15 comentarii

  1. Uite, aşa plâng eu acum pentru că nu ştiu unde s-au dus cuvintele pe care ţi le-am lăsat pe o bancă vopsită în trei culori, aşa ca în “trei culori cunosc pe lume”…

  2. Au fost niște probleme la serverul care găzduia blogul. L-am mutat pe alt server. E posibil ca eventualele comentarii din weekendul ăsta să se fi pierdut în decursul mutării. E normal în astfel de mutări, care de altfel sunt foarte rare.

    Lasă-l încă o dată… :)

  3. Ce se întâmplă, domnul meu, de-i atâta linişte pe-aici? De mult timp mi se izbeşte-n albul ochilor drama aia la feminin, încât am început să-i fac disecție. N-am reuşit să-i scot dintre măruntaie decât nişte corzi acordate la masculin. Unde-i cântecul tău? Am să vin degeaba pe la tine, nu ne mai (în)cânţi? Eşti în vacanţă sau ţi-ai pierdut chitara?

  4. A, nu sunt în vacanță, dimpotrivă, vara asta vine cu tot felul de oferte la pachet, ele sunt cronofage. Adică am fost oarecum prins cu diverse. O să revin și aici, nu pot să cred că așa de mică-i speranța în ziua de azi! :)

  5. Ehe! Nu-i vorba de speranţă, ce pretenţii ai! :) Făceam conversaţie, verificam dacă am cu cine. Toţi suntem consumaţi de timp, în timp, peste timp … acum.

  6. Poate că am fost și vom fi consumați de timp. Cred că timpul nu poate acționa decât în trecut sau viitor, dacă îl pui să stea locului nu poate, se disipă. Ne rămâne deci clipa prezentă, din păcate cel mai adesea o ignorăm, de aici și faptul că suntem devorați de timp… :) Dacă are ceva sens ce zic.

Leave a Reply to Hapi Cancel reply