Scurtă analiză a blogurilor românești

Scriam acum câteva articole că voi răspunde sugestiilor voastre de a posta pe anumite teme.1 S-au adunat de atunci câteva propuneri, nu foarte multe dar suficient cât să am de unde-alege. Și astfel prima care dictează subiectul aici pe Simplu este autoarea unui blog de iarnă, Sonia. Care se exprima astfel:

pornind de la numele unui joc din copilărie (“Flori, fete, filme sau băieți”, pe care este posibil să-l fi jucat sau măcar să fi auzit de el) să încerci să faci o analiză a blogurilor pe care le citești. Și să răspunzi astfel unor întrebări. Prin ce se deosebesc blogurile scrise de femei de cele scrise de bărbați? Ce te atrage și ce nu-ți place la fiecare dintre ele? Îți plac blogurile care pun accent pe imagine în detrimentul textului? Citești recenzii ? Cât de utile le găsești?

În primul rând dați-mi voie să vă spun că nu citesc decât bloguri care-mi plac. Și-mi plac blogurile pe care le citesc. Dar ca să facem puțin o analiză a lor, și din Ana + Liza puteți deja deduce că majoritatea-s scrise de fete, trebuie să vă spun câteva cuvinte și despre blogurile care nu-mi plac. Și cum - chiar dacă nu mai rețin jocul flori, fete, filme sau băieți - nick de floare am, băiat ultima dată când am verificat eram, fetele îmi plac și la filme mă uit2, deduc că sunt mai mult decât calificat să-mi dau cu părerea.

tipuri de bloguri

Ei bine, să începem cu o vorbă de duh. Și anume, o știți pe aia cu cei patru evangheliști, în număr de trei, sunt Petru și Matei? Cam așa și cu blogurile, din orice unghi le-am privi, ajungem la concluzia că-s de două tipuri. În primul rând avem bloguri care afișează curcubee. Da, chiar așa se exprima jurnalistul Andrei Ando într-un interviu postat pe blogul Ancăi Giura:3

Nu înseamnă că dacă publici o fotografie cu un curcubeu sau distribui o piesă muzicală, eşti ziarist, chiar dacă te simţi important că ai contabilizat 100 de like-uri şi cercul tău de prieteni admiră cât eşti de frumos şi de deştept.

În al doilea rând avem fluxurile de știri ale diverselor trusturi media, precum și blogurile ziariștilor sau oamenilor de televiziune. Oameni care nu scriu de capul lor ci chiar au făcut o școală de jurnalistică, fiind calificați să scrie, sau cel puțin sunt politicieni ori persoane publice. Care, adică, au ceva de spus, iar ceva-ul lor iese în față la fiecare căutare Google. În altă ordine de idei, blogurile serioase.

Și acestea de fapt nu sunt bloguri iar eu nu citesc așa ceva.

Cele rămase, din prima categorie, se împart la rândul lor în două, în funcție de motivațiile care-i animă pe-ai lor autori să le scrie. În primul rând avem blogurile întreținute din motive neclare. De blogări care scriu fie pentru a se descărca de emoții, fie pentru a-și expune pur și simplu gândurile, fie pentru a întâlni puncte de vedere opuse, fie pentru a transmite o parte din ei lumii, ca și cum asta ar conta, fie din intenții educative, ca și cum ar fi posibil să, dar de cele mai multe ori fără ca măcar să-și dea seama foarte bine pentru ce sau cine scriu. I-am putea caracteriza pe acești blogări ca fiind... oarecum confuzi.

În al doilea rând avem bloguri scrise de persoane lucide. Acestea sunt, și poate o să vină ca un șoc, blogurile scrise pentru bani. Puteți să vă simțiți lezați în sentimente dar cei care scriu pentru bani sunt singurii care au în minte clară o direcție, niște repere și sunt capabili să depună un efort considerabil și sistematic pentru a-și atinge țelurile.4 Pe care le și ating, în multe cazuri, ajungând astfel să nu-și mai cumpere șaorme din banii lor și să nu-și mai editeze articolele de pe laptopurile proprii. Chinezu, Arhi, Zoso, îi știți pe cei mai reprezentativi dintre ei, n-are rost să insist.

