Despre predarea religiei în școli

Nu sunt ateu și nici agnostic.

N-am făcut multe ore de religie în școală. Două dintre ele mi-au rămas în minte. S-ar putea să nici nu fi fost altele, că parcă erau opționale.

La prima, a venit un preot slăbuț și relativ mic de statură, din orașul nostru. S-a prezentat și a început să ne scrie pe tablă seminția unui personaj biblic, posibil Moise, poate chiar Adam, nu mai rețin. Dar știu că s-au umplut tabla, s-a terminat ora iar lista nu era nici pe departe completă. Gândindu-mă retrospectiv, aș putea trage o concluzie de aici: mai demult, oamenii erau foarte longevivi și puteau procrea la vârste înaintate. Mulți copii. Deci, omenirea a intrat într-un fel de declin, că și-a pierdut vitalitatea și virilitatea. Atunci însă n-am înțeles decât că materia respectivă e mult mai tehnică decât îmi închipuiam eu, părând a implica memorarea tuturor arborilor genealogici ai tuturor personajelor biblice. Și nu înțelegeam la ce îmi folosește toată această pomicultură. Eram undeva pe clasa a V-a, dacă bine-mi amintesc, iar lista urma să fie completată ora viitoare.

God Particle

Însă preotul în cauză a avut o problemă, fie de sănătate, fie de altă natură, în orice caz grația divină l-a scos puțin pe tușă și ora următoare a venit un alt preot. Întâmplător, dintr-un sat apropiat, în care locuiau și bunicii mei. Iar el, pentru că se apropiau sărbătorile de iarnă, a început să ne învețe diverse colinde de sezon. Sigur că în multe colinde apar motive religioase. Motive care însă nu ne-au fost deloc băgate pe gât: pur și simplu am cântat și ni s-a povestit despre sărbători. Mai rețin tristețea din finalul orei, la gândul că săptămâna viitoare vom face din nou pomicultură.

Acestea au fost, cum spuneam, cele două ore de religie ce mi-au rămas în minte, și poate singurele la care m-am prezentat.

Pe de altă parte, am făcut geografie cât încape. Începând din ciclul primar și până în ultimul an de liceu. Cu profesori care n-au reușit să mă inspire, ori să-mi trezească apetitul pentru materia lor. În clasele mici, copiam toți. În liceu, răspundeam în cor1, astfel încât să ne facem remarcați, fapt ce crea o hărmălaie de nedescris în sala de clasă în timpul orelor. Mi-e rușine că sunt afon la geografie: nu știu în ce zonă a țării se află orașul cutare dacă nu mă uit pe hartă. Acum aveți și explicația acestui fapt.

Dar, în penultimul an de liceu, a apărut o conjunctură și profa' de geogra' n-a putut veni într-o zi, fiind înlocuită de un coleg. Subțire, uscățiv, cu păr alb. Fiind vorba de numai o oră, acesta nu ne-a băgat în lecție, povestindu-ne în schimb despre fauna și flora din anumite zone ale globului. Despre păsările și animalele pe care le putem întâlni acolo. Despre curiozitățile sau ciudățeniile lor. Și am rămas cu gura căscată, sorbindu-i efectiv fiecare cuvânt. Și din nou, mi-a părut rău că minunea nu ține decât o oră.

Este religia o materie necesară în școli? Dar geografia? Prima țintește sufletul omului. A doua vizează harta exterioară a lumii. Prima este o capsulă de imersiune în interior, până la nivelul celor mai profunde credințe ce au definit omenirea, încă de la apariția ei. A doua te face să admiri universul finit, măsurabil, material. Geografia vine în sprijinul oamenilor care călătoresc mult în timp ce religia îi ajută pe cei care caută insondabilul din spatele materiei. Câți oameni se află într-una din cele două ipostaze? Este utilă geografia? Dar religia? Dar sportul? Dar muzica și desenul? Dar microbiologia avansată? Și cui? Dar științele politice? Pentru că ne dau atâția conducători (i)luminați, nu?

