Întrebările mele

Data trecută v-am propus să vă imaginați că vă aflați în fața unei entități atotștiutoare, dispusă să vă dea răspunsul la cinci întrebări, oricare ar fi ele. M-am gândit că va fi un exercițiu interesant, de a ne edifica asupra celor mai importante 5 lucruri pe care vrem să le aflăm despre noi, despre partenerul nostru de viață, despre lume, despre univers, despre știință, despre religie, despre trecut sau despre viitor. Un exercițiu de imaginație, de introspecție, poate și de curaj, poate și de inteligență.

întrebări

Întrebările puse de cei care au intrat în joc au fost destul de vagi și impersonale. M-aș fi așteptat, de exemplu, ca cineva să întrebe dacă iubita sau soția l-a înșelat vreodată, când și cu cine. :) Majoritatea însă s-au focalizat asupra unor soluții la bolile incurabile de la ora actuală sau la diverse probleme ecologice de la orizont. Cu o singură excepție, nimeni nu s-a gândit să întrebe care vor fi următoarele numere câștigătoare la loto. :) Păi bine bre, lucrați 8 ore pe zi, la care se adaugă timpul de deplasare la birou, pauza de masă, orele făcute peste program sau la sfârșit de lună, vă înjurați șefii printre dinți, postați în weekend imagini pe Facebook despre cum iarăși vine luni și trebuie să mergeți la scârbici, faceți toate acestea pentru că aveți nevoie de bani și nu v-ați gândit să vă rezolvați situația financiară? Numerele de la loto ar fi fost prima întrebare de pe lista mea.

A doua e personală. Cândva, am avut de ales între două cărări. Aș întreba ceva despre acel moment. Aș fi curios să aflu cum ar fi arătat viața mea astăzi dacă aș fi făcut o altă alegere. Aș fi vrut să înțeleg lucrurile și din perspectiva celeilalte persoane, al destinului ei.

Apropo de alte persoane: nu v-ați pus niciodată întrebarea ce-i în mintea iubitului vostru? Sau ce-a fost în mintea lui Stalin, sau a lui Hitler, de au acționat cum au acționat? Nu ați fi curioși să știți ce gândea și cum simțea Budha sau Isus Cristos? Pentru întrebarea numărul 3, aș alege o altă persoană și, dacă s-ar putea, aș vrea să fiu pentru 5 minute în pielea ei.

Se spune că universul este infinit. Eu prefer să cred că are o limită și, la a patra întrebare, aș vrea să înțeleg unde și cum se manifestă această limită. Ce este dincolo de ea (nici măcar vid nu poate fi, pentru că atunci ar fi tot parte a universului) și cum arată lucrurile din perspectiva unei planete aproape de acea margine. Sau, dacă spațiul rămâne insondabil, cum va evolua universul, în timp.

A cincea întrebare rămâne deschisă. Încă nu aș formula-o, aș păstra-o pentru momentul în care m-aș afla efectiv în fața acelei entități atotcunoscătoare. Ca să am posibilitatea unei întrebări de rezervă, în caz că îmi vine ceva mai bun în minte în acel moment, sau că, din răspunsurile pe care le primesc, derivă o serie de alte nelămuriri.

Cam acestea ar fi întrebările mele. În subsidiar, n-aș întreba dacă există Dumnezeu, dacă există reîncarnare sau dacă suntem „condamnați” la fericire, pentru că aș irosi trei întrebări.

