Deci nu, că nu se poate, trebuie să vă arăt asta, e prea tare.
Zilele trecute am dat peste blogul unei tipe ce-și zice alma nahe. Acum la drept vorbind, o mai văzusem eu comentând pe diverse bloguri, dar m-am gândit că-i ceva fan Marian Vanghelie și nu i-am citit comentariile. Ei bine, zilele trecute am ajuns pe blogul ei. Unde am văzut în stânga un baner cu Blogal Initiative.
Care dacă nu știți, e o platformă de prostit bloggeri. Cum anume? Blogal Initiative inițiază concursuri pe bloguri, care sunt de fapt campanii publicitare mascate. Mecanismul e simplu. Să zicem că eu comercializez ciocolată Nu-Știu-De-Care. Mă duc la ei și sponsorizez un concurs. Tu, blogger fiind1, participi la concurs și scrii despre ciocolata mea. Dacă la sfârșit ajungi pe podium, ești premiat cu o coroniță. Dacă nu, nu. După ce totul s-a încheiat, eu am obținut o vizibilitate mărită în blogosferă și câteva zeci de linkuri plătindu-le doar pe primele 3 în timp ce câțiva zeci de bloggeri, printre care probabil și tu, și-au stricat blogurile fără să obțină nimic în schimb.
Pe site la ei există chiar niște studii de caz, astfel încât și cel mai afon într-ale internetului advertizer să se edifice despre ce-i vorba. Spre exemplu una din campaniile recent desfășurate s-a numit Cum se face iaurtul Danone și aveți acolo premiile, impactul campaniei și linkurile spre articolele participante.
Curiozitatea nu l-a oprit aici pe eroul nostru (adică eu), acesta a purces mai departe pe site-ul oficial al firmei Danone. Unde a văzut o serie de linkuri spre tot felul de pagini interne și a intrat pe una legată de Danone ca angajator. Dați-mi voie să vă spun, în caz că n-aveați habar, care este atmosfera de lucru în Danone (deci asta de pe site-ul lor):
In doua cuvinte, am putea spune ca in Danone Romania predomina spiritul tanar, cu tot ceea ce presupune aceasta: jovialitate, lipsa de formalism, entuziasm, deschidere, indrazneala, creativitate... Autobuzul de companie te lasa exact in poarta cladirii. Intri in birourile din mijlocul naturii (in Bucuresti, pentru cei care se intreaba unde e locatia vezi Contact) si primul lucru care te intampina este receptia, cu un buchet frumos de flori proaspete in fiecare saptamana. In dreptul liftului, de pe un abtibild, ti se adreseaza intrebarea momentului: "Lift sau scari? Miscarea inseamna sanatate! Economisind energie, contribui la reducerea incalzirii globale!". Ajungi la birou si observi tablourile colorate de pe pereti, debordand de viata si de creativitate. E momentul pentru o scurta pauza de inceput de drum: spatiul de relaxare. Asa ca te intorci la parter, iti bei cafeaua de dimineata sau mananci un iaurt, ca sa fii fresh toata ziua. Dupa aceea, totul ar trebui sa mearga ca pe roate : proiecte interesante, interactiune permanenta cu ai tai colegi, cu clientii, cu furnizorii, ce mai!, o activitate intensa. Si apoi, pauza de masa, la cantina... tot la parter - mancare buna si sanatoasa. In continuare, din nou activitatea plina de provocari. La finalul zilei, iei din nou autobuzul companiei unde socializezi cu toata lumea in drum spre casa...
=))))))
M-aș apuca să fac o analiză a textului dar pe bune, nu mai pot de râs. Mă întreb totuși dacă tablourile de pe pereți înfățișează cumva pajiști minunate pe care pasc turme de vaci, din al căror lapte se va face iaurtul Danone. Și dacă (potențialii) angajați care trec pe acolo se recunosc în poze.
Și că tot veni vorba de poze, am imortalizat acea pagină pentru eternitate:
În concluzie, comercianții realizează, încet-încet, că internetul reprezintă viitorul și încep să se preocupe de imaginea lor în online. Sigur că aici o să se lovească de un zid pe care n-o să-l înțeleagă și n-o să-l poată surmonta, dat fiind că fluxul obișnuit al informației de presă (pe tiparul țineți-i voi amețiți până le turnăm noi subliminalul) și mesajul publicitar televizat (pe principiul o imagine valorează cât o mie de cuvinte) nu funcționează pe bloguri. Dar fiecare e liber să încerce...