Eu nu văd nimic rău în a învăța la școală că, din vremuri imemoriale, omul își pune întrebări cu privire la scopul lui pe lume. Că vrea să afle dacă a apărut printr-un joc aleator al combinărilor de elemente chimice și evoluției acestora sau dacă are un Creator. Că nu-i nimic rău să crezi într-unul. Că există o teorie a reîncarnării. Că generații de filosofi și-au consacrat viața căutării esenței sau eului ființei umane. Că religia clasică, artele marțiale, zenul, yoga și taoismul pot fi privite ca (și au fost la origini) modalități de a ajunge la acest eu. Că nu este nimic greșit, chiar ateu fiind, să te ancorezi într-o serie de precepte etice și morale, atunci când legile ce guvernează societatea actuală te dezamăgesc. Toate acestea, consider eu, îi sunt utile unui tânăr. Cu condiția să-i fie predate în acord cu nivelul lui de înțelegere, lăsându-i libertatea de alegere. Sunt necesare în aceeași măsură în care viața înseamnă mai mult decât notarea în carnet a traseului parcurs într-o excursie sau activitatea de 8 ore pe zi la serviciu. Sunt o parte a spiritului. Și, prin asta, o încercare de a compensa ateismul ce îmbracă haina atâtor alte materii sau științe exacte.

În ce măsură însă religia actuală (sau mai bine zis reprezentanții ei), împreună cu filosofia, reușesc să acopere acest segment spiritual, rămâne să răspundeți singuri. Mai mult pentru voi, deoarece elevul oricum nu va avea astfel de dileme. Pentru el materiile se împart în două: cele care-i plac și cele care nu-i plac.

sursă foto

  1. la întrebări de tipul: „Ce ramuri ale economiei sunt dezvoltate în țara cutare?” cu răspunsuri de tipul: ”Agricultură, industrie, turism, comerț etc.” []

6 comentarii

  1. La religie nu se invata despre reincarnare si filosofie. Profa lui fiu-miu le spune ca muzica lui Smiley este muzica diavolului.Nu este nimic altceva decat pierdere de timp. Geografia daca o inveti cu harta in fata te captiveaza si iti foloseste in viata

  2. Dacă ar fi așa cu geografia, atunci care mai e rolul profesorului? Eu cred că tocmai acest rol îl are, să-ți înlesnească accesul la hartă și s-o facă mai atractivă pentru tine.

    Îmi pare sincer rău de faptul că fiul dvs are o astfel de profă’. Cum ziceam, și eu am avut profesori pe care nu-i pot numi mentori. Dar asta la toate materiile, nu doar la religie. Precum am avut și profesori de care mi-a fost drag, inclusiv la religie. Poate ține mai mult de profesor, și de cum se predă materia, decât de materie în sine. Vorba aia: fă ce zice popa, nu ce face el. Adică esența învățăturilor este bună, dar unii preoți au decăzut moral și spiritual. Poate însă nu toți.

  3. Subiectul religiei in scoli este unul discutabil.
    Ma aflu in clasa a XII-a, intr-un liceu din Constanta, si…sa iti spun sincer, religia, cel putin in clasa noastra, nu are nici un impact. Poate de vina e profesoara, subiectele pe care le alege.Prefera sa vorbeasca de dragostea mult pierduta si prostituate. Nu mai spun ca o jumatate din clasa au depus asupra directoruluio foaie prin care doresc sa nu mai faca religia, declarandu-se atei (din motive personale, sustin ei).
    Oricum, un blog foarte reusit, cu subiecte interesante.

    In cazul in care vrei sa-ti arunci un ochi pe un blog umoristic, te astept, impreuna cu cativa colegi de proiect pe : http://3chillpills.blogspot.ro/

    Mult succes ! : )

Leave a Reply to Lotus Cancel reply