Căutând prin drafturi, am găsit o tentativă de articol vechi. După cum v-am mai spus, eu n-am participat niciodată la Superblog, din motive obiective. Cum ar fi că până anul trecut nici n-am știut de existența lui. Dar dacă m-aș fi înscris la vreo ediție, indiferent când1, iată un model de articol care, zic eu, mi-ar fi adus însemnate șanse de-a urca pe podium (atenție, urmează spoilere):
Povestea lui Ficior de Împărat (la rigoare, mere și Harap-Alb).
Se zice că demult, demult, pe când Soarele fugărea Luna și Moș Crăciun prindea stelele în pumn și le punea în sacii cu cadouri, trăia într-o împărăție, un împărat. Și împăratul rămase văduv și tare întristat mai era pe tema asta, că nu avea urmași și pe vremea aia nu existau cărți motivaționale. A chemat el la palat tot soiul de ursitoare, vrăjitoare și babe pricepute la descântece, precum și fete mai tinere, doar-doar i s-o schimba norocul. Și până la urmă, când nimeni nu se mai aștepta, minunea magică s-a produs iar lui i s-a născut un ficior. Pe care, la rigoare, l-a numit Harap-Alb.
Iar ficiorul nostru de împărat, și acum urmează variantele, funcție de proba la care aș fi înscris povestea:
- avea un cal năzdrăvan și decapotabil ce mânca jăratec și scotea fum pe nările de eșapament, și îl purta ca gândul și ca vântul peste mări și zări;
- avea un vas fermecat ce-i făcea zilnic o licoare magică, naturală și sănătoasă, din care bând el în fiecare dimineață, creștea într-un an cât alții în 365 de zile;
- a devenit un inventator atât de iscusit, de toate fetele din împărăție erau în limbă după el, turnându-i like-uri cu carul pe platforma pe care chiar el o inventase, de pe tabletele, telefoanele și gadgeturile care-i purtau cu mândrie patentul.
Și venindu-i lui vremea de însurat, s-a dus la împărat și i-a zis: „Tată, eu vreau să mă însor!” „Cu cine, dragu' tatii?” l-a întrebat împăratul, despre care am uitat să vă spun că-l mai chema Funar. „Cu Istvan”, a venit prompt răspunsul băiatului. „Ești nebun? Ăla-i ungur!” s-a sesizat tatăl. De fapt nu, asta era dintr-o poveste de râs. În povestea noastră serioasă, i-a zis că vrea să purceadă la drum pentru a-și găsi o mireasă. Primind încuviințarea tatălui, și-a pus merinde-n traistă, și-a sărutat părinții și a pornit în galop - dar cu inima grea, că la război era primul dar de iubire încă n-avusese parte, într-atât de virgin era.
Și merse el și merse, și colindă împărăție după împărăție, până ajunse aproape de marginea lumii. Adică, locul unde se termină povestea mea din draft. Pe care nu vreau s-o prelungesc, că mi-e lene și-a cam trecut Superblogul, da' decât s-o șterg, mai bine o public aici, s-o citiți și domniile voastre și, de vă va veni pofta, s-o continuați după propria inspirație, pentru că, nu-i așa, Făt-Frumos merită uneori o a doua șansă.
Iară eu am încălecat pe-un scut, nu înainte de a vă spune că n-am uitat de concursul la pastilele Lotuslim - care este încă în derulare, și v-am zis weekend plăcut.
- că toate-s patronate de cuplul Claudia Pătrașcu și Albert Budică [↩]