffff importanta. adica sa nu inceapa sa se miste greu cu 2gb

Eu ca părinte la vederea unui asemenea text m-aş sesiza. Adică voi aveţi habar de ce scrie el acolo? Uite aşa, un mic test de verificare a cunoştinţelor: ce-s latenţele la o memorie RAM? Şi de ce-i zice RAM, că există şi memorie ROM, de unde vin aceste denumiri şi care-s diferenţele dintre ele? Sau procesorul E8400, cine-l produce şi ce specificaţii are? Măcar atât, că hai să zic că nu toţi suntem fani ai jocurilor PC. Nu ştiţi? Nimeni nimic? Păi nu daţi mii de lei pe aceste componente de PC-uri? Sau le plătesc copiii voştri din banii lor? Ia puneţi mouse-ul pe google şi documentaţi-vă! Agramaţilor!

Pe de altă parte...

14 comentarii

  1. Serios, nu-i frapantă ruptura asta între generaţii? Tipul ăla de exemplu era tobă de carte cu privire la componentele unui PC dar scria “care” în loc de “pe care” şi “leas” în loc de “le-aş”. Părinţii lui probabil scriu acceptabil dar habar n-au de calculatoare. Eu zic că lucrurile trebuie aduse la un numitor comun. Cumva. :) Eventual înainte să li se dea bani de acele componente, că după poate-i prea târziu…

  2. Buna ziua. Imi place blogul dvs.(prima data cand intru) asa ca-mi iau si eu inima in dinti si postez un comentariu :

    Problema tratata de dvs. in articol este una care preocupa paturi destul de groase din societate (probabil incepand de la profesori). Totusi, cred eu ca este irelevant cat timp stau elevii pe net, ci mai relevant este “in ce scop”.

    Ceea ce vreau sa zic e ca internetul nu este obligatoriu sa actioneze ca un contrasens al scolii, depinde doar de cum este folosit : De exemplu, cand eram elev de gimnaziu, este adevarat ca exista internetul, dar nu era la fel de accesibil ca acum (in mare parte trebuia vizitat un internet cafe), totusi, in cazul in care nu exista chef pentru scoala, se gaseau alte preocupatii care sa indeparteze elevul de clasa : Chiulitul la fotbal, mersul in parc, statul degeaba in parculetul de langa scoala, etc. Internetul, din acest punct de vedere, nu a adus nimic nou, elevi ignoranti au existat, exista si vor exista. Internetul e doar “noul loc unde poti ignora scoala”.

    In ceea ce priveste problema asasainarii limbii romane pe siteuri, bloguri, forumuri , etc. cred eu ca se explica prin faptul ca un internaut, de cele mai multe ori, este anonim. El posteaza sub “protectia” anonimatului. Asadar spaima de ridicol dispare.

    Totusi si anonimatul are doua sensuri : Pe internet oamenii cu care comunici nu te cunosc, singurul lucru ce pot vedea este scrisul, rezulta ca daca scrii ca un idiot, ei te vor considera ca atare. Multi internauti nu realizeaza acest lucru.

  3. Bun venit pe blog şi felicitări pentru curajul de a comenta! :) Nici n-am vrut să anatemizez internetul cu totul, ci doar să reliefez un aspect legat de o anumită parte a tinerilor care intră pe el. M-a frapat diferenţa dintre cunoştinţele respectivului într-ale computerelor şi agramatismul de care dădea dovadă. Şi mă gândeam aşa, retoric, dacă părinţii lui sunt ok cu asta sau eventual mândri că uite ce băiat deştept au, de-l lasă să se joace zi-lumină şi îi şi dau bani de upgrade la PC…

  4. Eu am gasit pe net ceva foarte folositor pentru cei interesati de soarta creierasului lor .Cursuri in engleza cu explicatii si filmulete sugestive pentru mai toate materiile importante .Deci eu pot sa zic ca da , netul are partea lui de educatie cam 1% restul e sexualitate si vulgaritate .
    P.S. siteul se numeste portal education.

Leave a Reply