Lucrez, deci exist

Sigur că toată lumea lucrează, mai mult sau mai puțin, cu excepția celor care n-o fac. Dar înainte de a ne angaja undeva, sau de fapt înainte de a ne angaja serios la ceva anume, orice ar fi, avem a urma o școală, în virtutea faptului că avem niște părinți cărora nu se știe cum li s-a năzărit inepția că ai carte, ai parte sau ceva de genu', și astfel ne tot trimit acolo ca și cum ar conta. Păi nu?

Relativ la statutul noastru de școleri, există două moduri de-al exprima. Vorbitorii de limbă engleză (dar nu numai ei) folosesc sintagma I go to school, adică merg la școală. La ce școală mergi? Unde mergi la școală? Șamd, toate acestea exprimând nu actul de a parcurge distanța dintre locuința ta și sala de clasă ci calitatea de a fi elev. Spre deosebire de britanici și de americani, românii, mai înapoiați de felul lor, folosesc expresia sunt la școală. La ce școală ești? La școala cutare. Teoretic. Practic, sunt în barul de peste drum, dar asta-i altă poveste. De ce? Pentru că în înțelepciunea lui, poporul român a intuit că simplul act de a merge la școală nu-i deloc simplu, fiind fundamental diferit de actul de a merge pe stadion sau la cabina de vot, constituindu-se într-o coordonată esențială a noastră ca ființe umane. Urmez o școală, deci sunt. Dar este oare școala singura axă existențială a omului?

carte publicată în 2012 de un psiholog britanic relevă că nicidecum. În ea, Kevin Dutton analizează trăsăturile de bază ale psihopaților și profesiile în care aceste trăsături sunt cele mai des întâlnite. Credibil sau nu, joburile care predispun la și atrag cei mai mulți psihopați sunt următoarele:

  • Director
  • Avocat / judecător
  • Angajat media (radio/tv)
  • Agent de vânzări
  • Chirurg
  • Jurnalist
  • Ofițer de poliție
  • Cleric
  • Bucătar
  • Funcționar public

În contrast, cele mai puține devieri psihice și comportamentale se întâlnesc în următoarele domenii:

  • Personal de prim-ajutor
  • Asistenți medicali
  • Terapeuți
  • Meșteșugari
  • Stiliști și cosmeticieni
  • Voluntari în servicii de caritate
  • Profesori
  • Artiști
  • Medici
  • Contabili

Ce observăm privind cu atenție aceste două liste? Păi că în prima categorie avem profesii care oferă și trezesc apetitul pentru influență, bani, putere. Evident că șeful care urlă la angajat ca nebunul, avocatul care urmărește să răstălmăcească adevărul în spiritul intereselor clientului și celebrul Garcea nu pot fi decât cazuri de indivizi perfect echilibrați și armonioși. :) Tot de înțeles e situația funcționarilor publici și a personalului din bănci, de data asta din alte considerente, respectiv presiunea, stresul și condițiile în care sunt nevoiți să muncească. Dar de apariția preoților pe listă ce ziceți? Că în ce-i privește pe jurnaliști și oamenii de media, mi-am uscat gura de când fac paralele între ei și blogări. În sfârșit, ca să nu sar peste nimeni, n-am idee ce o fi cu bucătarii dar probabil autorul cărții s-a uitat prea mult la Master-Chef, MasterChef sau cum îi zice. Păcat că politica nu-i o profesie ci o funcție, aș fi fost curios dacă ar fi apărut și ea acolo sau pur și simplu ar fi sărit în afara scalei.

De cealaltă parte avem meserii care implică interacțiunea cu alți oameni, altruismul, educația, cultivarea unei pasiuni (meșteșugarii) sau a unei arte. Îndrăznesc să spun că lumea în care trăim ar fi mai bună dacă am medita asupra acestor liste și am promova în societate calitățile ce apar în cazul celei din urmă. Problema-i că promovarea încă este apanajul mass-mediei, care mass-media ocupă două onorabile poziții din prima listă.