Și nu, în caz că vă întrebați, nu este. Fană a lui Vanghelie. Pe de altă parte, are un baner cu Blogal Initiative în sidebar.
- că dacă ai fi fost blogăr, n-ai fi participat [↩]
ce rău devenişi tu
Ce frumoasă deveniși tu!
Mi-am îmbogățit cultura generală. N-aș fi accesat în veci site-ul cu pricina (nu că acum aș fi făcut-o, mi-a fost de ajuns print screen-ul tău). Motivul e simplu. N-am mâncat în viața mea iaurt. Trecând peste aversiunea mea pentru acest aliment și revenind la aceste campanii se întâmplă, deseori, că afară e vopsit gardu și înăuntru leopardu… Mulți se vor opri lângă gard, dar mulți îl vor sări. Asta este.
Singura chestie care mă deranjează, relativ, este că ajungi să vezi peste tot aceleași subiecte abordate, într-o anumită perioadă. În rest, sunt unii care reușesc să rămână originali și abordează subiectele fără să deraieze prea mult de la stilul propriu, rămân sinceri în exprimare. Dar puțini reușesc să nu își strice blogurile, așa cum ziceai.
Foarte fain le-ai spus tu pe nume p-acilea. Despre toate campaniile astea am şi eu o părere care seamănă izbitor de bine cu maro. Acum ceva vreme, apropiaţii mei au tras de mine în fel şi chip, să mă bage în grămada aceea urât mirositoare. Drept pentru care, m-am mânjit rău di tăt. Pe prinţipiul că ţine de domeniul meu (literar, sic!) fac o critică la un volum de poezii (volum pe care, de altfel, l-am apreciat sincer şi chiar mi-a plăcut), fără ca scopul meu să fie concursul în sine şi tăt ce ţine de el (jur, nu mai fac aşa ceva, ducă-se-n iaurt!). Dar nu mai contează, încă nu mi-am mânjit şi demnitatea de blogăr. Uf! Răsuflu uşurată! Nici n-aveam cum, căci n-aş fi scris despre jeanşi, miere ori “celebrul” alb, (im)pur, dar curgătorul Danone. Astfel de articole pentru 2-3 euro şi-un pupic cred că te compromit serios.
După ce a fost acel mare tam-tam = scandal pe subiectul iaurtul Danone, imaginea acestei companii s-a clătinat(?) atât de tare încât aveau nevoie de “întreaga” suflare = blogosferă, ca să se reabiliteze? Posibil sau nu. Cert este că au nevoie de publicitate. Şi mai ales, pe moca.
@Sonia
Iaurtul nu-i rău, chiar ajută digestiei (pentru că este iaurt, nu pentru că este Danone) dar în timp poate demineraliza organismul. Deci e bine ca după să zicem 10 zile de iaurt să faci o pauză. Sigur, dacă nu-ți place, nu-l consumi, iar dacă îți place îl iei de la țărani.
@Colorbliss
Da, este foarte greu. Problema reală e motivația acelui articol, și de acolo cât de mult deviezi de la motivația blogului. În ce privește articolele bune, într-un fel ele fac mai mult rău. Că dacă era un text scris de Perfu, nu mă durea capul, mare pierdere. Știi cum zic?
Trebuie să-ți plătești facturile, dar de ce să nu fii onest? Marchează articolele publicitare ca atare. Sau, și mai bine, ce zici de ideea asta?
@Antonela
Bună era vorba aia că cel care iubește maroul în copilărie mănâncă șaorme gratis la maturitate.
Mai demult am avut o divergență cu o colegă virtuală, pe blogul ei. Tema era sexul + banii. Dânsa afirma că nu-i degradant să primești bani pentru sex în timp ce eu afirmam că-i degradant să faci sex pe bani. Ceea ce mi-a adus atunci aminte de un banc. Cică Ițic și Ștrul, fumători înrăiți, se decid să-l întrebe pe rabin dacă pot fuma când se roagă. O fac individual, și după un timp se întâlnesc și povestesc. Ițic îi spune că rabinul a fost de acord în timp ce Ștrul zice că lui i-a interzis. „Cum ai pus problema?” – îl întreabă Ițic pe Ștrul. „Păi l-am întrebat dacă pot fuma când mă rog”, răspunde acesta. „N-ai făcut bine, trebuie să-l întrebi dacă te poți ruga când fumezi!” Diferența de perspectivă provine din faptul că avem două motivații, o plantă cu două rădăcini. Dacă ești suficient de lucid să nu luneci pe cea greșită, le poți face pe ambele, dar e foarte greu, vorba lui Colorbliss. În cazul tău, dacă ai fost onestă în acea recenzie și n-ai avut alte motivații, pecuniare, atunci nu cred că te-ai mânjit, poate cel mai grav lucru ce ți se poate imputa e că, participând la acel concurs, oarecum l-ai susținut. Dar atâta pagubă…
Și că tot vorbim de chestii la dublu, a rămas nerezolvată etimologia cuvintelor alma și nahe.
