Probabil vă întrebați de ce am început să postez neregulat pe Simplu. Există o explicație, care n-are nimic sexual într-ânsa.
Pentru fete/femei/dive:
Mi-aș fi dorit să scriu mai mult. Am observat de-a lungul timpului că scrisul pe blog mă face să mă simt complet și îmi trezește și rafinează spiritul. Mic test practic: citiți-vă primul articol cu care ați început odiseea virtuală: probabil vă veți amuza nostalgic și veți considera că textul respectiv e pueril. Totuși, cu timpul, scriind și citindu-i pe alții care scriu, și apoi iar scriind, ați ajuns să vă formați mai întâi un stil propriu, care apoi s-a cizelat și a devenit tot mai expresiv. Același lucru l-am remarcat și eu, așa că blogingul a ajuns un fel de mai-mult-decât-hobby pentru mine. Din păcate, dacă sufletul aspiră la înaltul cerului, trupul ne este condamnat la sol. Vrem sau nu, trăim într-o societate de consum care ne impune un anumit ritm de viață, din care cu greu putem evada. Nu vă faceți probleme, n-o să închid blogul! Dar sunt momente când am mai puțin timp să mă ocup de el. Asta nu înseamnă că sunteți uitate ca cititoare sau că nu mai am fantezii cu voi! Nici vorbă. Doar că nu le mai aștern în același ritm pe pagina cu pixeli albi. Știu că ritmul e important și de obicei se recomandă ca el să fie crescendo, dar cel puțin nu am ieșit din joc, uneori mai dau și pe aici; câți sunt însă cei care nu mai au timp deloc de ei, nici măcar să citească o carte, rareori să vadă un film bun, cea mai mare parte a timpului consacrând-o serviciului și grijei zilei de mâine? Personal, îmi doresc din tot sufletul ca acest sistem implacabil în care trăim să sucombe. Asta în sine ar putea constitui o bună temă pentru un articol, cândva. Până atunci (pentru că eu sunt sigur că nu este o problemă de dacă, ci de când - asta cu sucombarea), vin în ajutorul vostru cu o metodă simplă prin care puteți fi informate ori de câte ori postez ceva nou aici. În dreapta, în sidebar, există câteva opțiuni de abonare, dintre care poate cea mai frumoasă și utilă este abonarea prin mail. Tot ce trebuie să faceți este să vă introduceți adresa de mail acolo, și veți primi un mesaj de fiecare dată când postez ceva nou pe blog. Astfel veți fi la curent cu tot ce scriu, fără a fi necesar să tot dați refresh la pagină, să vedeți dacă nu cumva s-a mai schimbat ceva pe aici. 
Alte mailuri, adică de promoții la cure de slăbire & company nu vor exista, evident. Sau cel puțin nu de la mine.
Pentru bărbați:
Sunt puțin prins cu diverse în perioada asta, de aici scrisul neregulat. Nu știu cât va dura. Dacă vreți să primiți un mail la fiecare nou articol, aveți opțiunea aferentă în dreapta. Asta așa, că merge după articolul cu botunul +1.
Dintre toate cele n bloguri pe care le ai, pe asta mi-ar placea sa vad cele mai multe articole.
Bianca, mi-ai făcut o surpriză plăcută. Nici nu știam că mai intri pe aici.
Dintre toate activitățile pe care le desfășor zilnic, cele izvorâte din afinități și neumbrite de motivații pecuniare sunt într-adevăr și favoritele mele.
Eu cred că sunt bărbat cu chip de femeie!
M-ai amuzat copios, dar la ultimul paragraf am zis: hai noroc, să te desprinzi iute de chestii și chestiuțe care te țin deoparte de blogăreala asta simpatică.
Primul meu text e, o, doamne(lor)…porcos, nu pueril!
( pentru bărbaţi)
Pentru femei, n-am comentariu.
Pentru flori: stai Lotus, te aştept oricât!
@Irealia
E mai mult decât blogăreală simpatică. Adică nu e ceva subțirel. În ce privește trăsăturile tale de personalitate, știu că ești mai bătăușă, ți-am văzut și avatarul ăla cu „încântat de cunoștință”, gen.
PS: La ce chip frumos ai, de ce-ți pui poză alb-negru în avatar? E cam sumbră, imho. Și te face să pari cam în vârstă.
@alma nahe
Nu cred că ăla e primul tău text, ci doar primul tău text pe un blog. Din ce s-a născut el? Sau de fapt blogul.
Forma e porcoasă, într-adevăr.
:))Ţi-am zis! Vlad Craioveanu, după acest poem m-a trecut în blogroll “Almanahe porno de pension”. Nu ştiu ce-l aduse la mine, că el e cu “salvarea câinilor”. Ar fi o asociere, totuşi…
De când o ard academic, nu mai sunt în blogroll! “Sa stricat şi asta!” şi-o fi zis.
Apoi și pe mine m-ai inspirat să scriu un articol, pe care l-am și scris. Dar îl mai țin puțin în draft, că de-abia l-am publicat pe ăsta.
PeSe: Vezi că m-o băgat undeva blogul tău pentru două linkuri în comentarii. Adică în spam.
*s-a …nu vreau ca Craioveanu(ups!) să pară vreun ignorant al limbii!
Te caut imediat în spam, pam-pam!
Deja mi-e teamă de articolul ăla al tău din draft!
Nu eşti în spam! Nu e nimic acolo! Hmm…
L-am mai lăsat o dată. Tot așa, nu apare. Ai ceva probleme la setări.
În mod normal, WordPress-ul bagă la spam comentariile cu două sau mai multe linkuri în text, deci m-am gândit că de acolo o fi. Altfel, nu știu… poate mă șterge akismetul, deși și ăla cred că tot în spam ar trebui să mă trimită.
L-am scris și cu linkurile textual și tot nu apare.
PS: Nu-ți fie teamă, nu ești menționată decât ca muză!
M-am uitat în setări, nimic suspect, decât cea de bază, cu 2 likuri, care duce direct spre moderare.
În fine! Scrie-mi undeva ce ai scris acolo – aici, pe facebook, unde vrei -, dacă la mine nu te vrea wordpress-ul.
PS: Acum şi mai teamă-mi e!
Era apropo de respectiva „licență poetică”: 1, 2.
Hai că am publicat și articolul.
Sfinte Lotus! Ai fantezii cu cititoarele? Ptiu, drace! Şi eu abia acum aflu, de ştiam mă dichiseam, mă bibiliceam, şi toate cele în -eam. Oricum, când am văzut poliloghia de-o pagină pt. domniţe, m-am liniştit. Nu-i pt. mine.
Eu nu sunt sfânt, ci numai articolul.