Nu vă aşteptaţi la un articol serios. (Adică no, din partea mea aşteptaţi-vă. Ce, scrie undeva că trebuie să vă împlinesc aşteptările? Dezamăgirea e un fenomen până la urmă curativ, cu rol în creşterea şi maturizarea omului.) Articolul de faţă este compus din două bancuri create de înţelepciunea populară şi un text de umplutură creat de mine. Să purcedem aşadar.

Primul banc. Cică la o conferinţă pe tema secretului muncii un american spune: "La noi în firmă lucrăm câte doi în birou. Eu nu ştiu cu ce se ocupă colegul meu şi nici nu mă interesează". Ia cuvântul şi rusul: "Noi suntem câte unul singur în fiecare birou. Chiar dacă m-ar interesa, n-aş putea să aflu ce face colegul meu care e în biroul de alături, dar oricum nu mă interesează." În fine, se ridică şi românul, care spune triumfător: "Eu mai ales vinerea sunt singur în tot etajul, nu ştiu ce fac şi nici nu mă interesează..."

Dacă încă nu sunteţi convinşi de faptul că românii tratează foarte serios munca, vă mai zic unul.

Cică tot la o conferinţă internaţională pe tema muncii, de data asta legată de eficienţa ei, iau cuvântul reprezentanţii mai multor ţări. Începe americanul: "La noi la Chrysler luni dimineaţa intra piesele pe poarta întreprinderii şi vineri la sfârşitul programului iese maşina gata." După american ia cuvântul japonezul, care spune: "Noi suntem şi mai rapizi, luni dimineaţa intră componentele pe uşă iar luni la ora 17 iese computerul deja funcţional." În fine, ia cuvântul şi românul, care explică: "La noi în oraş, ca să vă dau un singur exemplu, luni la ora 8 dimineaţa a început construcţia fabricii de bere şi la ora 9 dimineaţa deja erau toţi beţi..."

Bineînţeles că scopul acestor bancuri despre români nu este defăimarea poporului din care faceţi parte, iubiţi cititori. Mai ales că, la rândul meu, sunt român. Eu doar am auzit că mai nou germanii importă lemnul de la noi. Apropo de nedumerirea lui Hapi legată de canapei...