Poți trăi din scris?

Într-unul din articolele ei recente, Daniela Toader se întreabă, retoric firește, cât ar fi de frumos să poată trăi exclusiv din scris. Din idei care-i vin și pe care să le materializeze în texte vandabile. Articolul a generat câteva reacții pe Sunrise, imortalizate parțial de mine în screenul următor (click pe imagine pentru mărire):

a trai din scris - sunrise

Opinia mea? Sigur, se poate trăi din scris. Dar reușita în această direcție nu ține atât de talentul, inspirația și expresivitatea literară, cât de abilitatea de a-ți vinde textele. Pentru că succesul financiar nu-i altceva decât negocierea cât mai bună a unei resurse de care dispui, munca reprezentând activitatea prin care generezi acea resursă. Lucru valabil chiar și când lucrezi ca bucătar, de exemplu. În acest caz, resursa o constituie delicioasele porții de mâncare pe care le poți găti în 8 ore, negociate de tine, în momentul semnării contractului de muncă, pentru banii ce-ți intră lunar pe card.

La școală v-au păcălit că esențial pentru a reuși în viață este să dispuneți de o resursă cât mai bună. Ajută, bineînțeles, dar nu-i esențial. Esențial este să știi vinde. De aceea există scriitori buni care mor de foame și scriitori mediocri, care însă au flerul să apară în locurile și la momentele potrivite, dând mâna cu cine trebuie, reușesc să devină populari și ca urmare câștigă mult. Tot de aceea avem cercetători geniali sau oameni extrem de inteligenți, adică posedând o resursă rară, care lucrează pentru diverse firme, nereușind să-și valorifice financiar decât o mică parte din potențialul lor, restul intrând în buzunarele patronilor, cu un IQ mediu dar un mult mai bun simț al afacerilor.

O să-mi spuneți, precum Simona, că nu poți vinde totuși orice, că trebuie să pui pe masă un lucru cât de cât valoros.1 Nu este nevoie. Ca dovadă, avem șefii marilor companii producătoare de țigări, a căror resursă are valoare negativă, că-i toxică, dar care au reușit să prostească o lume-ntreagă, prin miracolul numit Publicitate, iar acum sunt miliardari. Sau îi avem pe „artiștii” de talia lui Florin Salam, care trăiesc din zgomot, că ceea ce fac ei nu se poate numi muzică. La polul opus aflându-se mari pictori ale căror lucrări se vând acum pe bani grei și care au murit săraci și anonimi.

În concluzie, puteți trăi din scris, ca și din orice altă activitate creatoare. Ideal, găsind metode inteligente de a vă vinde creațiile (și, de ce nu, creațiile altora). Dacă nu reușiți asta, găsind pe cineva care să vi le vândă.2 Numai că atunci, raportul dintre voi și el va fi de servitor-stăpân, și nu invers. Iar sumele de bani pe care le veți obține vor reflecta asta. Indiferent însă de situația în care vă aflați, nu vi se cere în mod obligatoriu să scrieți ca Hemingway. De fapt, în unele cazuri este mai rentabil să n-o faceți.

  1. Unde valoarea este definită în termeni estetico-filozofici, nu economici. []
  2. Iar aceaste două posibilități se regăsesc în orice mediu unde se scrie, inclusiv pe bloguri. []

11 comentarii

  1. He, he, multumesc ca m-ai citat. Intrebarea e retorica prin contextul ei : stilul scrierilor mele si principiile pe care le aplic : nu scriu pe placul “mediei” constatate ci pe placul meu. Al naibii de egoist, nu? Facand abstractie de context si luand in consideratie cateva exemple concrete, ca sa poti trai din scris trebuie sa ai public. Si ca sa ai public trebuie sa te faci cunoscut. Si, ca sa te faci cunoscut, iti trebuie reclama. Dar reclama nu e suficienta, trebuie sa fii pe placul publicului. Cu alte cuvinte trebuie sa stii sa tintesti fix publicul care ti se potriveste.

  2. Mi se pare că nu ești în dezacord cu ce-am scris mai sus. În privința citatelor, obișnuiesc adeseori, când am un context favorabil. De ce nu?