Pentru a ilustra cele de mai sus, vă ofer un clip de acum câțiva ani (nu-i nou, deci nu mai apare pe firmamentul ziarelor și al televiziunii, surclasat de știrile despre ce a mai făcut cutare vedetă) în care președintele și fostul director executiv al grupului Nestlé, Peter Brabeck, propune nici mai mult nici mai puțin decât privatizarea apei, privită ca un produs alimentar. Că de ce adică să beți voi apă de fântână gratis, sau de ce să beneficiați de norul care se formează deasupra casei și vă irigă grădina cu zarzavaturi, când ați putea plăti pentru toate acestea o taxă lui Nestlé? De altfel, am auzit că într-un stat din America există o lege care îți interzice să colectezi și să bei apa de ploaie, pe principiul că cele mai mari cretinătăți își găsesc aplicarea pe continentul tuturor posibilităților. În caz că nu știați de ce-i zice așa. Deci atenție, motor, se filmează:

În traducere pentru cei care nu știu engleză nici măcar cât mine:

Numele meu este Peter Brabeck. Sunt din Villach, Carinthia. În ultimii 7 ani m-am aflat la conducerea Grupului Nestlé, cea mai mare corporație de produse alimentare din lume, evaluată la circa 65 miliarde dolari și având aproximativ 275000 angajați direcți. E o ambarcațiune mare. Suntem a 27-a companie din lume ca mărime.

Astăzi oamenii cred că tot ce provine de la natură este bun. Aceasta reprezintă o schimbare fundamentală de perspectivă, până nu demult noi fiind învățați că natura poate fi nemiloasă. Omul se află acum în poziția de a contrabalansa natura; în ciuda acestui lucru, circulă teoria dogmatică cum că tot ce vine de la natură este bun. Un exemplu potrivit e cu hrana bio: „hrana organică este cea mai bună”. Ei bine, hrana organică nu este cea mai bună. În SUA, în 15 ani de consum al produselor alimentare modificate genetic, nu a existat nici măcar un singur caz de îmbolnăvire. Dar noi, europenii, suntem atât de neliniștiți în privința asta. E curată ipocrizie.

Există un vechi cântecel folk austriac: „Iubita văcuță apă-și dori, Hollera, Holleri.” Apa este desigur cel mai important material de bază din lume. Chestiunea e dacă ar trebui sau nu să privatizăm apa potabilă. Și există două opinii pe tema asta. Prima opinie, care este extremă, trâmbițată de ONG-uri, susține că apa este un drept public. Asta înseamnă că orice om ar trebui să aibă dreptul la apă. Aceasta e o soluție extremă. Cealaltă perspectivă este că apa este un produs de tip alimentar și, ca orice aliment, ar trebui să aibă o valoare de piață. Personal cred că e mai bine să-i acordăm apei o valoare astfel încât să fim cu toții conștienți că are prețul ei, iar apoi trebuie luate măsuri specifice pentru acea parte a populației care nu are deloc acces la apă, și există multe posibilități de a face asta.

Sunt în continuare de părere că cea mai mare responsabilitate socială a unui director executiv (CEO) este să asigure și să mențină succesul și profitul companiei. Deoarece doar prin continuitatea companiei noastre pe termen lung vom fi în măsură să participăm activi la soluționarea problemelor care există în lume. Suntem în poziția de a fi capabili să creăm locuri de muncă: 275000 aici, 1,2 milioane direct dependente de noi. Asta duce la un total de 4,5 milioane de oameni, deoarece în spatele fiecărui angajat al nostru se află încă trei oameni. Deci sunt 4,5 milioane de angajați care depind de noi. Dacă vrei să creezi joburi, trebuie la rândul tău să muncești. Nu cum era în trecut, când munca era distribuită. Dacă vă amintiți, principalul argument pentru săptămâna de lucru de 35 de ore a fost că există o anumită cantitate de muncă totală de făcut și că ar fi mai bine să muncim mai puțin și să distribuim această muncă la mai multe persoane. Această teorie s-a dovedit greșită. Dacă vrei să creezi mai multe posturi, trebuie să muncești mai mult tu însuți.

