În căutarea unui început

Bun venit în 2017!

Au trecut 4 ani de la sfârșitul lumii și iată că suntem bine-sănătoși, mă rog, cel puțin eu, că de voi nu mă interesează. Zilele trecute mi-a trecut prin cap să fac o retrospectivă a celor mai interesante descoperiri științifice din 2016, așa că ieri m-am pus pe citit. Mare greșeală! M-a prins miezul nopții uitându-mă la clipuri YouTube despre Univers, Big-Bang și alte lucruri de genul ăsta, și nici nu cred că trecusem de luna februarie.

Printre filmulețele văzute mi-a atras atenția ceva interesant, o secvență dintr-un interviu cu Neil de Grasse Tyson, pe tema vieții de după moarte:

Mișto interviul. Mi-a plăcut mai ales partea de după minutul 2:22. Întrebat dacă conștiința încetează după moarte, dacă, adică, totul se rezumă la acum și aici, de Grasse răspunde că nu există nici o dovadă care să indice altceva. Dar, continuă el, nu este firesc să fie așa? Aveam oare, vreunul dintre noi, conștiință înainte de a ne naște? Ne întrebam careva unde suntem, de ce nu ne aflăm pe Pământ? Conștiința era într-o stare de non-existență. Just.

În sfârșit, cam asta am făcut ieri. Dar nu cu asta voiam să vă plictisesc acum. Prea multă filosofie strică. În articolul de azi voiam să vă povestesc ultimul meu vis. Pentru că astăzi, spre marea mea surprindere, am visat ceva. Din păcate însă, nu-mi amintesc visul decât spre sfârșit, foarte vag, insuficient cât să vi-l pot reda. Ce nașpa! Ar fi fost frumos să încep anul cu un articol despre primul meu vis din 2017, yey!

Chit că nu sunt sigur dacă e primul meu vis. Am citit pe Wikipedia că omul visează, în medie, de 3-5 ori pe noapte. Adică, în fiecare noapte! Uneori chiar de 7 ori. Ce chestie, frate, că eu din ultimele săptămâni nu mai țin minte decât visul ăsta, de azi. În rest, pauză, negru, nimic, neant, ca și cum nici n-aș fi visat. Iar visul ăsta de azi îl rețin pentru că m-a trezit telefonul fix în timp ce-l visam, și-l rețin parțial!

Așa că, din păcate, n-am ce să vă povestesc. Va rămâne un articol fără subiect principal. Primul meu articol din an. Ei, asta e. Noi să fim sănătoși, vorba tatălui meu.

La Mulți Ani!

12 comentarii

  1. Daca ti-as spune ca am amintiri dinainte de a veni în aceasta dimensiune fizica,ma vei cataloga paranoic,nu-i asa ?(:

  2. Iosif, paranoicul este cel căruia îi e frică de toți, care consideră că toți oamenii din jur conspiră împotriva lui. Deci nu te-ai încadra.

    În schimb, te-aș putea cataloga la spirite „trezite” chiar în mijlocul experienței lor astrale și aruncate brusc în lumea asta, ca să zic așa. :)

  3. Ia zi, bre, cu ce e visul ăla care te bântuie, că ştii despre vise că sunt compensatorii, ceea ce nu înfăptuim altfel, împlinim în vis, barem atât.

  4. Păi nu mi-l amintesc bine. Ceea ce înseamnă că poate nici n-a existat cu adevărat, conform logicii unor cercetători moderni.

  5. Toți oamenii sau aproape toți au amintiri din existențe anterioare. Doar că se numesc talente, abilități… Asta e în replică la Iosif. :)

    Lotus, când ai norocul să te trezești amintindu-ți visul, pune mâna și notează, nu te culca la loc! Uneori visul conține o informație utilă pe care ți-o dă creierul în timpul „zbenguielii” din somn pe care, în stare de veghe, n-o poți obține.

  6. Un prieten hindus mi-a spus că atunci când dormim, sufletel noastre călătoresc liber prin lume. Cică de asta atunci când întâlnim anumiți oameni ni se pare că i-am mai cunoscut cândva, că i-am mai văzut…

  7. Raspunsul tuturor întebarilor si paradoxurilor omenirii se gasesc în Biblie. Cine o asimileaza cu toata pasiunea si capacitatea perceptiei celor cinci simturi,va descoperi toate tainele Universului în cuvintele scrise codificat,simbolic,cu înteles profund spiritual. Din pacate majoritatea omenirii o ignora iar cei ce au cunoscut tainele ascunse în cuvintele ei,azi conduc lumea dupa bunul lor plac,asemeni pastorilor,turmele de oi si vite, lipsite de întelepciune…
    Un mic text de analizat …

  8. Renata, de când am scris articolul am început să-mi mai amintesc din ele, chiar și când mă trezesc singur.

    Mâzgălică, se mai zice că unele vise reprezintă voiaje ale sufletului în planurile astrale. :)

    Iosif, te rog ca de acum înainte să comentezi la subiectul articolului, dacă ai ceva de zis. Mersi.

    1. Eu mi-am notat câteva, în ani. Pe cele cu adevărat complicate care, cu siguranță, conțin un mesaj.
      Iată o întâmplare cel puțin stranie, cu condiția ca omul să-mi fi spus adevărul: Aveam un prieten foarte bun aici, în virtual, pe care nu l-am văzut niciodată, nu a pus niciodată o poză, nu-i cunoșteam identitatea reală, profesia, situația materială… Doar că tipul mă fascina. Vorbeam zilnic pe mail. I-am povestit un vis, la un moment dat. Nu-mi amintesc acțiunea visului acum, dar știu că i-am descris, cu lux de amănunte, cadrul. O curte-grădină, cu un anume gard, cu anume vegetație, cu dalii înalte care depășeau înălțimea gardului, i-am povestit unde erau daliile față de poartă, ce culori aveau și că era unul din puținele mele vise colorate (visez în sepia). Nu știu de ce am insistat atât de mult cu descrierea locului, fiindcă povestea era cu mult mai interesantă, chiar plină de suspans. Mi-a răspuns atât: „Interesant! Ai descris grădina mea, până și gardul, și poarta…”
      Nu că-i tare? :)

    2. Ba da. Poate comunicarea voastră virtuală a creat o legătură telepatică între voi, chiar dacă nu vă cunoșteați fizic, și, într-un vis, l-ai vizitat. :)

Leave a Reply to Elena Cancel reply