Când eram mic aveam un televizor alb-negru, Sirius, la care mă uitam cu nesaț la desene animate și filme de acțiune, pe RTL și alte posturi predominant nemțești, la parabolică. Pentru că pe vremea lui Ceaușescu postul național de televiziune emitea vreo două ore seara, cu excepția weekendurilor, când mai vedeai ceva și la amiazi. Da, am prins Epoca de Aur, sau mai bine zis ultimii ei ani. La parabolică am văzut prima dată Rambo, dublat în germană, din care nu știam o iotă, dar ce conta, filmul a fost wow! Acum, dacă mă gândesc retrospectiv, probabil e mai bine că nu înțelegeam filmele văzute1, pentru că imaginația mea de atunci ar fi fost dezamăgită de scenariile lor.
După revoluție au apărut televizoarele color și posturile de televiziune de azi: ProTV, Antena 1 etc. Din păcate însă, deși acestea emiteau non-stop sau până noaptea târziu, eu voiam să văd filme, care erau destul de rare și destul de proaste. Emisiunile nu m-au prins și gândindu-mă retrospectiv înțeleg de ce, apropo de ce ziceam cu scenariile.
Astăzi am un televizor cu cristale lichide și iluminare LED, marca Samsung, cu diagonala de vreo 32 inch, asemănător probabil cu ce aveți și voi prin casă. Sigur, branduit LED dar de fapt LCD, mai bun decât LCD-ul clasic dar probabil mai slab decât plasma și sigur mai slab decât LED-ul autentic, branduit OLED. Televizor pe care-l folosesc pe post de monitor la calculator. Pentru că oferta posturilor de televiziune nu mă mai interesează de ani buni. Și dacă nu mă mai interesează, mi-am reziliat și contractul de cablu, că-l plăteam degeaba. Și pentru că filmele, oricum, se văd mai bine pe BluRay decât la TV.
Deci iată că deși tehnologia a evoluat iar oferta media s-a diversificat, interesul meu pentru programele TV a scăzut. Asta deoarece între timp a apărut internetul, care-i bazat pe o cu totul altă paradigmă de difuzare a informațiilor și unde am găsit „posturi” care mi-au oferit ceea ce mass-media tradițională nu a vrut sau putut să-mi ofere niciodată.
Așadar, nu mă mai uit la televizor de mulți ani. O vreme am crezut că sunt un caz rarisim, pentru ca, treptat, să aflu și de alți oameni care au spus nu fețelor zâmbitoare din fața prompterelor, ba mai mult, înțeleg că a devenit un fel de hipstereală, de modă, este cool să nu te mai uiți la televizor. Am dat chiar peste o fată care și-a impus un fel de asceză din asta, declarând că face eforturi să țină televizorul închis chiar și atunci când rulează o emisiune de interes pentru ea, cum e prognoza meteo înaintea unei zile în care vrea să facă o călătorie. Ei bine, eu nu sunt așa, eu m-aș uita câteodată la unele emisiuni interesante, a căror înregistrare o caut ulterior pe net, și-n acele momente îmi pare rău că nu mai am cablu. Doar că nu merită să-l bag înapoi numai pentru ele.
Și uite că, încet-încet2, am ajuns și la întrebarea din titlu: voi vă uitați la televizor? Bineînțeles, dacă răspundeți „da” veți fi puși la stâlpul imfamiei și arătați cu degetul, ca niște neanderthalieni ce sunteți, sau cel puțin ca niște oameni închistați într-o meteahnă pe care tânărul din 2016 a depășit-o cu succes.
Dar nu neapărat de către mine.
Pentru că, gândindu-se retrospectiv, unul din nepoții noștri ar putea ajunge la concluzia că momentul în care presa și televiziunea au murit coincide cu momentul în care netul a devenit cool, pentru că masele s-au mutat pe el.
Ai mei cică la început au avut un televizor care se numea Rubin, asta se întâmpla la puţină vreme de la facerea lumii,şi străbunică’mea încă nu pricepea cum făceau oamenii ăia de încăpeau toţi acolo şi pe unde se băgau, pe vremuri lumea nu stătea lipită de ecranul teveului, pentru că n’avea la ce să se uite, asta după anii optzeci, că nu puteai să te uiţi la ceva de nesuportat, aşa cum nici azi, asta despre mine, aia care nu se uită la televizor pentru că n’are la ce, în afară de un canal, ăla fiind Paramount channel, şi să nu uit nici de Diva, unde e Anatomia lui Grey, altfel, mie mi se pare că dacă te uiţi la teveu nu te alegi cu nimic, nu mai cobor în detaliu, că ştiţi voi mai bine.
În sfârșit, un răspuns. Mulțumesc!
Acum am văzut, bre, şi dacă acum am văzut, acum am scris, n’ai pentru ce să mulţumiri, de’al de’astea.
Dar alții au văzut înaintea ta și n-au comentat. Deci, mulțumesc!
Eu n-am răspuns până acum fiindcă mi-a fost lene să scriu.
Înainte de a mă apuca de tradus cărţi (asta a fost acum 11 ani), mă uitam la televizor (la comedii, SF-uri şi documentare). Pe urmă, între serviciu şi tradus, n-a mai fost loc de televizor. Şi aşa am descoperit ce mişto e să nu te uiţi la televizor. Prin urmare, acum, deşi am şi televizor, şi cablu, mă folosesc de ele din an în Paşti. Bărbatu-meu se uită mai des – la de toate şi la nimic – se plimbă de pe un post pe altul înainte de a adormi.
Eu ţin pornit postul de ştiri, pe tv sau pe radio, în timp ce-mi fac treaba prin casă. Pentru alertele meteo, mai exact pentru alertele de tornade. :p
Haha, tornade! Da, uite, și eu l-aș ține pentru știri. Mai ales cele de seara, care sunt un fel de sinteze ale zilei. Deci sunt și chestii la care să te uiți. Dar sunt cam puține. Iar interesul meu pentru TV a urmat curba descendentă pe care-o descrie Vero.