Şi cum articolul precedent, sunt a filei două feţe, având ca temă timpul, nu a fost înscris la timp în concurs, ratând astfel calificarea, iatămă-s luni cugetând deja la tema articolului de săptămâna asta. Propusă de Simona şi formulată astfel:
Ți-aș spune că… Pe cine ai vrea să întâlnești? Ce cuvinte ar curge între voi? Cum v-ați despărți?
Ceea ce, mno, pe mine mă duce cu gândul la o fată. Iar dacă aş fi fată, probabil m-ar duce cu gândul la un băiat. Adică ce poate fi mai încărcat de mister şi plăcut în acelaşi timp, un viitor necunoscut dar anticipat cu înfrigurare, decât întâlnirea cu o persoană de sex opus care să ne placă? Atât ea pe noi cât şi ea nouă. Dacă eşti single. Iar dacă eşti cu remorcă, desigur, acelaşi lucru, la care se adaugă valenţa de secret sau de discreţie.
Sau poate că nu? De ce musai o întâlnire cu cineva de sex opus? De ce nu cu un personaj istoric, de exemplu? Un rege din Franţa anilor 1800 (sau Anglia) ar fi fascinant. Cine ar refuza un randevu cu Napoleon? Sau poate un conducător politic de dată mai veche sau mai recentă. Dar lăsând norii euforiei să se disipe şi privind lucrurile obiectiv... pe aceştia îi poţi cunoaşte după faptele lor. Care de obicei descriu războaie, orgolii, sete de putere. Şi uneori, e adevărat, în cazuri rare, progres.
Poate mai bine aş întâlni o personalitate de marcă. Un gânditor, un filosof din Grecia Antică sau un mare artist. Da, în cazul lor ar exista premisele unui dialog din care să cresc. Cu condiţiile ca respectivul să vrea să mă ude iar eu să fiu într-o pasă bună. Şi să ignor detaliile omeneşti care, scria Mircea Eliade undeva, îţi sar în ochi la aceste întâlniri. După o aşteptare îndelungată, când în sfârşit sunteţi faţă în faţă, te surprinzi gândindu-te la cum şi-a înnodat cravata sau ce număr poartă la pantof. Şi presupun că Eliade a cunoscut mai mulţi oameni remarcabili decât mine1.
Nu, mai bine revenim la ideea cu fata. Iar formularea "pe cine" mă duce cu gândul la o celebritate. Evidamente mi-aş dori o întâlnire cu Natalie Portman. Sau cu Charlize Theron. Sau în absenţa celor două, şi cu Eva Mendes2. Adică, ce bărbat nu şi-ar dori o întâlnire cu Eva Mendes? Cred că toţi salivează, poate cu excepţia... hmm. Oare iubitul Evei Mendes pe cine-ar scoate în oraş? Who knows, maybe pe Scarlett Johansson. Al cărei prieten o fi visând la... Milla Jovovich pe când avea 18 ani. Bună alegere, tre' să recunosc.
"Ce cuvinte ar curge între noi?" Româneşti în cazul meu, ruseşti în cazul Millei. Hai să fim sinceri acum: ar fi dificil să ne înţelegem. Un aspect la care poate nu te gândeşti din prima - limba. Aspectul, nu organul, perverşilor! Eu nu ştiu decât haraşo pe ruseşte. Poate până la urmă aş reuşi s-o învăţ câteva cuvinte elementare în română, gen formule de salut, dar totuşi... Alteva despre ce am vorbi? Despre pasiuni şi preocupări comune. Eu cu blogurile, ea cu Hollywood-ul. Eu cu ale noastre doruri mioritice, ea cu cultura americană. Nu prea puşcă.
"Cum ne-am despărţi?"
Ea:
- La revidiere!
Eu:
- Haraşo!
Gândindu-mă mai adânc, poate că nu e atât de mult vorba de "cine". Poate ar fi mai inedit să întâlnesc o fată nu neapărat cunoscută ci cu care să am afinităţi. Care eventual să vorbească şi ea tot româna, adică pe bune acum, cum ar fi să ai o iubită niponă? Şi care, în loc să aibă un orgoliu cât Casa Poporului ca idolă a milioane de fani ce este, să îmi ofere acelaşi respect şi admiraţie pe care i le ofer eu. Şi poate că acestea sunt nişte condiţii exterioare minime şi de bun simţ astfel încât între noi să se poată produce o întâlnire şi să curgă nu cuvinte, ci emoţii.