Problema este că, totuși, acestea nu sunt nici ele bloguri cu adevărat. Iar eu nu le citesc, precum nici nu le recomand, și de voi constata cândva că mi s-a strecurat vreunul în blogroll, îl voi șterge. Pentru că tertium non datur.

Ocupându-mă de blogări și motivțiile lor, iată că am ajuns și la slova scrisă. După care, din nou, blogurile se pot împărți în două, și știu că deja ați prins figura dar puteți prezice cele două categorii? Ei bine, pe de-o parte îi avem pe cei care scriu cu greșeli. În sensul că mnoa, nu le ies toate i-urile din final, mai scapă unele acorduri, din textul lor transpar unele idei dar ele nu sunt îmbrăcate în cele mai frumoase haine. Cel puțin nu la toți.

De cealaltă parte îi avem pe cei care scriu... corect. Nu există nici un semn de punctuație pus greșit, nici o cratimă lipsă, evident că și aici aceștia sunt cei mai buni dintre ei, a nu se citi ad-literam. Pentru că balanța e dată de sensul literei versus forma ei. Există bloguri care transmit ceva, într-o formă uneori reușită, alteori perfectibilă, dar totuși transmit ceva, și există bloguri care vorbesc într-o limbă uneori perfectă despre nimic. Iar dacă nu sunteți aici pentru prima dată, probabil ați văzut că eu îl citesc pe dadatroll.

În fine, o parte din blogurile rămase sunt scrise pe WordPress iar restul pe Blogspot. Sigur că nu ne interesează aici platforma în sine, ci tema. Unele bloguri pur și simplu nu au altceva decât text. Există poate un widget, o zonă unde sunt afișate ultimele comentarii, postări sau ceva similar, un blogroll, dar în afară de asta pagina blogului nu-i cu mult diferită de cea a unui caiet, sau a unei cărți, adică predomină... albul.

Asta în contrast cu blogurile care ne prezintă întreaga gamă cromatică a universului. Pe care, când intri, încep să danseze bannere publicitare, triluri minunate se pornesc să-ți încânte auzul, fulgi de nea urmăresc jucăuș mișcările mouse-ului și vântul începe să sufle norii de pe cer când faci scroll. Iar în cazul acestora, chiar dacă ele sunt bloguri și uneori aș vrea să le citesc, mă fură peisajul și nu mai ajung la conținut, așa că sfârșesc prin a le zice, cel mai adesea încă de la intrare, adio.

Cu asta am bifat, cred, toate negațiile. Am exclus tot ce era de exclus, am rămas cu tot ce putem lua în considerare. Din păcate, constat că m-am întins cam mult așa că o să mă opresc aici, lumea preferă să citească articole scurte. Nu știu dacă i-am răspuns Soniei în modul dorit de ea, dar să zicem că acestea sunt opiniile mele la momentul de față în ce privește fundația blogurilor. Dincolo de asta, ține doar de afinități...

  1. săptămânal, ziceam atunci, dar între timp am constatat că nu pot scrie la comandă, sau cel puțin n-am nici o tragere de inimă pentru []
  2. și le și recenzez; sigur că un blog de recenzii este ceva mai puțin accesat decât unul generalist, mai ales dacă-i despre cărți, fiind nișat; asta nu-l face însă mai puțin valoros, poate din contră []
  3. asupra căruia poate o să revin []
  4. și dacă vreți să mă contraziceți, gândiți-vă că 8 ore pe zi vă deplasați într-un loc care nu vă place în mod special, unde prestați anumite servicii pentru alții, și toate acestea le faceți pentru bani []

24 comentarii

  1. Mă bucur că ai ales subiectul propus de mine. Și îți mulțumesc că ai răspuns întrebărilor mele. Chiar eram curioasă. :)

