Stând aşa, fă ceva!

Că mi-a zis ieri un comentator să acţionez. Pen' că, scria el, o mare parte din populaţia de etnie mioritică e alcătuită din tâmpiţi, pe care şcoala lui Băsescu îi scoate pe bandă rulantă, suntem milogi, nemâncaţi etc. A dat şi nişte procente acolo, le puteţi citi dând click pe acest link cu mouse-ul, sper că 100% din cititori înţeleg unde să dea click, şi a încheiat cu un îndemn la acţiune.

Ceea ce nu-i o idee rea, mi-am zis eu, drept care de dimineaţă şi până ceva mai devreme am acţionat, deplasându-mă în anumite locuri unde am efectuat diverse, dar nu am observat nici o modificare în gradul de inteligenţă sau de cultură al persoanelor cu care interacţionam. După care mi-a picat fisa. Pentru a schimba ceva în România, trebuie să schimbăm ceva în noi, şi primul lucru pe care îl putem face în acest sens este să ne auto-educăm. În care scop vă prezint o piesă interpretată de Florin Salam care să constituie un exemplu pentru toţi milogii de cum să nu ia bani. Piesa este artă pură, o să observaţi cum autorul o trăieşte cu fiecare fibră a corpului său iar numele lui poate ţine şi de foame, deci atenţie, motor, acţiune:

Pentru cei, nu ştiu, 10-15% sau cât erau procentele ălea, care sunt iremediabili pierduţi pentru societate, m-am gândit să le recomand măcar o carte, dacă la muzica asta nu vibrează. Decât că nu ştiu ce să le recomand, eu din copilărie n-am prea mai citit, că pe la pubertate au apărut filmele XXX şi mie-mi plac enorm filmele1 inspirate din viaţa reală. Totuşi, am dat peste o carte care s-ar putea să aibă ceva legătură, e drept că-i scrisă de o tipă, deci ce-ar putea să ştie fetele despre [insert your word of choice here], dar măcar ar fi o incursiune în mintea unei femei, am putea afla ce gândeşte şi ele, ce speră, ce visează, cum ne vede ele pe noi, încă n-am citit-o dar cică azi o lansează la Sibiu (cred că de pe o scenă situată la înălţime, nu-s sigur dacă numai cartea sau şi autoarea) şi-i zice Dona Juana. Şi după asta probabil că o să mai urmeze alte lansări, cartea îi la început, la fel şi autoarea. Să le urăm, că tot vin sărbătorile.

Pe final de act cultural o să mai recomand o piesă de cromoterapie, se numeşte Candelabrul galben şi poate fi achiziţionată la preţul de numai 15 lei cât ai zice bec2. N-o să vă zic nimic despre ea decât că, din ce am înţeles şi pe baza a ce-am citit de-a lungul timpului pe blogul celui care a creat-o, vă puteţi aştepta la un umor aparent absurd dar care să vă dea de gândit.

Gata că sunt obosit, trebuie să iau o pauză. Ca Piersic.

  1. din care motiv le şi recenzez, pe un blog de filme []
  2. cel puţin aşa sper, dacă nu băgaţi un beeeeeccccccc mai lung []

7 comentarii

  1. Nu stiu ce inseamna “pierduti pentru societate” Si nu cred in notiunea asta. Mi se pare cam socialista si atat

    Piesa e criminalaaaa

  2. Păi chiar e socialistă. Ca şi societatea. Tu, dacă faci opinie separată de cea a societăţii, şi dacă poziţiile voastre sunt ireconciliante, eşti pierdută pentru societate… Pe tine astfel de muzici nu te mai pot încânta – cum îi încântă pe majoritatea. Poate doar, ştiu şi eu, ceva cărţi, obiecte de artă sau alte preocupări la fel de dubioase. Şi atunci… mno, pentru ei (pierduţii) erau ultimele pasaje. :)

  3. O doamne. cand ma gandesc ca urmeaza un revelion, un Sf. Ion si asa mai departe evident toate captusite de muzica individului..ma coplesesc doar stari de angoasa..

  4. Apăi sunt căptuşite pentru cine are urechi să o audă… E ca la radio, există mai multe frecvenţe pe care emit diferite posturi, dar tu auzi doar frecvenţa la care eşti acordată. :)

    Bun venit pe blog.

Leave a Reply to nadhja Cancel reply