Și cu asta am ajuns să creăm o imagine pozitivă a lumii. Și nu văd absolut nici un motiv pentru care nu ar trebui să nu rămânem optimiști cu privire la viitor. Nu ne-a fost niciodată atât de bine. Nu am avut niciodată atât de mulți bani. Nu am fost niciodată atât de sănătoși. Nu am trăit niciodată atât de mult. Avem tot ce ne dorim. Și tot nu suntem pe deplin satisfăcuți.

Puteți vedea cât de moderne sunt fabricile noastre. Puternic robotizate, aproape fără oameni.

I rest my case.

În încheiere, mă bucur că aerul nu este un produs alimentar. Ar fi o premieră, primul aliment 100% pur, cel puțin dacă trăiești undeva la munte. Nu dispun de banii și conexiunile lui Peter Brabeck. Dar am ceva ce el n-are: fo' 4-5 actuali și foști profesori în blogroll, conform ultimului recensământ, și încă ceva artiști - de-ar fi să mă iau numai după caligrafia postărilor. Brabeck a avut dreptate cu o chestie: obținem, până la urmă, fiecare ceea ce ne dorim.

30 comentarii

  1. Pot să dorm liniştită, fac parte din categoria celor care o iau cel mai puţin razna.

    Acum, în cel mai grav şi serios mod cu putinţă, pentru că astea’s atitudinile fundamentale în faţa vieţii şi care nu se învaţă în şcolile la care mergem, unii, alţii la barul de peste drum (şi’aici m-am prăpădit de râs, că’i de multe ori aşa, de-adevăratelea cum gura ta grăieşte) ţi-aş spune că în viaţă trebuie să ai acces la nişte lucruri de care ţin succesele tale practice, sau înfrângerile, după caz,iar astea se petrec într-un loc unde le înveţi, deşi profesorii nu prea ştiu cum să facă elevii să înveţe, iar asta e un dintre tristeţile mele.
    Profesorii trebuie să asigure mai presus de toate menţinerea lujerilor fragili ai vieţii încrederea într-un ideal, iar părinţii să îşi ştie rostul de a-i feri de iluzii.
    Restul ţine de o mobilitate a devenirii, unde nişte lucruri sunt definitorii.

  2. Ştii care’s cele patru tipuri umane, Lotus? asta ţi-o las ca bonus
    Homo sapiens, homo faber, homo ludens, homo stultus.

    Asta despre experienţele noastre legate de viaţă. Ultimul tip începe să fie atât de răspândit.

  3. Mersi de sugestia video. În ce privește punctele pe care le aduci în comentarii, ele dau textului o profunzime și o direcție care ar merita explorate într-un context special consacrat lor. :) Deci poate o să revin într-un articol, apropo de ce ai scris. Sau, dacă vrei, publici tu un text pe tema asta, aici pe blog? :)

  4. Tu ştii că eu am altă cale, a altor spusuri, despre alte cevauri, când nişte cuvinte mă cheamă la ele. Fiinţă lirică ce monologhează lăuntric, la ce altceva te’ai putea aştepta de la ea…

    Altfel, pot să vorbesc despre orice, şi mai cu seamă nu o fac oricum.
    Oricând îţi voi fi alături, reazem.

  5. Mi-s nedumerita. In prima categorie intra chirurgul, in a doua medic, personal de prim ajutor si asistentul medical. Incerc sa gasesc logica, ca daca o gasesc, apoi pot sa speculez…Caut si o alta explicatie in afara celei date de tine…

    Cu preotii nu ma mira chiar asa de tare, dar bucatarii ma baga in ceata si pe mine.

