Salvam domnițe minunate din situații dramatice în întâmplări fabuloase al căror protagonist eram, când, pe la orele 8, sună interfonul. Lung. Supărător. Insistent. Mă ridic și mă uit pe geam. O vecină îmi face cu mâna: „Deschide te rog ușa că e stricat interfonul și nu știu ce să fac!”

Dacă e stricat interfonul, cum de sună? dau din cap dubitativ în timp mă deplasez buimac pe hol. Apăs tasta zero. Odată intrată în bloc, prima ușă la care se oprește madama este, evident, a mea. Și o deschide din prima, că și sunatul/bătutul la ușă sunt stricate.

Voia să mă informeze cu privire la situația interfonului:

- Mi-au înghețat picioarele de când tot stau afară și formez (urmează un ton rar, apăsat): steluță 0 8 3 3. E blocată tasta 8.
- Aștept momentul când o să vă pierdeți cardul și o să-mi spuneți codul lui pin. Ok.
- Te rog să mă scuzi, dar nu știam pe cine să sun, ce vecin să deranjez duminică.
- Aha, și m-ați găsit pe mine? Bine.
- Mulțumesc!
- Cu plăcere.

Și pleacă. Noi însă rămânem la cuvântul de azi, care este dubitativ. Un cuvânt destul de rar folosit, din ce deduc la o căutare pe Google. M-am ciocnit de el în articolul Judecata românească, și ca scânteie a rezultat ideea de a aduna într-o rubrică Dex, Dicționar, sau ce nume o să treacă de proba timpului, cuvinte găsite pe diverse site-uri și care m-au obligat să fac o scurtă pauză din lectură.

Conform dexonline, dubitativ exprimă o îndoială, o nesiguranță, o nehotărâre, o bănuială sau o posibilitate. Se folosește, din ce-mi dau seama, mai mult la construcții legate de limbă: stil dubitativ, mod dubitativ, condițional dubitativ. Sub zodia incertitudinii sau sub zodia dubitativului stă și speranța mea că l-am folosit corect în rândurile de mai sus.

Și nu, rubrica Dex nu este numai pentru voi. Ci în primul rând pentru mine.