A eutanasia

Azi în cadrul rubricii dicționar vreau să prezint verbul a eutanasia. Lucru care ar trebui să fie cu atât mai interesant cu cât eu sunt de formație reală și deseori consult dex-ul în vederea stabilirii numărului de i-uri cu care se termină un cuvânt. Nu-mi cereți așadar permisiune pentru a mă corecta, aproba (dând dovadă de înțelepciune) sau adăuga noi valențe textului, nuanțându-l; sunteți mai mult decât bineveniți.

În DN 1986 (via dexonline, am ales una dintre definițiile cele mai bogate în sensuri) eutanasia este definită astfel:

EUTANASÍE s.f. 1. Moarte ușoară, fără suferință. 2. Provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil. ♦ Sacrificare prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave care nu mai pot fi vindecate. [Gen. -iei, var. eutanazie s.f. / < fr. euthanasie, cf. gr. euthanasia < eu – bine, thanatos – moarte].

Există două sensuri care transpar din această definiție. În primul rând, eutanasia este o moarte ușoară sau fără dureri. Adică victima nu suferă în procesul morții. De exemplu, un individ oarecare pătrunde prin efracție în dormitorul unei femei gravide și o injectează cu o soluție ce îi provoacă moartea în somn; putem spune pe baza definiției că respectivul individ a eutanasiat-o pe acea femeie. Calitatea benefică a eutanasiei se referă aici strict la procesul morții (lipsit de dureri) și nu dă notă morală actului de a omorî pe cineva (dacă acel individ va fi prins, cu siguranță că va fi închis și condamnat, fapta lui fiind considerată o crimă). În fond, eutanasia poate fi chiar o moarte naturală. Din acest punct de vedere, germanii care îi gazau pe evrei practicau eutanasia.

Al doilea sens se referă la uciderea unei ființe ca rezolvare a unei boli incurabile. Aici putem vorbi de un transfer al sensului pozitiv, benefic de la procesul morții în sine la actul de a omorî; curmându-i suferința, s-ar zice că de fapt îi facem un bine. Evident, teoria este puternic controversată (ea nefiind de exemplu acceptată de religia ortodoxă). Nici nu-i de mirare, dacă ne gândim că până și pedeapsa capitală (ce în unele cazuri poate fi considerată o formă de eutanasie de primul tip, iniecția letală nefiind dureroasă), care se aplică celor ce au comis fapte deosebit de grave, este interzisă în foarte multe țări. Cu alte cuvinte, dacă se consideră că nici măcar uciderea (indiferent că ușoară sau dureroasă) infractorilor extrem de periculoși nu este morală, cu atât mai multe probleme va pune luarea vieții celor care nu au făcut nimic rău.

În lumina celor de mai sus, acțiunea de a ucide în masă câinii fără stăpân din capitală (subiect fierbinte zilele ăstea) poate fi considerată o eutanasie în primul sens, dacă și numai dacă metoda folosită nu le va cauza suferințe. Dar în acest sens ea nu este cu nimic diferită de injectarea respectivei femei gravide în somn sau de gazarea prizionierilor din lagăre de către naziști. Ea nu are, deci, un suport moral în acest caz, neputând fi nici măcar asimilată unei pedepse capitale, deoarece nu se răsfrânge doar asupra câinilor despre care se presupune că l-au mușcat pe Ionuț ci asupra tuturor câinilor fără stăpân. Și chiar de s-ar răsfrânge doar asupra câinilor vinovați, tot ar fi discutabilă. În ce privește cel de-al doilea sens al definiției, ea nu poate fi considerată eutanasie decât dacă toți maidanezii în cauză suferă de ceva boală cumplită și incurabilă, alta decât de-a fi obligați să ne suporte zi de zi. Și chiar și atunci, omorârea lor ar fi discutabilă din punct de vedere moral.

Dar cu siguranță că sună mai frumos pentru egoul nostru decât genocid, un termen pe care încă nu l-am definit...

20 comentarii

  1. probabil că aceşti câini ai nimănui au totuşi o boală incurabilă care se numeşte toleranţă şi încredere în om. acel om care l-a dat cândva afară, car el-a abandonat, ignorat până când a devenit o problemă.
    din păcate am trăit sensul eutanasiei de la decizie, atunci când era limpede că medical nu se mai poate face nimic şi până la făptuire. au trecut ani de atunci şi tot simt o arsură pe suflet.
    tare aş vrea să ştiu ce simt cei care “eutanasiază” pe bandă…

  2. nimic. asta fiind o caracteristică definitorie a lor. sau unii dintre ei simt o bucurie stranie. au început să circule imagini cu câini omorâți în moduri pline de cruzime de diverși inși. unul era legat cu o sfoară și târât după o mașină…

  3. Termenul corect este de „eugenie”, de curățenie, de eliminare.
    „Eutanasierea” este artificial folosit. Este o preluare difuză din limba greacă.