26 comentarii

  1. Lotus, mie mi se pare că tu nu vizualizezi momentul excepțional, unic de-a te afla în fața acelei Entități. :)
    Păi, dacă ai avea norocul să pui întrebări Celui-Care-Le-Știe-Pe-Toate, ai strica o întrebare ca să afli un mărunțiș de genul „ce e în capul iubitului/iubitei mele?” La întrebarea asta îți poți răspunde și singur. Dacă, totuși, nu poți, schimbă partenerul, că nu sunteți compatibili. Cât despre Stalin și Hitler, s-a văzut ce-a fost în capul lor. Și, chiar dacă, prin absurd, altceva au gândit decât le-a ieșit, ce mai contează? Răul s-a produs (nici nu îndrăznesc să zic că a trecut).
    Întrebarea cu numerele câștigătoare la loto e bună, dar de ce să nu formulezi așa: care sunt numerele câștigătoare la următoarele 10 trageri la loto, în țara X? :) De ce să te mulțumești cu a câștiga o singură dată? După ce ai aflat numerele câștigătoare, deci ai certitudinea că devii putred de bogat, următoarea întrebare devine obligatorie: Voi putea eu să gestionez asemenea avere :)
    Ce-ți mai pasă dacă Universul e finit sau nu, când tu devii, în curând, un fel de buric al pământului, posesorul unei averi colosale? :)

    Firește, mai sus încercam să-ți explic de ce unii au fost evazivi sau de-a dreptul speriați să aleagă 5 întrebări la care să dețină respunsurile corecte. :)

    1. Eu nu cred că omul este asemenea unui calculator, în care să bagi diferite programe (sau aplicații, cum se numesc mai nou) și deci, dacă ai înțeles cum funcționează un singur calculator (al tău), ai înțeles cum funcționează toate iar mai departe, pentru diferențe, te poți uita la aplicații. Eu nu cred că cutia craniană este o simplă cutie de gânduri. Eu cred că fiecare om are o altă perspectivă asupra lumii, care e compusă din gânduri, trăiri, nivelul lui de conștiință, afinitățile pe care le-a acumulat de-a lungul existențelor etc. Apoi, există și diferențe de sex. Se spune că femeile nu știu ce trăiesc în timp ce bărbații nu trăiesc ce știu (formularea îmi aparține). Sau că femeile au orgasm vaginal, clitoridian, urinar, prin stimularea punctului G, chiar cervical și chiar orgasme multiple, în anumite cazuri, în timp ce bărbatul e mai sărac la capitolul ăsta. În sfârșit, oare ce trăiește sau care e conștiința unui sfânt într-o stare de extaz, a lui Budha în Nirvana, a unui yoghin în moare clinică, a lui Nostradamus când își scria profețiile, a lui Einstein când decodifica ecuațiile spațiului și timpului? În concluzie, eu consider că fiecare conștiință umană este un univers în miniatură, pe care, cel puțin în cazul unor oameni, aș vrea să-l explorez.

      La întrebarea cu numerele de la loto – chestie de semantică. O altă întrebare ar putea fi care sunt rezultatele meciurilor de fotbal care intră la pariuri sau cum va fluctua cursul valutar pentru toate monedele pe următorii cinci ani, și te faci bursier. :)

    2. Lotus m-ai omorât cu orgasmele alea multele. :) Nu știu pe unde citești tu sexologie, da e trasă rău de păr. Mai rămânea să pui orgasm renal și biliar, și uite cum îi lăsai pe chirurgi fără pâine, că se eliminau pietricele singure.

    3. Că bine zici, am uitat de orgasmul anal! :lol:

      Uite un ghid despre cum să-i produci orgam prin stimularea punctului G (stimulare care duce la așa-numita ejaculare feminină), cu aproape două milioane de vizualizări! Apropo, mișto meserii au ăștia prin occident, de antrenor sexual! :)

    4. Lotus, ascultă sfatul unui om bătrân: când ajungi să prestezi după filmulețe de-astea cu o duduie, s-ar putea să ai neplăcuta surpriză să rămână neorgasmată. :)
      Femeile, spre deosebire de bărbați sunt îmbrăcate într-o rețea senzitivă dar, cel mai puternic punct G e în creier, nu în punctul G declarat. E posibil ca prin ”tehnici înalte” să provoci un orgasm fiziologicăli corect, spectaculos, dar atunci poți fi înlocuit cu ultimul model de vibrator. :)

    5. Păi și de ce să nu dublezi afectivitatea/intimitatea cu tehnica? Uite, de exemplu și tipa din filmuleț, antrenoarea, zice fix ca tine despre femei. :)