  6. Prea le iei la puricat. Uită-te prima dată per ansamblu, dacă au logică aceste liste, în mare vorbind.

    Legat de ce zici tu, medicina în sine e o meserie nobilă (și vezi acolo voluntari, asistenți medicali, personal de prim-ajutor, deci oameni care și-au consacrat oarecum activitatea salvării vieții altora) dar mă gândesc că pentru a sparge cu dalta și ciocanul, la propriu, oasele pacienților aflați sub anestezie pe masa din fața ta, sau pentru a le umbla prin ograne, îți trebuie ceva sânge rece. Dacă ar fi să ne hazardăm cu presupunerile, dintre chirurg și salvamar, ce meserie și-ar alege un psihopat? Sau pe care dintre ei l-ai putea vedea mai ușor ca fiind un criminal sub acoperire?

    Bine, speculez.

  7. Dragul de tine, cum ai tu ce ai în blogroll, că ţi-ai dorit, din tot ce ai cules ca stelele de pe cerul lumii ăsteia virtuale, cu grijă şi cu silinţă, şi asta e o muncă, să ştii…asta ca să mă mai înndod de undeva cu un alt desluşit de înţelesuri.
    Pentru că tu ai multe tălmăciri şi multe tâlcuri legate de expresivităţile umane, dar eu nu vreau să îţi stăpânesc prea mult spaţiul ăsta aici, dar ce să fac dacă îmi plac dialogurile utile şi plăcute pe care le avem.

    Până la urmă, fiecare se are după cum se râvneşte. Tot un fel de ce a spus omul pomenit de tine, doar că rostit în felul meu.

  8. Omul ăla e fericit cu banii pe care-i are. Asta e lumea lui, dimensiunea din care nu poate ieși.

    Cică era odată un condamnat la închisoare, care stătea de vorbă cu paznicul lui. Și paznicul râdea de el:
    – Ce nasol de tine, că ești închis după gratiile acestea și nu poți merge nicăieri!
    – Păi și tu ești închis după aceleași gratii.
    – Nu-i adevărat, eu sunt liber!
    – Și atunci de ce nu pleci?… :)

  9. Hahaha, asta e cu înţeles metafizic, despre viaţă, ca despre un loc închis dar cu ieşire iluzorie, al omului condamnat să fie liber vorba lui Sartre cu paradoxul lui imanentist.
    Omul e un rob al necesităţilor vieţii lui. Asta aşa, ca o concluzie.

  10. Păi spațiul nu există decât într-un singur sens: acela interior. Unde se întinde ca o sferă, cu centrul în inimă și cu raza la infinit.

    Nu aș pleca niciodată de acasă.

  11. Pe vremuri, vorbele ai carte, ai parte aveau o oarecare însemnătate; azi, ele se dezumflă precum un balon găurit. Nu miră pe nimeni. Şcolerii noştri merg pe principiul invers, încercând să mituiască profesorii, ca să treacă examenele, ei ştiu de ce: prea multă carte, nu-ţi aduce prea multă parte.

    În contextul în care nimănui nu-i pasă de cerinţele pieţii, nici părinţilor, nici elevilor, şcolile produc în neştire ca nişte utilaje defecte. Întrebarea “corectă” ar suna cam aşa: Eşti la şcoală? “Sunt”, deci exist.

  12. Întrebarea “corectă” ar suna cam aşa: Eşti la şcoală? “Sunt”, deci exist.

    Întrebarea corectă pentru noi. Alte popoare ar întreba: Mergi la școală? Mergi în loc de ești. La noi mergi merge doar la sala de sport sau la disco. La școală nu mergem, ci suntem, așadar ești la școală?

    Această fină diferență îmi dă speranțe. Pentru că nu stă un neam într-o epocă, fie ea și plină de frământări ca asta…

  13. Unii sunt şcolari, alţii sunt “şcoleri”. Dacă spuneam şcolarii noştri, aruncam cu piatra, dar vreau să cad în păcatul generalizării.

  14. Trebuie un nu la comentariu de sus, deci, nu vreau

    Nu plătesc nimic. Ştiu, sunt probleme, habar n-am dacă se vor rezolva vreodată. :roll: Mi se tot promite.