  2. Imi place in general fluenta pe care o ai in scris si mai ales imi place modul in care pui problema, punctul pe i sau adevaru-n fata si tot ce mai pui tu aici, franc si la obiect. In schimb de data asta m-am cam pierdut in clasificarea ta, in categorii, am incercat sa fac o schema pe hartie, din aia cu liniute si nu m-am luminat. Dar poate nu stiu eu asa de bine jocul acela al Soniei, a trecut mult de la copilarie. E o parere pur personala, e posibil sa fiu eu (intr-o pasa) proasta din aia in care nu inteleg nimic, dar tu vorbesti de doua categorii si apoi parca se fac tot mai multe…Daca nu caut sa am privirea de ansamblu, totul e in regula. Sper sa nu te supere comentariul, zau daca asta urmaream. Poate niste liniute in text pentru blonda care-ti scrie? :)

  3. Dada, Dadatroll, pentru unii un deliciu, pentru alţii un supliciu.
    Mie îmi plac cei pe care scriitura lor i-a “pedepsit” la unicitate, acei care îţi induc vraja lecturii, şi aceştia sunt puţini, atât de puţini, iar dacă e să arunc un ochi în blogrollul tău, captivant pentru mine, cea atât de greu de fascinat, e Scorchfield.

  4. @Sonia

    Cu plăcere. :)

    @Dana Lalici

    Textul e lung și poate dens, cu referințe (cum ar fi interviul cu Andrei Ando). Altfel esența e simplă. Inițial am împărțit blogurile în două: cele scrise de amatori (ca noi) și cele scrise de jurnaliști, trusturi media, politicieni sau personalități publice. Și le-am exclus pe acestea din urmă, adică scrise de ziariști etc, ele nefiind bloguri (decât în aparență). Pe cele rămase le-am împărțit iar în două: cele scrise din motive neclare și cele scrise pentru bani. Și pe cele scrise pentru bani le-am exclus, că nici ele nu-s bloguri (decât în aparență). Mai departe, cele rămase, adică scrise de amatori și nu pentru bani, le-am reîmpărțit în două: cele profunde și cele ai căror autori pun accentul pe formă sau nu reușesc să transmită nimic. Și pe ultimele le-am exclus din nou. A mai rămas o clasificare, în funcție de accesibilitate, adică dacă e o plăcere să navighezi pe acel blog sau dacă te omoară reclamele și brizbrizurile de pe el.

    @Camelia

    Despre Scorchfield și-ale lui orizonturi am scris, cred, nu o dată. :)

  5. “blogrollul meu”
    De fapt, aruncatul cu privirea era în blogrollul TĂU; am greşit forma pronumelui, da’ nu ştiu unde mi-era gândul, aşa că ia de modifică.

    Şi să nu uiţi niciodată că nu orice taie linie face Orizont. Adânc spus, nu?

  6. Mi se pare destul de greu să faci o analiză calitativă a blogurilor, ţinând cont de faptul că există o mare varietate în blogosferă, dar acest lucru nu este şi imposibil. Criteriile pentru a încadra un blog într-o categorie sau alta ţin, evident, de autor şi informaţie. Eu aş fi nuanţat puţin clasificarea, deşi tu spui că “dincolo de asta, ţine doar de afinităţi”. Ai plecat de la premisa că toate blogurile sunt autentice şi-ai găsit două tipuri mari şi late de bloguri : tipul “curcubeu” şi tipul “bloguri de ştiri”. Ultimul tip din punctul meu de vedere e mai greu de încadrat într-o categorie contrastantă. Dar ai renunţat repede la acesta – oricum nu erau prea multe de spus- şi te-ai axat pe prima categorie, “curcubeu”. Aici ai făcut iarăşi o împărţeală: bloguri personale confuze şi bloguri personale lucide (autorii acestora scriu pentru bani). Dar te-ai oprit aici, fiindcă nici acestea nu sunt “bloguri cu adevărat”. Ai trecut la o altă clasificare: cele cu greşeli (de gramatică, de logică etc.) şi cele perfecte dpv gramatical, dar forme fără fond, în consecinţă, de niciun folos. Treci la o altă categorie, cea cromatică: blogul “alb” vs “fulgi de nea”. “Norocul” meu că am citit de 2 ori articolul ca să înţeleg că astea sunt excluderile. Că de fapt nu e o clasificare propriu-zisă a blogurilor, ci o scurtă analiză asupra lor (doar titlul asta îmi spune, nu? :roll: ). Acum, analizând, cu neuronii mei puţini şi activi la ora asta, situaţia prezentată de tine, stau să mă-ntreb unde-aş putea introduce blogurile colective, profesionale, religioase, politice, VIP, tehnice, de nişă ş.a. La “curcubeu” nu, pt. că nu toţi autorii sunt confuzi, la “lucide” nu, pt. că nu toţi scriu pe bani, hai să zicem că nu putem să le băgăm în nicio categorie prezentată aici. Dar ele există şi tb. luate în calcul. Bine, îmi spui că ai bifat negaţiile şi restul sunt afinităţi. Aşadar, am descoperit categoria “afinităţi”! (vezi ce-mi faci? :idea: )
    După toate astea, nu-mi mai rămâne decât somnul! Noapte bună!
    P.S. Orice subiect abordat de tine e (de)gustat de mine.