  2. Câta desartaciune si nebunie; Unii cauta raspunsuri punându-si întrebari ‘nebune’ ;ei însisi zbatându-se în acest sistem mondial ‘nebun’ al înselaciunii si minciunii,dezinteresati de autenticele valori,absolute,rezultate din dragostea absoluta,aceasta *SURSA* inepuizabila infinita în care noi, ‘particule infime’, gravitam spatio-temporal controlati, dirijati si dependenti de aceasta “Energie paradoxala,inteligenta,vie,IUBIRE = Dumnezeu !
    Bineânteles omul ,în inconstienta, aroganta si mândria sa,nu va recunoaste si nu va accepta supunerea fata de acest Dumnezeu,împotrivindu-se ba chiar luptându-se cu El,constientizând,sau inconstient de raul ce si-l face personal. Cine poate învinge IUBIREA când focul ei incepe sa mistuie duhul,sufletul si materia ?!…

    1. Iosif, ți-am șters comentariul al doilea, cu clipul, pentru că era offtopic. De altfel, și ăsta e offtopic. Te manifești ca o bandă stricată, care nu știe decât o singură melodie și pe aia o cântă. Despre altceva nu poți discuta? Cum ar fi despre subiectul articolului la care comentezi? Dă și tu dovadă că ești inteligent, că poți aborda subiecte variate, că poți face abstracție de „Dumnezeu este iubire” când discuți cu cineva, pentru că spunându-i continuu lucrul ăsta, mai mult îl îndepărtezi decât îl apropii.

      Pe viitor te rog să comentezi la subiect.

  3. Eu cred că o astfel de întîlnire mai mult ne-ar bulversa existența decît să ne-o clarifice. Iar cele 5 răspunsuri primite s-ar putea să ni se pară de-a dreptul hilare la anul, dacă nu cumva peste 5 minute, cînd vom realiza că de fapt n-aveam nicio nevoie de acea informație. Uite, de exemplu, la ce ți-ar folosi răspunsul legat de limita universului și ce e după? Și de ce ai crede că o entitate pe care o vezi prima dată în viață are răspunsul corect? Realizezi cît de ușor ne lăsăm mintea pradă spuselor unor necunoscuți care ne pot face din vorbe? Și cu ce ar fi diferit răspunsul față de nemurirea sufletului propovăduită de religii?
    Și mai cred că întrebările vor fi complet altele, funcție de momentul întîlnirii. Că dacă tu, cel care întrebi, sau altcineva drag să zicem, aveți viața în pioneze din cauza unei incurabile, sunt infinit la % convins că nu te va interesa ce-a fost în capul lui Hitler. Și-ți vei blestema restul zilelor că ”ți-ai consumat” o șansă cu o astfel de întrebare.
    Așa că că eu prefer mai degrabă să nu mă întîlnesc cu o astfel de arătare. Ca să n-am regrete mari după.

    1. Am presupus că acea entitate știe totul, asta e o premiză. De ce am crede o anumită entitate? Păi pentru că știm că ne poate răspunde la orice întrebare, de la premiza asta plecăm. Nu contează cum știm, ideea e că știm. De ce ai presupune că există dragoni? Păi nu există, dar Game of Thrones pleacă de la această premiză și construiește mai departe pe ea. Cu alte cuvinte, nu ți se cere să răspunzi la întrebarea dacă există dragoni. Se dă premiza că ei există și ți se cere să faci un scenariu de film care să-i includă. Știi cum zic?

      Răspunsul legat de limita universului mi-ar satisface o anumită sete mentală, de a cunoaște mai mult, de a înțelege mai mult. La ce te ajută istoria, sau chimia, mai ales dacă n-o să profesezi în domeniu? Omul are mai multe nevoi, nu doar materiale, fizice. Nevoia de cunoaștere este una dintre ele.

      Probabil că dacă aș avea o boală incurabilă, aș întreba cum s-o încetinec. Dar cum n-am, aș fi pus întrebările de mai sus.