Offtopic, am citit că drept pentru care este pleonasm. Tot offtopic, blogul ți-e deseori inaccesibil. Și tot aici, când îți faci avatar?
Lotus, când te apuci de analize şi vrei să limpezeşti, să te fereşti de simplificări falacioase, ca acum, legat de Alma.
Ai vrut pe alocuri să fii o instanţă povestitoare ironică, şi-acolo unde s-a potrivit, ţi-a izbutit, şi-atâta vervă s-a auzit din tine, doar că în alte locuri, ca cele ce o cuprindeau pe ea, pe Alma, mi-aş fi dorit ca simplitatea ta să capete complexitate. Asta s’ar fi întâmplat dacă ai fi înţeles-o pe de-a-ntregul pe această magică şi vrăjitorească făptură a Cuvântului. Care are poate un banner nu ştiu unde, că nu l-am văzut. Eu sunt sedusă de cum transformă ea tot ce atinge, aşa, aidoma unui Alchimist.
Camelia, dă-i pace, nu eu îi sunt ţintă.
De doua ore ma gandesc daca sa spun ceva sau nu. Nu imi venea sa spun pentru ca e problema fiecaruia ce publica pe propriul blog si nu are dereptul nimeni sa sara cu gura si sa zica ” nu sunt de acord”. Dar imi vine totusi sa spun pentru ca mie imi place in general sa te citesc si mai ai si afurisita asta de casuta de comentarii, care indeamna la scris.
La tot ce ti-as putea spune, sunt subiectiva, evident asta e truism. Nu o sa ma bag discutand despre Blogal Initiative pentru ca si eu afisez bannerul respectiv si afisarea lui se pupa uneori cu motivele pentru care ma joc de-a blogareala. Dar chiar asa cu banner cu tot, stiu bine ca ai dreptate cu mare parte din aspectele mentionate.
Am sa ma bag insa in alta dicutie: din punctul meu de vedere, oricare ti-ar fi fost scopurile, ai fost nedrept prezentand-o pe Alma nahe strict prin prisma unui banner. fata asta e mult mai mult de atat. Stiu ca tu poti vedea un om in intregul sau, ca esti capabil sa sesizezi mult mai mult de o nuanta si nu ma lamuresc de ce nu ai facut-o acum. Sau de ce nu ai vrut sa arati ca o vezi. Articolul tau a lovit in Blogal. Sa fii sanatos si sa le dai suturi unde vrei tu. Dar mi-ai dat senzatia ca si Alma nahe te-a calcat cu ceva pe bataturi si de aceea ai ales sa o prezinti asa.
Nu ma lamuresc si pace!
Laliciule, aşa cum îi spuneam şi Cameliei, Lotus se joacă! Mie îmi place cum şi vă mulţumesc că faceţi front comun. Numai că nu e niciun front, niciun război. E război şi pace. Iar afară plouăăă…încă plouă!
Comentariul meu e la limita dintre decenţă şi vulgar în limba română. Un fel de haha şi hihi. Nici varianta p-acilea nu-i corectă, chiar dacă am marcat tempoul rapid.
Drept pentru care fie îl iei pleonasm (după atâtea procese-verbale încheiate pe vremea comuniştilor, ar fi trebuit să devină normă cum au devenit niciun/nicio, coperte/coperţi şi muuulte alte considerate greşeli odinioară), fie drept îl iei substantiv sinonim cu motiv pentru care, şi astfel mi se iartă păcatul. Noroc că n-am mai scris (cum intenţionasem) peste tot cu “di” şi “pi” că mahalagism scria pe fruntea mea.
Nu ştiu ce-aş putea spune cu privire la alma şi nahe. Sunt două cuvinte? Nu mai bine îl întrebi pe Vanghelie?
