În ultimul articol dintr-un colț de net, Ionuț face o paralelă interesantă între cerșetorii din offline (adică ăia pe care-i vedeți când mergeți la piață sau la biserică) și cerșetorii din online (adică ăia care vă cerșesc like-urile, vizita, IP-ul din statistici, share-ul etc). Click și cerșetor îi zice articolului pe care vă invit să-l citiți, nu, vă rog să-l citiți, please, n-o să vă vină să credeți ce vedeți acolo iar după ce-l citiți să-i dați și like. Și dacă privim internetul ca pe un oraș imens, având o stradă principală numită Google și alta numită ZeList ce ne permit să ajungem dintr-un loc în altul, comparația se justifică.
Există totuși cel puțin o diferență.
Pe cerșetorii din viața reală nu îi putem evita. Pentru că strada pe care se așează ține de domeniul public și nu le putem cere să plece, și nici nu putem să construim o altă stradă la care să le interzicem accesul, că implică să turnăm betoane și ciment, și n-avem nici spațiu, nici autorizații și nici bani. Cum să creezi o stradă alternativă care să te ducă de la bancă la primărie sau invers, pe unde s-o faci și cu ce? Pe net în schimb, am putea încerca. Sigur, nu mă refer la ditamai autostrada. O străduță la o scară infinit mai mică, poate irelevantă, poate necunoscută dar a noastră și curată, care să unească doar câteva clădiri de interes, cum ar fi, să zicem, blogurile.
Cel puțin eu așa mă gândesc, și-s dispus să fac o încercare. Nu știu încă ce și cum, deocamdată există doar intenția dar totul pleacă de-acolo. Ce zici Ionuțe, te bagi? Că oricât îți place ție-n colț, internetul e până la urmă sferic. Iar voi, restul care citiți, ați fi interesați de un asemenea proiect? Dacă da, dați un semn.
Iar dacă nu, ne rămân, desigur, blogroll-urile.
Din punctul meu de vedere, analogia ta cu strazile e trasa de par. E ca si cum ai spune ca pentru a parcurge distanta intre punctele A si B, intre care sunt pozitionati mai multi rahatei urat mirositori, faci slalom printre ei pana la destinatie. Asta in loc sa iei o matura si o lopata si sa-i azvarli la gunoi, pentru ca mai apoi sa iti parcurgi drumul de-a dreptul.
Sau ca te simti confortabil locuind pe acea straduta curata, din Ferentari, spre exemplu.
E drept, insa, nu oricine isi asuma “aroganta” de a le spune de la obraz respectivilor ca e penibil sa te caci in drumul mare.
Păi exact asta faci, slalom printre ei. Exceptând cazul când te plimi prin oraș cu lopata la tine. Asta în offline. În online, sigur, le poți spune că nu-i frumos să facă mizerie, dar tot vezi mizeria aia. Că pe acolo trece strada. Stradă numită ZeList, de exemplu. În oraș n-ai ce face: șoseaua o să te poarte și pe lângă oameni sau clădiri pe care nu-ți dorești să le vezi, că așa-i făcută ea, să treacă pe acolo, și n-ai cum construi alta. Pe net însă, poate am putea face un director al destinațiilor care sunt interesante și merită cu adevărat vizitate. Și pe care, plimbându-te, nu te lovești de lucruri pe care nu vrei să le vezi. Și nu ai nevoie să-i spui nimănui să nu facă mizerie. Că-i deja curat.
Nu știu dacă m-am făcut înțeles.
Si cine stabileste ce merita vazut? Eu? Tu? Departamentul de marketing? Guvernul? Partidul?
Apoi, isi face fiecare directorul propriu? Cati oameni online, atatea directoare?
Si nu in ultimul rand: de ce sa ma chinui eu sa evit rahatii din drum? Prefer sa nu mai existe rahati pe drum, sincer sa fiu.
Nu prea inteleg, in conditiile in care eu postez la greu screenshoturi cu rahatei.
Inca o analogie pentru ideea ta: ne ceri sa purtam ochelari de cal, facand abstractie de mizeria dimprejur si construind o comunitate aleasa pe criterii subiective de valoare. Nu inteleg rostul demersului, in conditiile in care cu totii avem batatorite propriile carari virtuale (ex. blogrollurile). Ce facem, le suprapunem si construim o ditamai panza de paianjen? Inevitabil, ceea ce mie imi va parea valoros, nu va fi apreciat si de X sau de Y. De unde va rezulta un portal ca oricare altul (pentru ca toate se considera valoroase, nu-i asa?).