      Dar, dacă ai afla de această entitate și n-ai întreba-o nimic, de unde știi că ulterior n-ai regreta faptul c-ai ratat această șansă? :)

    2. Mă gîndesc că istoria ne ajută să nu mai greșim prostește a doua oară. Mă rog, cel puțin teoretic. Iar de chestiile chimice ne lovim zi de zi și e chiar indicat să ai un minim de cunoștințe, chiar dacă nu profesezi în domeniu. E drept, poți trăi bine mersi și fără ele dar aia mi se pare doar viață, nu o existență în adevăratul sens. Deci de unele chiar avem nevoie pentru nivelul nostru pe care-l putem accesa zilnic.
      Să aflu că universul e finit și nu infinit, pentru mine n-are nicio relevanță. Oricum existența mea de aici nu va fi absolut deloc influențată de această informație. Dar ai dreptate, fiecare cu ”setea” lui. Pentru unii poate e mai important de aflat rețeta secretă pentru Coca cola.
      Iar legat de ultima întrebare și pornind de la premisa cu dragonii, de ce aș regreta că n-am loc într-o poveste?

    3. Cu ce te ajută faptul că înveți latină? Uite, eu sunt curios să învăț chestii noi. Sau vechi. Cu ce te ajută teoria relativității, care se aplică la viteze foarte mari, la care nu avem noi acces? Uite, eu sunt interesat de ea. Iar istoria se repetă, deci n-o prea învățăm. Să înțeleg că tu ești interesat doar de lucrurile pe care le poți folosi în mod practic? Nu ai nici o curiozitate științifică sau spirituală? Eu am. În schimb, rețeta Coca-Cola mă interesează nici cât negru sub unghie. De ce, ca s-o duplic? Mulțumesc, e un suc toxic.

  4. În primul rând speri că dacă karmic ai avut șansa să întrebi 5 întrebări unei ființe atotcunoscătoare, automat tu ești mai privelegiat și asemeni unui rege meriți să nu mai muncești pentru traiul tău și ca alții să se ocupe pentru tot luxul de care ai nevoie contra sumelor se bani câștigate la jocuri de noroc. De fapt jocuri de predicție – căci nu e noroc ci cineva a prezis numerele pentru tine. Asta pentru că tu ești superior lor, nu pentru că ai niște merite karmice transpuse în bani.
    Era cât pe ce să cred că nu ești materialist.

    “Peter Pan vrea si el totul sau nimic. De aceea cazinourile au devenit loc de pelerinaj pentru el, pentru ca viseaza la o scurtatura catre glorie si putere, munca fiind pentru fraieri care nu au cojones. Ei vor sa invinga insasi statistica matematica, cea care spune ca, cel mai probabil, cazinoul castiga. Dar el stie ca este exceptia, alesul, cel care va face istorie – desi cel mai adesea, devine el insusi o statistica.”
    http://www.artdevivre.ro/un-barbat-destept-zis-odata-nu-stiu-intreaba-o-femeie/

    Pe baza afirmației psihologului Sofia Dumitru aș putea completa că cel mai adesea câștigă la loto …: “nimeni” până adună un report mare pe care îl scot ei pe undeva. S-a tot vorbit de cazul din Bulgaria (au același soft ca românii prin care se selectează variantele care nu au ieșit) o dată au uitat să schimbe cutia cu numerele mai ușoare care se absorb și atunci au ieșit fix aceleași numere ca rândul trecut și au câștigat vreo 6 premiul reportat. Dar acest lucru nu se întâmplă frecvent, matematic există puține șanse ca acel uituc să nu fi fost mustrat/penalizat sau chiar concediat astfel încât să repete năzbâtia.

    “Asa ca viseaza ca o sa dea lovitura, intr-un parvenitism fraudulos. […]
    …in atacurile la persoana si nu in dezbateri logice. Pentru ca vor sa aiba dreptate mai presus de orice…”
    http://www.artdevivre.ro/unde-ne-sunt-barbatii/

    2. Ție ți-ar plăcea ca alții să-ți cunoască stările emoționale, gândurile, trăirile tale personale?
    Oare de ce Dumnezeu nu ne-a dat acest dar de la sine?

