Undeva, cândva…

Luna strălucea pe cer ca o fecioară nebună, reflectându-şi mantia de raze pe zăpada albă. Spre ea păreau că se îndreaptă rugile tuturor, spre ea se înălţau flăcările ce luminau noaptea, pe ea o celebrau ritmurile nebune ale tobelor… Toată suflarea dănţuia, toţi erau strânşi în jurul focurilor. Doar la fereastra unei aşezări izolate mai […]