Pe aceeasi tema a clickului cersit – http://adrianceret.wordpress.com/2014/06/13/libertatea-ro-nu-le-mai-bagati-bani-in-buzunar-prin-clickuri-pe-pagina-lor-nu-mai-fiti-prosti/.
Si ca tot am adus vorba, blogul lui Adrian Ceret este, din punctul meu de vedere, foarte misto. Nu cred ca vor sta multora in gat salba de pule din textele acestuia, mai ales daca gusta stilul Lorenei Lupu.
@Cudi
Păi sigur, avem propriile cărări. Dar de unde știi c-ai găsit tot ce-ți doreai să facă parte din blogroll-ul tău? Uite, eu nu te-am găsit pe tine decât anul ăsta, datorită unui articol care a devenit în acel moment viral. Și nu l-am găsit pe Ionuț decât ulterior, prin tine. Ar fi fost frumos dacă v-aș fi găsit în 2011, când am început să scriu aici. Uneori vreau să caut bloguri bune, dar mă omoară ăștia cu directoarele lor. Sunt pline de spam. Unde să le caut? Să merg din blogroll în blogroll? Nici așa nu-i bine, că unele linkuri sunt reciproce, altele spre bloguri neactualizate șamd. Este perfect în regulă să fii fată de casă, adică să stai la tine și eventual să-ți mai vizitezi prietenii. Dar dacă te apucă într-o zi cheful să ieși la plimbare, în căutare de alți potențiali prieteni, va trebui invariabil să folosești o stradă, sau o hartă. Și toate-s nașpa. Așa că hai să facem una mai bună. Of!
Mă depășesc obiecțiile voastre. Tu și Ketherius ați fost dintre cei mai acizi critici ai stilului de articole sponsorizate care se practică azi pe bloguri. V-ați plâns sau ați scris că nu înțelegeți de ce oameni ca X ajung în topuri. De ce sunt considerați relevanți. Păi sunt considerați relevanți pentru că toate topurile, toate hărțile și toate concursurile de azi sunt axate pe alte criterii decât calitatea. Adică pe bani. Dar când cineva propune construcția unui top mai bun, a unui sistem de referință mai bun, voi strâmbați din nas și ziceți pas. Situația seamănă cu cea a blogerului care-i înjură pe politicieni dar nu merge la vot. Adică, atunci când i se oferă posibilitatea de a contribui cu ceva la schimbarea stării deplorabile de fapt, nu face nimic. Dar apoi se plânge că starea de fapt e deplorabilă. Păi e, dar ai făcut ceva ca s-o schimbi? Unde mai pui că la vot ai un set fixat de candidați în timp ce aici noi ne construim candidatul ideal. E ok și postura de observator. Eu doar am crezut că v-ar interesa ceva mai mult.
@ketherius
Mai în glumă mai în serios, cred că și dacă am face un director la plezneală tot ne-ar ieși mai bun decât alternativele. Pentru simplul fapt că nu există la ora actuală nici o alternativă.
Cine stabilește blogurile care vor fi selectate sau criteriile de selecție? Cei care vor fi interesați să se implice. Eu, tu, cine mai vrea să vină. E de-ajuns să formăm o echipă de 4-6 oameni la început, după care alți noi membri vor fi primiți pe bază de vot. Astfel încât să nu intre în echipă oameni care scriu penibil sau au blogurile tixite de adverturi. O echipă sănătoasă, chiar dacă mică, adunată în jurul unei idei cred că va putea face minuni.
Nu poți elimina rahații din drum. Sau ce, faptul că ai scris despre unii i-a făcut să dispară? Ce poți face e să-ți creezi propriul drum. Adică ce propun eu aici. Unul unde rahații nu vor avea acces. Nu știu ce-i așa greu de înțeles. Chiar nu crezi că se poate face ceva peste nivelul a ce avem azi? Eu sunt sigur că da, dintr-un motiv foarte simplu: nimeni nu a avut până acum intenția să facă ceva de calitate. Asta-i tot.
@Lotus, am niste idei, o sa le pun pe grup.
That’s the spirit. Felicitări!
Lotus, din ce in ce te apropii de ideea lui Mircea Popescu. Mie nu- mi place ideea de a face parte dintr-o comunitate doar ca sa fiu citita, am destui lideri, reguli si echipe in viata reala.
Cine a vorbit de o comunitate din care să faci parte doar ca să fii citită? Și care era ideea lui Mircea Popescu?