  7. citim blogurile care ne plac, cu care rezonăm. mi se pare corect să fie aşa, câtă vreme acorzi un timp lecturii şi, uneori, dacă este cazul, comentariului.
    şi da, recunosc, mă deranjează şi pe mine acele bloguri în care locuiesc greşelile… tocmai pentru că eu ştiu cât timp acord şlefuirii, corecţiei, totul din respect faţă de cel care îmi trece pragul şi faţă de mine.

  8. In ziua de azi, cititorul nu mai vrea sa fie deranjat de tot felul de bling-blinguri. Simplu, dar corect. Asta ar trebui sa fie deviza tuturor.

  9. Raportând textul tău la mine, – că pe toate trebuie să le raportez la mine -. am ajuns la concluzia că blogul meu se înscrie în categoria confuz și neclar. Pe cuvânt că-s de acord! :)

  10. @Camelia

    De cele mai multe ori nu vedem cutele de pe inimă; acolo se nasc orizonturile. :)

    @Antonela

    Mă bucur că mă citești, să nu crezi că sunt vreun tip special. În ce privește restul comentariului, există două moduri de a defini un lucru. Primul este cel direct, afirmativ, în care mergi la esența acelui lucru. Al doilea e cel indirect, al negării, în care excluzi tot ce nu este lucrul respectiv; atunci, ceea ce rămâne trebuie să fie obiectul sau lucrul căutat.

    Filmele, de exemplu, privite cu atenție, ni se revelează ca fiind definiții de tipul doi sau sume de negări și exagerări. De exemplu se știe că o treime din viață ne-o petrecem dormind (8 ore din 24), dar în nici un film nu vedem actorii dormind o treime din durata de emisie. La fel, nu prea îi vedem mâncând sau făcând alte activități banale, asta nu înseamnă că acele activități nu ne caracterizează ci că ele nu sunt esențiale pentru transmiterea mesajului dorit de producători.

    În acest articol nu m-a interesat să fac o clasificare ci să definesc blogurile. Și am ales s-o fac prin negări succesive, excluzând tot ceea ce nu este blog. Faptul că există bloguri de nișă sau colective nu-i esențial pentru definiția mea. Și sigur că textul nu trebuie citit ad-literam, el conținând unele exagerări, adică am căutat ca la fiecare pas să prezint extremele, sau să creez niște extreme. De exemplu la pasul trei am comparat blogurile care au un mesaj dar sunt scrise prost cu blogurile scrise foarte bine dar lipsite de conținut. Evident că acestea sunt niște simple repere, în realitate există și bloguri cu mesaj și scrise bine, ca și bloguri scrise prost și fără nici o idee în ele. Varietatea e într-adevăr infinită, subtextul însă era că fondul e mai important decât forma, adică e mai bun un text scris prost dar care transmite o idee decât unul scris bine dar gol de conținut. Evident că dacă textul e și plin de idei și impecabil ca formă, cu atât mai bine.