  4. De la asta a plecat și articolul meu, de la senzația că ceva nu-i în regulă cu termenul „eutanasiere”. Bună completarea ta.

  5. “Va veni o zi când oamenii ca mine vor judeca uciderea oricărui animal la fel ca uciderea unui om” – spunea cândva Leonardo da Vinci.

    Folosirea termenului “eutanasiere” cu toate conotaţiile lui nu se justifică. Numai că oamenii neînţelegând bine ce spun (sau ce li se spune), nici nu vor înţelege la fel de bine ceea ce fac. Uciderea în masă a câinilor (genocidul, holocaustul lor) – pt. că ăsta e termenul potrivit în contextul nostru – nu ne vor face mai buni, mai deştepţi, mai sănătoşi. Dimpotrivă, consecinţele acestui fapt imuabil şi ineficient vor fi grave. Adevăraţii vinovaţi pentru situaţia aceasta suntem noi, nu câinii, dar, în mileniul în care trăim, vrem sânge, mult sânge, nicidecum să ne responsabilizăm, să ne civilizăm ş.a.m.d. Atâta putem, de atâta suntem în stare. Şi o anumită “jenă morală” (!) îi împiedică pe unii să folosească termenul corect de ucidere, omorâre. Immanuel Kant zicea că “putem judeca inima unui om după modul în care tratează animalele”. Cum sunt cei care se folosesc de subterfugiul dat de termen pt. a omorî cu cruzime?
    Iartă-mi amărăciunea pe care o am vizazi de acest subiect şi faptul că n-am ţinut o pledoarie etimologică.

  6. Un articol cu care rezonez dar despre care nu stiu ce sa spun. Termenul folosit ma intereseaza de fapt prea putin.
    Eu personal nu sunt de acord cu uciderea fiintelor vii. Natura-si are cercul ei de protectie. Impuscam graurii ca ne papa visinele, cainii ca ne musca, lacustele ne devoreaza granele- le otravim, ciorile de prin parcuri fac prea mult caca, le doboram cumva si pe-alea.
    Si spunem c-o facem ca sa ne protejam specia umana. Ok….ne omoara mai multi virusi , bacterii decat am crede , ne devoreaza pe bune mai multi oameni decat alte fiinte dar….asta e Omul

  7. @Antonela

    Păi nu trebuia să ții o pledoarie etimologică, eu mă bucur de orice comentariu. Legat de genocid, e la fel de interesant că din definițiile din dex nu prea reiese că s-ar aplica și la oameni – de aceea am lăsat cuvântul în suspensie, la sfârșit. Deci dacă omorâm oameni e genocid, dacă omorâm animale e eutanasiere… hmm!

    Ai dreptate că va fi o metodă ineficientă de a scăpa de maidanezi, dar va fi o metodă foarte eficientă de a mai băga niște bani în buzunar. Că prin asta omorâm niște specimene de canis lupus familiaris, specie față de care avem o responsabilitate în plus ca și creatori ai ei, nu cred că-și mai pune nimeni problema.

    @Hapi

    Problema este că în cazul câinilor acțiunea de eutanasiere e aproape complet nejustificată. Ok, cu mențiunea că poate ar trebui să locuiesc în București înainte de a mă pronunța, dar câinii nu sunt animale violente decât unii și în anumite condiții. O alternativă mai bună ar fi sterilizarea; de fapt pentru asta s-au tot alocat bani. Iar acum, dacă unii nu și-au făcut treaba și au băgat banii în buzunar, ne rezbunăm pe câini? Pe de altă parte, cât de eficientă este stropirea cartofilor cu „chimic”? Mno, cam așa cred că va fi și cu câinii. Nu vor scăpa bucureștenii de ei, și poate că într-un fel îi merită.

  8. A eutanasia este, în zilele noastre, un eufemism. Termenul care numește corect realitatea zilelor noastre este a ucide. Inclusiv a ucide cu cruzime și a ucide cu plăcere. Ba, chiar și a ucide cu ură este înlocuit, eufemistic, cu a eutanasia.

    În ceea ce privește câinii, într-o formă inițială a legii în vigoare, eutanasierea câinilor nu se putea face decât de către medicul veterinar, iar procedura era prin injectare a unui somnifer sau anestezic și, după ce s-a convins medicul că nu mai simte nimic animalul, injectarea unei substanțe ucigătoare. Doar că, acum doi ani, această obligație a eutanasierii doar prin acțiunea medicului a fost eliminată din lege. Nu cred că modificările actuale, care au trezit atâtea pasiuni, au repus această obligație în lege.

    În ultimii ani, se cunosc doar cazuri de ucidere violentă a câinilor, sub teroare și în chinuri groaznice, în prezența celorlalte animale, ce urmau să fie ucise.