  15. Da, mi-am dat seama că vrei să cazi în păcatul ăsta, ceea ce cu mine nu se va întâmpla vreodată. E drept că pe-aici, pe la mine, copiii învaţă.
    În alte vorbe aş mai sări, dar aş fi ca peştele în apă, aşa că le voi amâna.

  16. @Antonela

    La cum a decurs dialogul, nu mai pot edita commentariile tale, aș fi adăugat acel nu dar e tardiv. Legat de hosting, dacă dorești vreodată să te muți și nu știi unde, dă-mi de știre. Prețul unui pachet de găzduire e… meh, foarte ifetin, ca să fac și eu pe omul de televiziune. :lol:

    @Camelia

    Poate am citit noi greșit (mă declar și eu vinovat). Tonul era unul generalist dar mai jos ea pare să explice că nu s-a referit la școlari, adică totalitatea elevilor noștri, ci la școleri, acea subspecie pe care am descris-o aici la secțiunea pierde-vară. Dacă privim așa, comentariul ei are sens și nu generalizează.

    Totuși, generalizarea se poate susține în condițiile în care societatea este cea care dă valoarea educației. Cât de bine văzut e un profesor în societate, cât de bine plătit, cât de greu ajungi să profesezi etc? În situația asta, chiar e minunat că există copii care vor să învețe.

  17. Da, Lotus, chiar e minunat, şi chiar există acei copii, şi sunt destui, şi nu sunt doar împrejurări excepţionale, şi chiar există şi profesori care nu îmi aduc prea multe întristări.
    Multe lucruri s-au rătăcit în societatea asta, dar eu am nişte credinţe ale mele pe care mi le păstrez, nu m-au molipsit nişte întâmplări, şi asta îi ţine pe unii deasupra.

    Le doresc tuturor, nu doar celor care intră în şcoală, cuvintele astea:
    Bonus intra, melior exis!
    Numai bine.

  18. @Camelia

    Păi eu sunt un optimist incurabil, vezi și ultima postare + comentariile. :)

    @Antonela

    Și cu ocazia asta am văzut că mi-era cu o oră în urmă ceasul. L-am pus cum trebuie. În rest, cred că s-a înțeles până la urmă cum a fost cu acel nu.

  19. Ah, psihopatii chirurgi sau bucatari sunt ,,the creepy ones” :)) Iar cei in post de preoti trebuie sa fie interesanti (cred ca o doza de fanatism si-ar zice cuvantul aici, dar si ce ziceai tu – putere, o altfel de putere, dar tot).

    Offf, citisem un articol pe tema asta, a psihopatilor. Aparent, se pot “prezice” (revin la asta) sansele pe care un copil le are cand vine vorba de a deveni psihopat. (deci strict asta, nu alte tulburari psihice). Sunt anumite “semne” destul de distinctive + partea de neuro (particularitati ale activarii unor zone din creier).
    Sigur, apar problemele etice… Cat de ok e sa plasezi un semn de exclamare pe un copil? Dar cat de ok e sa nu faci asta, luand in considerare posibilele riscuri viitoare? Unii psihopati devin criminali in serie, altii sunt doar mici diavoli sociali, experti in manipulare, lipsiti de orice forma de empatie etc.

    A. “prezice” in sensul ca posibilitatea ca acei copii sa dezvolte psihopatie in anii urmatori sau la maturitate e mai crescuta decat in cazul celorlalti copii. Ceva de genul.

    Am tot vrut sa scriu despre asta, poate o voi face daca si gasesc studiile respective – sa nu debitez ceva prostii pornind de la amintiri vagi :))

  20. La preoți, dacă te uiți ce mașini conduc și cum propovăduiesc credința în Dumnezeu și iubirea aproapelui… cred că prin zona aia putem observa pierderea umanității.