    La fel la primul pas, curcubeul e doar un exemplu, el poate fi o poză, sau o opinie, e de fapt o parte din sufletul nostru, pentru că aici avem blogurile personale, în opoziție cu blogurile de știri, cum le numești tu. Tot ce nu-i blog de știri intră în zona curcubeului, a se citi și interviul menționat. Altfel spus, prima componentă a definiției mele este că blogul e un exercițiu de onestitate. Poate și de intimitate. Și n-o să vezi așa ceva pe realitatea.net sau pe gândul.info, așa că acelea nu sunt bloguri, decât cel mult din punct de vedere tehnic, și n-are rost să le citești, decât dacă te interesează ce a mai făcut cutare parlamentar sau partid politic. Altfel, valoarea lor este, imho, nulă.

    PS: Am mai încercat recent o definiție, una mai simplă, cu doar două categorii.

    @psi

    multe fete sunt vrăjite de formă; astfel preferă uneori bărbații care le mint frumos în locul celor care au dificultăți în a-și exprima sentimentele reale de iubire. :) stai liniștită, glumesc… :)

    @cotos

    Unde mai pui că uneori aștepți cu zecile de secunde să ți se încarce o astfel de pagină, doldora de abțibilde și reclame. Și în timpul ăsta se pornește cutare piesă muzicală, pe care nu știi de unde s-o oprești…

    @Irealia

    Nu, toate blogurile se înscriu acolo. Pentru că cele care nu se înscriu acolo nu sunt bloguri. Așa că formularea corectă este că da, tu ai blog. :)

  11. Te citesc pentru forma pe care o dai ideilor, gândurilor tale, şi, mai ales, pentru că fondul îmbracă cu lejeritate haina coerenţei, logicii, fluenței, corectitudinii. Asta arată că ai respect faţă de cine îţi calcă pragul (ceva asemănător cu ce spunea şi psi, mai sus). Există la tine o tendinţa spre perfecţiune. Asta îmi place la mine, la oamenii şi lucrurile din jurul meu. Poate de asta poposesc aici cu plăcere. Vezi, nu e nimic special? :)

    Eu nu pot citi texte ale căror idei bune sunt scrise prost, pot trece, cel mult, peste lipsa diacriticelor (dar nu-mi pierd speranţa că autorul va reveni la ele). E adevărat că multe dintre bloguri sunt superioare revistelor, ziarelor, publicaţiilor online. Poate pt. că blogul pleacă de la definiţia lui de bază de “jurnal online” unde “sufletul” celui ce scrie se simte printre rânduri. Depinde şi de noi cum rezonăm cu sufletul acela.

    Totuşi, îmi rămâne întrebarea: dacă nu avem bloguri “lucide” şi nici nu intenţionăm să ni le facem, nu sunt ele doar “mofturi”? Până la urmă care e motivul pentru care ne găsim aici, în acest spaţiu al blogurilor? Asta imi pare o temă de abordat. Motivele pentru care ne pierdem timpul în blogosferă (excluzând banii).

    Mersi că mi-ai “permis” să-mi dau “ochii peste cap”. De ce nu mi-a ieşit din prima şi mie?

  12. Lotus, fetele, nu toate dar măcar câteva, ştiu să îi deosebească pe acei care caligrafiază, minţind frumos. Aceleaşi fete ştiu să audă stângăciile duioase ale bărbaţilor care poate nu ştiu să spună, dar ştiu să pună lucrurile în starea de a fi făcute.

    Cât despre rostirea atât de frumos atingătoare, cea a cutelor de pe inimă, cineva intră într-o zi în viaţa ta pentru a ţi le netezi cu palma sufletului; de-acolo începe infinitul.

  13. Cât despre greşeli, una o întâlnesc adesea pe bloguri, atât de adesea, aceasta fiind “aşează” în loc de “aşază”, care este forma corectă, iar asta m-a amuzat foarte tare când am ajuns pe blogul unei fiinţe care dădea cu paru’ în cei care mai stâlceau câte un cuvânt, dar dat cu paru’ în sens de nazy grammar, nu aşa, oricum…
    Două greşeli mari şi tari bântuie prin lumea asta, astea două fiind “înşeală” şi “aşează”, în amândouă cuvintele o literă fiind de prisos.