  3. (of, am pierdut o data comentariul)
    daca vezi cartea ca pe-o marfa careia ii negociezi pretul, da, poti trai din scris/editat carti la editura proprie. numai ca traiesti din prestari servicii si comert de fapt. (si de ce sa scoti carti cand e mai rentabil sa tiparesti etichete de borcane?)
    teoretic, poti trai din scris si la propriu, agent literar, negocieri cu editura pentru drepturi cat mai mari – stiu, bat campii :) -, dar in niciun caz muncind 2 ore pe zi, ci scriind cu program/tema, respectand termene de predare, pe proiect, uneori plangand plansuri care nu-s ale tale, mergand in turneele de lansare ale edituri cand ti-o cere, laudand carti scoase de ea la lansarile la care e musai sa participi…

    salam are publicul lui, dar asta nu inseamna ca ce face el se cheama arta, mihaela radulescu are vanzari de top, dar nu-mi pare literatura ce scrie ea.

  4. simf

    Păi vorbim de a câștiga bani din scris. Ori banii, tocmai asta-i chestia, n-au nimic de-a face cu scrisul, ci cu economia. :) Adică da, inclusiv cu ce zici acolo, gen lipit etichete pe borcane.

    abisurile

    Cu cât scrisul tău va fi mai puțin vandabil, cu atât mai mult îți vor fi necesare calități de afaceristă ca să trăiești din el. :P

  5. Nu ştiu dacă poţi trăi din scris, dar poţi trăi scriind; e ceea ce face scriitorul, nu? acea fiinţă care tot ce ştie să facă şi face e să scrie, scrisul, semn de viaţă al unora, al altora.

    Cred însă că greii cuvintelor pot trăi din scris, cred că pentru o vreme cei violentscriitori, cei care au o ascensiune spectaculoasă prind nişte valuri înalte ce fac din ei nişte furtunoşi incitanţi şi provocatori, stârnitori de reacţii, şi au parte vremelnic de asta, de trăitul din scris, unde nu mai pui că poate mai au şi apariţii plătite pe ici, pe colea, asta precum consecuţie a faptului că, dar nu ştiu despre blogării scriitori, cei cu performanţe care “impun” prin modul de a-şi atinge nişte scopuri şi nu prin rezultatul artistic, care îşi au propriile criterii şi propriile motivaţii, treaba lor, care se pliază perfect pe timpurile astea mincinoase care vând iluzii, reclame pe numele lor adevărat, în spaţiul ăsta al lumii virtuale, una atât de permisivă, ultima frontieră a imaginaţiei.

  6. Camelia:

    Da, poți trăi scriind, poți respira litere și le poți mânca la micul dejun, preparate în diferite figuri de stil. :)

    Frumos comentariu.

  7. M-a batut odata gandul sa renunt la meseria mea (pe care n-am simtit-o niciodata ca pe o chemare, ci ca pe ceva ce ai inceput din intamplare si trebuie sa continuie corect si fara sa-ti bati joc de ce faci) si sa castig ceva bani din scris. Nu vreo capodopera literara, macar niste advertoriale care sa-mi aduca de-o franzela si o bere cu lamaie. :) As reusi pe moment, m-am lamurit ca n-ai nevoie de geniu literar sa scrii o reclama, dar in scurt timp as percepe asta ca un compromis greu de suportat, o povara ca si serviciul pe care nu mi-l iubesc foarte tare. Si atunci de ce as mai face schimbarea? Doar ca sa nu-mi sune desteptatorul dimineata si sa nu mai pierd noptile? Nu, n-ar fi bine si as pierde si placerea scrisului “de placere”!
    Si ai dreptate, cred ca e mai greu sa vinzi decat sa scrii; scrisul depinde doar de tine, vanzarea depinde de o industrie intreaga.

  8. Asta cu advertorialele nu-i o chestie nici de viitor, nici de bază. Eventual, ca umplutură. Dar, din punctul meu de vedere, numai în spații special amenajate, că altfel îți strici blogul. Iar dacă nu vrei, cu atât mai bine. ;)

Leave a Reply to abisurile Cancel reply