Şi unde aş putea întâlni fata asta decât în viaţa de zi cu zi? Ba mai mult, cu ce este mai prejos oricare dintre fetele pe care le-am iubit decât fictiva Milla care nu mai are demult 18 ani? Oare fata pe lângă care trec pe stradă nu are şi ea vise? Nu simte durerea sau fericirea la fel? Nu este şi ea, simultan, un univers în miniatură aşteptând să fie descoperit şi explorat? Pe Pământ există 7 miliarde de oameni. Căutaţi doi cu aceeaşi amprentă. Şi de ce n-o să găsiţi dacă nu pentru că fiecare este unic?
Şi cum articolul precedent nu a fost înscris la timp în concurs, ratând astfel calificarea, iatămă-s azi cugetând la ce înseamnă să ratezi. De exemplu, şansele care trec pe lângă tine în timp ce tu fantazezi la Feţi Frumoşi pe cai albi şi Ilene Cosânzene pe prima pagină din Vogue. Poate de multe ori avem lângă noi ceea ce căutăm în altă parte. Iar dacă în ziua întâlnirii suntem prea obosiţi sau nu găsim cuvintele potrivite, şi între noi nu curge nimic, am face bine ca a doua zi să o sunăm din nou. Pentru că întâlniri magice există. În poveşti.
Later edit
Dintre articolele înscrise, mi-au plăcut cu precădere şi ţin să menţionez rendez vous-ul lui Adri(ana?)_B, băiatul fără nume al frumoasei Nymphetamine, gustul puţin amar, fără zahăr, al lui Psi, cântecul cuvintelor noi, neterfelite încă ale lui elly weiss şi cadrul sihastru denumit optimism al lui ratzone. Pe care vă invit să le citiţi şi voi.
- cititorii acestui blog se exclud că nu-i cunosc decât virtual [↩]
- Izabela Papazicu este inaccesibilă aşa că mi-am luat gândul [↩]
Vai. Finalul m-a dat pe spate. Mai ales penultimul paragraf. Super!
Mulţumesc. Mă onorezi şi tu!
Culmea si mie imi place Natalie Portman si Charlize Theron. 2 dintre actritele mele preferate.
Felicitari pentru articol.
Mi-ai amintit de un banc. Cică Bulă vede în parc o colegă de care îi plăcea şi se aşează lângă ea pe bancă, încercând şi el marea cu sarea. Tipa, ca să scape de el, îi spune:
– Măi Bulă, eu sunt lesbi!
Bulă, în necunoştinţă de cauză:
– Ce-i aia lesbi?
– Uite, vezi blonda aia la mini care trece prin faţă? Eu aş face sex cu ea…
Stă Bulă puţin pe gânduri după care un zâmbet îi luminează faţa:
– Păi înseamnă că şi eu sunt lesbi!
Mersi de apreciere…
Și povești magice nu există?
Poate și Cosânzenele de pe prima pagină au un suflet mare nu un piept mare, asta e deja altă teorie…
Ba da. Fiecare poveste este magică, indiferent de personaje…
Cu siguranta, ai fost atinsa de ursitoare cand te.ai nascut…m.ai lasat fara aer, citind…de mult n.am mai citit ceva asa minunat si ti.o spun din adancul sufletului…Excelent!!!!!
Mulţumesc. Dar aşa, ca între fete, dă-mi voie să-ţi destăinui un secret: sunt băiat!
PS: îmi place adresa blogului tău, mă duce cu gândul la nick-ul meu peste care se adaugă puţină frişcă…
Bun venit la mine.
interesanta perspectiva:)
bun venit pe blog
Mda…mai multe optiuni…chiar foarte multe…unele m-au amuzat.
Imi place ca vorbesti despre sansa…dar si despre a doua sansa…ceea ce barbatii mai rar fac…ca ei sunt dintr-o bucata :))…sunt barbati…
lasă că şi ei au vise… şi sunt moi ca plastelina când vine vorba de ceva ce îi atinge la corazon…
Întâlniri de tot felul: de afaceri sau de pierdere de timp. Cele mai frumoase sunt cele pentru pierderea timpului deoarece în timpul lor se poartă discuţii amicale.
există două moduri de a pierde timpul. unul în care îl pierzi, altul în care îl câştigi… şi cred că tu te referi la al doilea.