  14. @Antonela

    Mulțumesc, o să-ți întorc complimentul, ai un spirit de observație remarcabil! :)) Glumesc, e unul din cele mai faine complimenta care mi s-au făcut online.

    Ziarele și revistele de pe net, atunci când nu sunt cancanuri, adică cele care au aspirații de publicații serioase și informative, sunt în mare parte mizerii. O să înțelegi asta pe parcurs, acum ești nouă în spațiul virtual. Dar diferența dintre un blog bun și un site de știri e ca de la cer la pământ. Blogul bun fiind la cer și site-ul de știri la pământ.

    Lipsa de luciditate a blogărilor din textul meu este și o semi-metaforă. Ea are rolul de a scoate în evidența scopul foarte puternic, clar și bine definit al banilor ca obiect ultim și motivație a scrisului. Prin comparație, celelalte scopuri pălesc. Subiectul discutat aici este cu capul în nori versus cu picioarele pe pământ. De exemplu, a te căsători din iubire poate părea, pentru mulți în ziua de azi, un idealism naiv. Am fost și puțin ironic în text. Astfel, blogurile de știri sunt serioase (ironie), nu ca cele cu curcubee și alte prostii, atâta că nu sunt bloguri (fapt). Cei care scriu pentru bani sunt singurii bloggeri lucizi (ironie) dar site-urile lor nu sunt bloguri (fapt). Însă da, ar fi util să ne întrebăm de ce scriem pe blog. Atât pentru cititori, cât mai ales pentru noi.

    Nu ți-a ieșit datul peste cap din cauza unui plugin pe care-l am pe blog și care înlocuiește gesturile implicite de pe WordPress cu cele de pe Yahoo Messenger. Acum le-am adăugat și pe cele două folosite de tine, deci vor merge pe viitor din prima. :)

    În ce privește scrisul agramat, vezi în comentariile de la zece idei de bloguri de succes, i-am dat Irealiei patru linkuri spre blogul lui Dadatroll. Recomandarea e și pentru tine, cu atât mai mult cu cât ești profesoară de română (din ce-am înțeles). Căci care e cel mai mare obstacol pentru un cercetător dacă nu știința, și pentru un lingvist dacă nu limba? :)

    @Camelia

    Tu ai o delicatețe, atenție și bun simț care îți transformă cuvintele în palme diafan mângâietoare; de fapt ți-am mai spus, cândva.

    Uite că asta cu „așază” n-o știam. Și cum se pronunță, după cum se și scrie?

  15. Mei, sfatul meu era nu ca să am unde comenta ci pentru tine. Mai am unul, dacă tot te-ai mutat – ia-ți domeniu.

    Blogul nou e pe alt domeniu și ai pierdut Page Rankul de pe el. Blogul vechi poate fi folosit pentru linkuri, că are PR 2, dar trebuie șters conținutul duplicat. Oricum, nu știu cât de sigură e platforma de hosting gratuit pe care o folosești acum. Adică ei oferă servicii de găzduire dar au blog pe Blogger. Iar dacă peste un an vei dori din nou să te muți, vei pierde iar adresa și Page Rankul. Așa că mai bine (și dacă tot publici advertoriale și deci câștigi bani) ia-ți un domeniu și un hosting serios.

  16. Acum mai în glumă, mai în serios, ca să nu uiţi niciodată (Darie), după ş şi j în rădăcina cuvântului se scrie a şi nu ea. J aşa ca în dojană, şi nu cum mai văd pe la omi şi oame, “dojeană”.

  17. Eu aș scrie EA după și înainte de fiecare cuvânt, dar, în cazul de față, o să încerc să mă conformez… :)

  18. Hehe, sunt toată numai un curcubeu și plină de confuzii :))
    Îmi plac categoriile tale și mi s-a părut și subiectul propus unul bun, în ideea că reflectarea asupra blogurilor pe care le citim poate să ne aducă un plus de informații despre propria persoană sau, pur și simplu, despre modul în care alegem să ne investim timpul și gândurile/rândurile cărora preferăm să le acordăm atenție :)

Leave a Reply to cotos Cancel reply