  21. Totul e relativ…chiar si nebunia! :)))
    Era un banc pe care eu il gasesc relevant: (o sa-l spun din memorie)
    Alinuta – Mami, de ce Vasilica este inchis la ospiciu si considerat nebun pentru ca se crede Napoleon iar Ionel pentru ca se crede femeie e considerat minoritate sexuala si e protejat de legea nediscriminarii?
    In trecut si marii inventatori erau considerati nebuni…de catre unele persoane pentru nu ii intelegeau.
    Nu sunt de acord cu fostul presedinte Nesle dar intr-o mare masura il inteleg.
    Resursele sunt limitate si inegal distribuite pe glob…in timp ce demografic suntem in crestere – resursele sunt …epuizabile (rezervele de petrol, uraniu, metalele rare ” terre rare”, s.a). Apa atat de necesara in orice domeniu ( agricultura, alimentatie, industrie s.a.) este folosita nesabuit uneori…si inegal de locuitorii acestei planete. In tari precum Gambia consumul per persoana este de numai 4.5 l in timp ce in Europa si America este cuprins intre 100-500 l. Unul din 7 oameni pe glob nu are acces la apa potabila (curata)…in timp ce altii se lafaie zilnic intr-o cada plina cu apa si au si propria piscina. Explozia demografica, migrarea populatiei la orase… a facut ca consumul de apa sa creasca la nivel global…aducand costuri cu epurarea apei menajere, probleme de poluare a apelor intrucat unii gandesc ca disolutia pare a fi solutia…deversand ape uzate si poluate in rauri…mari…cu efect nociv asupra vietatilor acvatice.
    Probabil ca Dl Peter Brabeck s-a gandit ca oamenii ( cei multi …cei bogati oricum isi vor permite orice) vor fi mai responsabili si mai economi cu apa daca vor plati pentru ea si nu va mai fi ceva gratis primit de la natura. Pentru cea imbuteliata se plateste si acum. Sunt oameni care platesc sume exorbitante pentru apa pura din ghetari sau de prin alte izvoare “minunate”.
    Un articol…poate ca din el vei intelege mai bine ce am vrut sa subliniez : http://romanian.ruvr.ru/2013_03_13/Criza-resurselor-de-apa-dulce-Si-mai-ales-gestionarea-lor-eficienta-principala-problema-a-lumii-contemporane/

  22. Îți spun eu la ce s-a gândit: la cum să scoată niște bani în plus de la fraierii ăștia, adică noi. Tot ce zici tu acolo cu apa consumată inegal sunt aiureli, îl doare pe el undeva de inegalitățile sociale. Dacă nu înțelegi lucrul ăsta atunci degeaba mă citești, pentru că nu o să explic de ce politicianul sau mogulul este evil, o să plec de la premiza că cititorii mei știu deja acest lucru. :P

  23. Bine…crede tu ce vrei..doar pentru ca la tine in zona exista suficiente fantani, curge la robinet, ploua destul de des…s.a. …asadar crezi ca apa e suficienta pentru toti — nelimitat, intrucat ai auzit ca Dubai-ul foloseste 100% apa desalinizata ( nu te gandi la costurile desalinizarii), chiar daca fluvii precum Mekong practic nu mai ajung in mare…alte lacuri sunt istorie…Fasia Gaza duce un “razboi” cu Istraelul pentru apele subterane…
    Nu am zis ca marile companii nu vor sa traga profit , ca nu fac lobby ca sa nu se promulge legi contra lor, mai ales Nesle …angrenata in mai multe scandaluri odioase, care foloseste cacao din Costa de Fildes care provine de pe plantatii unde sunt exploatati copii, care este acuzata ca ruineaza economia Africii, care foloseste uleiul de palmier pe post de “grasimi vegetale” (ulei de palmier provenit de pe plantatii din Borneo unde se defriseaza intensiv pentru aceste monoculturi profitabile insa urangutanii si elefantii pitici sunt exclusi din habitatul lor natural si se afla in pericol…) si exemplele pot continua…

    Daca intelegi franceza, poti urmari aceste documentar- cred ca merita

    Apa- un lucru vital, necesar in atatea domenii …normal ca atrage interesul unora ca el…dar acest lucru nu inseamna ca nu se face risipa si ca …apa nu va fi sub control peste tot in lume in viitor…in unele tari deja e…uite un documentar despre asta,,,

Leave a Reply