    1. Păi dacă acea entitate îmi spune numerele de la loto și câștig premiul cel mare, înseamnă că am avut merite karmice să-l câștig. Altfel n-aș fi întâlnit entitatea sau nu mi-ar fi trecut prin cap s-o întreb de numerele câștigătoare.

      De bani oricum o să am nevoie. Dacă nu îi câștig la loto, atunci o să-mi aloc un număr de ore pe zi pentru a-i obține. Și nu văd 1) de ce ar fi mai bine să lucrez 8 ore pe zi pentru o chestie pe care o pot rezolva în 5 minute și 2) de ce ar trebui să mă compar cu alții la capitolul ăsta.

      În sfârșit, eu nu visez să dau nici o lovitură. Eu nici nu joc la loto. Dar dacă aș avea șansa unui câștig la sigur, aș juca.

      De unde știi că Dumnezeu nu ne-a dat acest dar și că noi nu l-am pierdut?

      În orice caz, întrebarea din articolul precedent s-ar putea reformula astfel: presupunând că întâlnești acea entitate și ai meritele karmice pentru a obține tot ce vei obține în urma întâlnirii respective, ce ai întreba-o? Dar eu am presupus deja că ai toate meritele karmice pentru a obține banii și restul. Tu presupui că nu. Tu ești pesimistă. :)

    2. Dacă ne-a dat Dumnezeu acest dar și noi l-am pierdut, oare nu e pentru că am meritat să-l pierdem?
      Și culmea că tu nu vrei să-l redobândești prin forțele și meritele tale proprii, ci într-un mod aproape fraudulos. Vrei să îl folosești ca să violezi intimitatea cuiva care dacă era de accord cu asta te-ar fi lăsat să știi, ți-ar fi explicat…

      Și banii de ce nu îi poți dobândi altfel, prin meritele proprii? Metoda aceasta aduce puțin cu furtul, având complice o ființă atotștiutoare care cunoaște cifrul seifului (numerele la loto în cazul tău).
      Dacă voiai bani de ce nu i-ai cerut să-ți spună o invenție care ar face mult bine umanității și de pe urma căreia te poți îmbogăți (dacă ai în karmă)?

    3. Păi și dacă o să recâștig acest dar, oare nu e pentru că-l merit?

      La fel cu banii. Stai liniștită, dacă meritele karmice nu-ți permit să obții un lucru, nu-l vei obține. Dacă nu ai karma de a fi bogat, degeaba vei primi numerele în avans, nu vei putea fructifica informația. Sau vei ajunge prea târziu la casa de bilete și o vei găsi închisă, sau vei încurca biletele, ca Lefter Popescu, sau vei pierde banii imediat după ce-i câștigi, fără a te putea folosi de ei etc.

      Dar eu aș încerca.

      E o prostie ideea asta că meritele se pot obține doar după ce ai asudat ore, săptămâni, luni și ani. Cei care astăzi câștigă la loto o fac pentru că merită.

  5. Nu e pentru că îl meriți că dacă l-ai fi meritat l-ai fi (re)câștigat și fără ajutorul ființei atotștiutoare.
    Idem pentru bani. (Dacă chiar aveai asta în karmă le dobândeai oricum.)

    1. Păi nu neapărat. Poate tocmai pentru că am merite karmice m-am întâlnit cu această entitate. Poate că nu a primit în audiență decât 50 de oameni.

    1. Nu știu. Dar dacă n-aș afla răspunsul la ele, mai bine decât înainte tot n-aș avea cum să fiu. Așa că, oferindu-mi-se această ocazie, aș folosi-o!

      PS: Unele târzii, hahaha! Pupici și An Nou Fericit! :)

  6. Bre, că’mi eşti prieten de ani, lasă naibilui “pupicii”, că ar trebui să ştii că am alergie la cuvinte de-astea, urări ţi-am zis pe feisbuc, la comun, adică.
    Un AltAn cu dragoste pe tine înfăşurată şi fericit să fii în toate împrejurările, că’i o alegere!

Leave a Reply to Camelia Cancel reply