Da, deseori mă enervez. Sper că se vor rezolva problemele tehnice până la urmă. Avatar? E important?
ok, atunci chem cainii inapoi, oricat nu i-ar fi placut la viata mea scriitorii rusi.
Le rămân recunoscătoare şi câinilor tăi! Credeam că ai venit singură şi mă temeam pentru tine! Câinii poţi să-i mai laşi…nu se ştie niciodată. Sunt prietenul…numai să găsim omul.
1) Danone e un iaurt prost!(parerea mea…)
2) N-am nimic impotriva advertorialelor dar devine obositoare o campanie in care te lovesti de acelasi lucru pe mai multe bloguri, incepi sa dai note pentru impresie artistica si stil dar n-ai ce comenta la meritul tehnic.
3)Imi place cum sare lumea sa apere pe cineva , chiar daca asta inseamna sa dea cu pietre in altcineva, ca doar nu poti sta neutru pe baricada si sa te uiti numai cum zboara pietrele dintr-o parte in alta.
4) N-o sa ma angajez niciodata la Danone!
Ce ne-a dat de gol ca facem prin Blogal Initiative campanii publicitare mascate? Faptul ca ziecm clar, peste tot si oricui, exact asta, ca facem campanii?
No bine, m-am lamurit si tu tine. Prima si ulttima data cand intru aici. Merci, totusi, ca m-ai distrat de dimineata cu clarviziunea ta si cu concluziile absolut miraculoase
@Camelia
Poate n-ai citit în cheia corectă. Plus că nu mi-am propus să dezvoltat subiecta alma nahe ci doar să fac niște trimiteri la ea. Cine e curios, poate intra să se edifice singur(ă).
@alma nahe
Ba și tu!
@Dana Lalici
Uite un mod de gândire profund greșit. Pe principiul ăsta sigur că n-ar trebui să critic pe nimeni pentru ce banere are în sidebar.
@alma nahe
Frontul Salvării Nahei. Eu pe bune că sunt apolitic dar n-ai ce-i face, întreaga viață este, într-un fel, astfel…
@Antonela
Lol. Nu cred. Singura chestie care mi-a sărit în ochi afost cea menționată, și asta pentru că acum un an scriam și eu așa și apoi, tot pe bloguri, am citit că cică n-ar fi bine. Drept pentru care m-am gândit să îți atrag atenția.
Di și pi ar fi fost chiar sexy. Moldovenește, așa…
@adelinailiescu
1) Și a mea. Și scump pe de-asupra.
2) Nici eu n-am nimic cu afișele electorale cât timp sunt lipite pe afișiere specifice și nu pe vitrinele sau casele oamenilor.
3) Păi alege-ți o tabără!
4) Asta chiar s-ar putea scuza, că trebuie să te angajezi undeva, în virtutea necesității.
@Cristian China-Birta
Mnu, ci chiar asta sunt, campanii publicitare mascate. Sigur că bloggerul care se înscrie știe uneori despre ce-i vorba. Uneori, pentru că mulți nu realizează totuși răul pe care și-l fac. Problema nu-i că BI ar afișa pe site altceva decât scrie-n termenii și condițiile lor, problema-i că prin intermediul bloggerilor înscriși este mințit cititorul. Ar fi fair dacă aceste campanii s-ar desfășura în alte spații decât blogosfera. Diferența semantică provine așadar din modul sunt-sigur-că-diferit în care vedem noi blogurile. Dar, fiind nou pe aici, lumea va înțelege.
Și te cam legi de semantică. Asta-i ca și cum ai descrie oceanul prin prisma suprafeței lui. Mă bucur totuși că te-am binedispus, de mult n-am mai văzut atâtea zâmbete într-un comentariu, mai ales pe un blog.
Olimpia, că Lotus se joacă şi că de la o vreme o face de-a dreptul provocator mi-am putut da seama şi zâmbesc felului în care se ipostaziază adesea, doar că aici, în compoziţia asta a lui, s’ar mai fi cerut un joc secund în ceea ce te privea, dacă tot a început şi a sfârşit cu tine, cea care.
Lotus, crede-mă, am citit în cheia corectă, că încă n-a ajuns vreuna să îmi fie aidoma unui fier mort, am oarece putinţe de desluşire, şi îmi doresc ca şi tu să fi înţeles pe deplin cuvintele mele şi ceea ce anume poate m-a întunecat, ca să zic aşa.
