O gagică tânără și frumoasă, într-un maieu și pantalonași scurți rozalii, încălțată cu un fel de șosete-cizmulițe albe de pluș cu ciucurași roz. Așa începe articolul Puterea celor care nu citesc, scris de Liviu Iancu pe profit.ro, la rubrica Opinii. Al cui profit? Al cititorilor, bănuiesc. Gacica în cauză este Otilia Brumă și a devenit celebră cu clipul Bilionera, care numără mai multe vizualizări decât clipul oficial I want to break free:
Dar ce mă șochează și mă face să cred că m-a lăsat vederea este ce scrie în dreapta jos, sub clip: peste 103 milioane de vizionări! (o sută trei milioane). Videoclipul oficial al Queen cu "I want to break free" are cam jumătate din succesul Bilionerei pe youtube
Autorul concluzionează că majoritatea oamenilor nu citesc, iar cei care totuși ar face-o se iau după sursele consacrate din domeniu, ca Nobelul, și după mass-media, care-i îndrumă spre texte lipsite de valoare. Și are dreptate: videoclipul oficial „I want to break free” are 54 de milioane de vizualizări. Dar pe partea de video are o calitate slabă: doar 360p și arată de parcă s-ar fi făcut crop pe film, adică nu ocupă întreaga suprafață de afișare, ci un chenar din centru. Pe de altă parte, primul clip ce apare pe Google la o căutare după I want to break free are 130 de milioane de vizualizări, depășindu-l deci pe cel al Otiliei.
Ce să însemne lucrul ăsta? Faptul că ascultătorii needucați dau click pe prima recomandare din Google, în loc să sape mai adând după original, adică să depună un efort suplimentar de informare? Asta ar confirma teoria lui Liviu. Numai că tot piesa lui Freddie Mercury au căutat-o și aceștia, nu pe cea a Otiliei - care, iată, continuă să ne furnizeze enigme și în muzică. Apoi, faptul că un canal oficial ajunge să aibă numeroase clone, dintre care una reușește chiar să-l devanseze la vizualizări, ce-o fi însemnând? Am citit odată că Charlie Chaplin a participat la un concurs de imitare a lui Charlie Chaplin, desfășurat în Japonia, sub un nume fals. Chaplin era sub nume fals, nu concursul. A luat locul doi.
În sfârșit, am intrat pe pagina de Wikipedia a lui Freddie Mercury. Cântărețul a murit în 24 noiembrie 1991, azi-mâine se face un sfert de secol. Eram tentat să zic că a trecut în neființă, dar n-a trecut, fie și numai pentru că astăzi, la 25 de ani de la dispariția lui, o clonă de pe YouTube numără 130 de milioane de vizualizări. Sunt curios câte va aduna Otilia dacă nu peste 5 ani, atunci după ce i se vor lăsa sânii.
Vedeți câte întrebări metafizice complicate poate naște în mintea mea o comparație exagerată? Zic exagerată pentru că Liviu are dreptate pe fond: se promovează la greu incultura. Dar dincolo de asta, luați de pildă cel mai banal exemplu, al unui predicator nazarinean ciudat, pe care știința s-a chinuit două mii de ani să-l bată în cuie și care a rămas totuși pe buzele a jumătate din populația planetei. Nu are importanță dacă vă includeți în acea jumătate sau dacă mergeți pe mâna surselor consacrate din știință: promovarea și recomandările au efect doar până la un anumit nivel. Iar puterea celor care nu citesc nu este, de fapt, chiar atât de mare.