    Este foarte puțin probabil să fie 60.000 de câini în București, cum pretinde primăria, ca să justifice banii cheltuiți fără urmă pe animalele ăstea. Și este imposibil să fie strânși toți de pe străzi. Asta nu înseamnă că vreo câteva mii nu vor fi ucise în ecarisajul bucureștean. Ceea ce nu va crea altceva decât un imens tzunami de energie negativă, degajată de aceste ucideri. Care îi vor afecta pe toți bucureștenii, iubitori sau urâtori de câini, ori indiferenți. Ba, este foarte credibil că vor fi afectați toți românii.

    Și, toate astea, pentru că niște politicieni nu știu să scoată bani nemunciți din altceva decât din uciderea câinilor.

  9. Bun venit.

    Da, așa e, din păcate, „a ucide” e verbul corect aici. Și ai dreptate cu exacerbarea urii și a cruzimii, deja au început să circule pe net imagini abominabile, care te fac să te întrebi cine este mai animal dintre noi și câini.

    Omul a fost și continuă să fie încă o ființă superficială. Poate cu timpul…

    În ce-i privește pe politicieni, poate că i-a sensibilizat moartea acelui băiețel, l-am văzut pe Oprescu aproape dând în lacrimi, am auzit că și Băsescu, ba și Andreea Esca…

  10. Bun găsit!
    Băsescu nu numai că este plângăcios la comandă, dar este și bocitoare, la propriu. Cât despre Oprescu, nu se poate să fi fost altceva decât lacrimi de crocodil. Chiar dacă a făcut chirurgie împins de alții și nu din chemare sau din pasiune, niciun chirurg nu plânge, în general și nu plânge să îl vadă lumea, în special.

  11. Mi se pare un gest uman să plângi moartea unui copil care se presupune că a murit muşcat de câinii ăia. Nu pun la îndoială lacrimile şi vocea guturală a lui Oprescu, din filmul de mai sus. Asta e altă discuţie.

    Banii pentru “eutanasiere” vor merge în conturile care trebuie, ştim deja traseul lor, nu ştim buzunarele. Şi nici nu vrem, ai să râzi. Fiindcă dacă am vrea, am şti tot, nu numai ce ni se serveşte de-acolo, din balcoanele lor, unde dorm pe banii noştri, feriţi de sticlă, chiar dacă fabricaţi.
    Pe noi nu ne eutanasiază, ne omoară cu zile. Pe câinii ăia are cine să-i plângă, totuşi. Şi pe noi! Uite, poate la câte un show tv, un fost doctor de oameni, acum doctor de câini, servit pe post de ştire.

    Noi lăsăm să se întâmple! Întâmplă-ni-se, na! Vom trage concluzii, vom analiza cuvinte…dar cuvântul lor?! Când? Sunt puţini cei ce o fac. Oricum, mă îngrozeşte şi goana celor care salvează câini acum, dar n-ar salva un om…
    dar asta e iar altă discuţie…

  12. Și eu consider gestul de a plânge moartea cuiva unul uman. Dar gestul de a te face că plângi la televizor este unul „politic”. Nu fi naivă, în București au murit mulți copii, precum au fost violate multe fete, în condiții mai dramatice, și nu l-am văzut pe Oprescu plângând, și nici pe alții, deoarece cazurile nu au fost mediatizate și n-ar fi avut mare lucru de câștigat din asta.

    În ce privește partea cu adopția copiilor, era un mesaj pe Facebook la cineva cum că uite dom’le, în București sunt atâția orfani dar nimeni nu se înghesuie să-i înfieze în timp ce dau buluc acum la câini. Da, dar acei copiii nu sunt în pericol de-a fi eutanasiați.

    Că avem și noi, ca mase de oameni, problemene noastre, ipocriziile noastre – nu contest. Dar asta-i altă discuție. De exemplu, o ipocrizie pe care se bate tapetul acum e că tăiem porci și găini pentru a le consuma carnea dar strigăm în gura mare cât de răi sunt cei care omoară câini. Corect, însă nu poți folosi asta drept argument pro-eutanasiere. E ca și cum, la întrebarea că de ce ai chiulit de la oră, ai răspunde că și la alți profesori ai chiulit, după cum și alți elevi au chiulit de la acea oră…

  13. Nici n-ai cum să înfiezi copil aşa uşor. Mai ales dacă nu ai o familie, un soţ în cazul meu. Aşa că “înfiază un copil” e o idioţenie fluturată aşa, în (a)vânt verbal. Dacă aş avea voie, chiar aş înfia un copil. Nu pot lua un câine, am deja o pisică şi nu cred că vreau scandal în casă. :)

    Cât despre Oprescu, sunt naivă voit. Nu că l-aş fi crezut, Doamne fereşţe! :))

  14. Și mie-mi plac pisicile. Am vrut să iau una dar am renunțat după vreo două zile. :lol: Oricât de drăgălașă, cuminte și curată era, mi-am dat seama că n-aș avea timp pentru ea; am dus-o în altă parte, i-e mai bine acum.

    O pisică așa, mai mare, poate aș lua uneori, în weekenduri de exemplu… :lol:

Leave a Reply to psi Cancel reply