PS
“di” şi “pi” nu’s sexy defel, şi mi-ar plăcea ca mirosul spusurilor ăstora moldoveneşti să fie cât mai efemer în lumea asta virtuală în care mulţi au început să se alinte în rostiri dintr-astea.
Camelia scumpă, sunt rari cei care pot atârna sufletul unui om în singura lui virtute. Când însă un om virtuos prezintă un cusur, se cere uneori invers, asta pentru el. Pentru restul e alt text.
PS: Apoi tu n-ai avut iubite moldovence…
Eu recunosc ca nu am citit in cheia corecta si m-am aruncat sa apar cine mi-e drag. Daca era invers articolul, scris de Olimpia si vorbind de Lotus, tot asa faceam :). Nu te cunosc inca, o sa invat in timp
Să aperi pe cine ţi-e drag, sau ce ţi-e drag, Dana Lalici, e chipul acelui Sancho care ne învaţă arta protejării. E bine să aibă fiecare unul. Măcar.
Lotus, tu ştii că mi-eşti tare drag, aidoma unora, puţini, nu mulţi, din lumea asta virtuală, ultima frontieră a imaginaţiei.
Și așa se stinse războiul… Păcat, pentru un moment am crezut că o să clatin Olimpul. N-a fost să fie, dar nu din cauza leilor de la intrare ci pentru că Olimpul tace. Tăcerea olimpiană, dacă ar fi deslușită de către lei, ia-r face zei.
Şi tăcerile sunt rostitoare, Lotus. Mai cu seamă atunci când cuvintele tac. Te mistuie cea olimpiană? Ziua nu’i pe sfârşite, mai e de văzut din ea.
Şi de ce i-ar face zei pe leii sacri, Lotus? Cu cratima la locul potrivit. Spune, că eu pentru înţelesurile cuvintelor am o patimă de-a dreptul carnală. Glumeam, aşaşiaşa.
Da’ tu trece-ne prin poarta lor!
Well, tăcerea este în mijlocul oricărui urlet. Oarecum.
Din când în când, îmi exersez marginile. Chiar şi statul pe. De data aceasta, recunosc, am fost şi ajutată, oarecum, de urletul acela, cu mijlocul în tăcere de mormânt.
Eu cred că ți-a trebuit o introducere beton armat și-ai mizat pe Alma. Altfel nu-mi explic contextul, dar eu am multe virgule în pod, așa că, una-n plus trece neobservată.
Iaurtul Danone mi-e antipatic de la începuturile lui, iar antipatia am lăsat-o moștenire fetei. Eram invitați la cineva acasă, copila a fost servită cu un iaurțel cu fructe, marca mai sus amintită. L-a respins cu un gest disprețuitor și-a decretat: ”Mama nu mă lasă să mănânc prostii de-astea!” A urmat o lungă și plictisitoare dezbatere care n-a schimbat nicio idee.
P.S. Nu știu dacă-ți amintești cum ne-am cunoscut noi doi?!
Alma a fost, într-adevăr, introducerea, ca și sfârșitul articolului, și poate puțin și titlul. Iar critica se leagă totuși de ea, că din motive inexplicabile are un baner spre Blogal Initiative.
Nu, nu mai rețin, adu-mi aminte!
Cum să te conving, cum să te conving că bannerul îşi are locul…stai! Mâinile sus!
În război, ca soldaţii să nu fie luaţi prizonieri, îmbrăcau uniform(a) inamicul(ui)…acum îşi are şi “pur” locul în albul acela curgător…cred
Iar de tine sper să nu mă îndrăgostesc curând, răscolitorule!
Ahh, nu-s chiar cine știe ce, și-apoi nu ne-am potrivi, decât așa, virtual. Dar e bine că vezi oamenii la superlativ, asta spune ceva despre ochii tăi.
Ochii mei de după “cred”?
Pentru tine am făcut oricum ceva modificări. Mă rog, “pentru tine” e un soi de vorbă aşa, generică. Voiam a zice, de fapt, că ţi-am înţeles punctul. Nu-ţi înţeleg temerile cum că n-ai fi “nu’ş ce”, da’ ne lămurim noi, în timp…în spaţiu…Ce să-ţi fac dacă mi-ai picat de Sânziene-ntre foi!
Ai venit pentru prima oară pe blogul meu, ai zis ce-ai avut de zis, apoi ai conchis: ”Păcat de valențele literare ale textului!” Uite, nici n-a fost nevoie să mă uit, știu din memorie. Am sfârșit prin a cădea de-acord că nu suntem de-acord, ceva de genul.
alma nahe:
Ochii tăi, pana corbului sau cum era. N-am temeri, dar sunt temerar!
