Io am un mare noroc. Mie câteodată îmi vin tot felu' de idei de articole. De exemplu când dorm. Pe bune, mă trezesc uneori cu un așa chef de scris de-mi vine să las serviciul în plata lui și să intru pe blog. Sau când merg pe stradă. Sau când sunt cine știe unde, din te miri ce, pe mine mă pocnește inspirația. Cu o singură ocazie am constatat că în mod clar și repetat, mai ales în ultima vreme, cuvintele mă eludează cu desăvârșire: când mă aflu în fața monitorului. Da' după îndelungi cugetări pe tema, cred că i-am dat de capăt: pe blog nu mă mai distrez cum o făceam în trecut. Să vă explic.

Scriam într-unul din articolele precedente că nu prea știu Facebook. Că dacă aș fi știut, n-aș fi ajuns în situația de a șterge prieteni din listă. Ei bine, nici la capitolul WordPress nu mă pot lăuda: până nu demult nici n-aveam habar că WordPressu' are o opțiune așa interesantă de-i zice „scrie fără distracție”. Ea are efect atunci când compui articole. Că articolele sunt ca și muzica, o sumedenie de litere care ne gândilă în mod plăcut ochii, și deci prin urmare așadar se compun și nu se scriu. Da' să vă arăt cum arată opțiunea în cauză:

Cine știe de unde se activează minunea asta? Hai că vă spun eu: în partea de sus a editorului de texte se află o bară. Bara asta are în stânga mai multe butoane, de unde puteți schimba fontul, pune linkuri etc. Și în dreapta un singur buton. Că dacă-i unul, e clar că-i singur. No, ăla-i. Și sigur că io când l-am văzut, am zis că soto îi ceva prostie așa că am început să-l utilizez. Mai ales acasă, unde am monitor mare. S-a confirmat că am avut dreptate: îi o mare prostie. Că neavând decât pagina albă în față, ciuciu inspirație. Ciuciu Drăgușani și Biance, ciuciu Băsești și Pontiști, nu mai ai despre ce scrie.

Io cred că WordPressu' îi făcut de ceva pocăit. Adică nu-mi explic: ca ce chestie îmi impun ei mie un regim de abstinență? Că ăsta-i mecanismul: azi îți oferă o sugestie, mâine îți impun. Îi ceva suspect la mijloc. Uite, pe Blogspot de exemplu îi mult mai mișto: poți să scrii și să te distrezi în același timp. Nici măcar nu și-o pus Google problema că „distraction free writing”. Sau ce, nici engleză nu știu?

În fine, ce voiam să zic e că habar n-am ce articol să scriu azi. Mă uit la pagina albă și pagina albă se uită la mine și nu-mi vine în minte nici un titlu cu Știre Bombă, [VIDEO] sau Senzațional. Nimic, nada, doar eu și literele. Da' poate mâine. Că altfel, mă gândesc serios să renunț la buton. Așa nu se mai poate!