Ala bala…

Deci mei, să vă zic un banc cu melci. Nu, nu e bancul ăla cu melcii care făceau "Ţuşti!" pe lângă pensionari. Altu'.

Cică pe baza legii compensaţiei, o tipă inteligentă avea sânii mici. Drept urmare se duce ea la un vrăjitor destul de cunoscut şi competent s-o ajute să-şi mărească sânii prin metode natural-vrăjitoreşti, fără a apela la bisturiu şi alte scule de care avea oroare. Că aşa sunt vrăjitorii, te ajută la nevoie iar vrăjile lor au eficienţa laserului. La noi medicii încă nu operează cu laser, so...

Bun, şi merge tipa, o consultă vrăjitorul, o deposedează de o sumă de bani şi îi redă încrederea în ea, la pachet cu cerinţa de-a repeta la ora 18 a fiecărei zile "ala bala portocala..." masându-şi cu fermitate sânii şi imaginându-şi-i cum cresc. Ceea ce ea şi începe să facă cu regularitate.

Trec zilele şi are de mers fătuca noastră undeva cu trenul. În compartiment, alături de ea, un domn. Şi vine ora 18, la care tipa începe cu conştiinciozitate: "ala bala portocala..." Tipul se uită mirat la ea, după care se uită la ceas, după care începe: "Melc, melc, codobelc..."

Faza nasoală e când interlocutorul tău nu a consultat acelaşi vrăjitor. Ca în întâmplarea de pe RedFire.1

  1. din păcate, blogul a fost între timp închis []

6 comentarii

Leave a Reply to redfire Cancel reply