Irealia:
Ceva vag parcă-mi aduc aminte. Da’ n-ai dreptate să vii aici și să afirmi că în continuare nu ești de acord cu mine. Păcat de onestitatea comentariului…
Decât o hologramă, mai bine Holograf:
“Şi aş vrea să pot să-ţi spun bine-ai venit…
Însă ochii tăi se vor pierde în noapte
Lăsându-mă pe mine-n urma lor
Ştiu că ochii tăi vor fi două şoapte…”
Bine, mie nu îmi place Holograf prea tare, aşa că să nu te iei de mine că-ţi aduc nu ştiu ce muzici nepotrivite; când am scris lălăiam, oricum.
Şi nu, nu ochii erau ca pana corbului, ci mustă-cioara.
Ochii, mustăcioara, rime-lul – tot acolo, obiectele de decor. Numește-le cum vrei, toate-s fabricate în China.
În chin, a? Pfff…
Cum îi spuneam Olimpiei aici…
http://almanahe.wordpress.com/2013/07/04/nici-n-as-sti/
…azi se împlinesc doi ani şi două luni de când ţi-ai foşnit petalele pe tărâmurile poveştilor mele.
Tu fano, nu mă mai bârfi!
Tu, preaînfocatule, te spuneam în absenţă, cu zel neascuns.
Pune-o şi la tine, virgula, şi tot acolo, după “tu”. Apoi şterge.
Şi şterge şi cratima aia de la rimel.
Da’ e de înţeles dacă n’ai obişnuinţe de-astea cu fluturatul din gene.
Camelie, să nu mi-l ţii de vorbă, că i-am dat temă pentru acasă!
Camelia:
La tu am văzut, dar virgula nu corespunde unei pauze sau inflexiuni vocale? Că eu am spus tu fano așa legat, nu te-am luat deloc cu binișorul!
Și dincolo nu șterg nici o cratimă, că stric rimele. Da’ e de înțeles pentru cine are gena literei scrise corect, să-i fie litera primul nod.
alma nahe:
Lasă că nu mor caii când vor câinii. O să mă uit zilele viitoare…
Auzi alma, ție cum îți place să ți se spună? Olimpia, Alma, ca nickul sau altfel?
Să-mi zici căţea, caalulee! Zi-mi cum vrei…Mama îmi zice Olimpia când mă ceartă, că altminteri îmi zice Oli.
Ce, când ai scris articolul ăsta m-ai întrebat dacă să-l scrii?
Da’ ce-are primăria cu prefectura? De te-njurat o fac când vreau. Aia nu înseamnă că nu pot folosi un mod de adresare cât mai plăcut sau politicos. Eu sunt o ființă civilizată!
:))Pr cu pr. Iaca, asta au(în comun) şi i-măria, şi efect-ura.
Zi-mi cum mi-oi zice, mă las pe “mâna” ta.
Danonina!
Am zis că mă las pe mâna ta, nu pe ţâţa lor. straight face
Chiar ca mi-a placut partea cu ‘bei cafeaua de dimineata sau mananci un iaurt, ca sa fii fresh toata ziua’. Cat despre Blogal, m-am convins si eu dupa mult timp.
Welcome to the club, sau cum se zice. Și pe blog.
Misto articol, am venit ca s-a plans Alma Nahe la mine. Nu ai fost un baiat foarte rau. Am vazut mult mai rai. I-ai facut publicitate lui Chinezu si el s-a bucurat. Daca pana si Chinezu e fericit la tine, esti un baiat foarte bun :)))
Păi dacă a scrie despre platforma lui (fără să-i pun link) că-i una de prostit blogări atunci da, i-am făcut publicitate. În timp ce Almei i-am dat în cap, sigur.
Mult mai răi am văzut și eu, dar în legătură cu subiecta noastă?
Măă….ce faceți aici?
Cât despre chinez, a venit care repede atunci. Cine l-o fi chemat?
A intrat de aici. Are monitor, scrii undeva „Blogal Initiative” și îi sună alarma.
Apropo, Blogal Initiative.
“Care” ăla de sus, era un “cam”, de fapt. Știi cumva cum îmi dezactivez T9 la ipad?
Nu știu, dar văd pe net că settings > general > keyboard > autocorrect > off.
Mulțumesc! Între timp m-am uitat în setări, și-am descoperit.