Despre reptilieni

Din ciclul articolelor „despre”1, astăzi o să vorbim despre reptilieni. Reptilienii sunt ființe umanoide de origine extraterestră pe care sângele rece, solzii și alte trăsături specifice le fac asemănătoare reptilelor de la noi. Aceste ființe se află la momentul actual adânc infiltrate pe Terra, planetă pe care urmăresc să o subjuge. Sunt mai puternice decât noi, își pot altera corpul fizic astfel încât să-l facă asemănător cu al nostru (dar numai pentru o perioadă limitată de timp) și sunt foarte sensibile la sângele uman, cu care se  și hrănesc. Se spune că mai-marii planetei sunt reptilieni (Bill Gates, prințul Charles etc), au întruniri nocturne secrete unde organizează ritualuri la care consumă copii mici (apropo de traficul de carne vie) și utilizează anumite forme de magie neagră pentru a comunica cu cei de acasă.

Ok, v-am păcălit. Articolul de azi este despre un cu totul alt subiect, și anume despre prejudecăți. De ce? Parțial pentru că m-au inspirat prejudecățile lui Colorbliss2. Care recunoaște că le are, ceea ce să știți că-i mare lucru. Aa, voi nu aveți? Înseamnă că mai trebuie să lucrați la capitolele instrospecție și onestitate.  Dar înainte de a ne ocupa cu prejudecățile fiecăruia, să vedem ce sunt ele.

Așa cum și Iulia3 observă, cuvântul prejudecată este foarte probabil format prin compunerea pre+judecată, sugerând emiterea unei judecăți înainte de a analiza faptele, condamnarea cuiva înainte de a-i acorda șansa unui proces, administrarea unui medicament înainte de a pune un diagnostic. Din acest punct de vedere, pre-judecata se înrudește cu pre-concepția și condamnarea sexului pre-marital. :lol: Ea mai este soră de cruce cu generalizarea, și probabil ați observat că multe persoane care au tendința de a generaliza foarte repede sunt închistate în gândire. Prejudecata este evident o greșeală, pe care dex-ul o definește ca: opinie preconcepută, de cele mai multe ori eronată și defavorabilă, impusă de mediu sau de educație.

Pe baza faptului că judecățile sunt emise în avans, fără a mai cântări lucrurile, ele - scrie Iulia, citând ceva psiholog - sunt oarecum utile, economisind energie cognitivă. Că adică nu mai gândim așa de mult până ajungem la acea concluzie, o emitem din prima. Păi dați-mi voie să fiu de acord. Dar mergând pe această linie, prostia este cel mai mare instrument de economisire a energiei mentale. Atâta că nu funcționează. Și nu funcționează pentru că mintea nu este asemenea unui dulap, din care cu cât scoți cu atât rămâne mai puțin. Mentalul este asemănător unui mușchi. Dacă nu îl folosești, se atrofiază. Dacă îl pui la lucru, corect, după o zi de genoflexiuni s-ar putea să fii obosit, la fel după una de ecuații diferențiale (sau de umblat la setările wordpress pentru unii), dar a doua zi el va fi mai suplu, mai elastic, mai agil, capabil de a face mai multe conexiuni într-un interval mai scurt de timp.

Să luăm un exemplu4 pentru a vedea cum funcționează prejudecățile. Să zicem că intrăm într-un magazin și vedem două tinere îmbrăcate la micro-mini care discută chestii personale. Dacă imediat le catalogăm ca pițipoance, țoape sau fete ușurațice și nedemne de orice urmă de respect, atunci acționăm în baza unei prejudecăți. Prejudecata este aici convingerea că o fată care are un anumit stil de a se îmbrăca prezintă automat anumite defecte și este incapabilă de a manifesta trăsături frumoase de caracter. În realitate, noi nu ne-am obosit să interacționăm cu persoana respectivă suficient de mult pentru a vedea dacă este într-adevăr așa de limitată pe cât o suspectăm; de fapt, limitați suntem noi.

Zice Iulia mai departe, faptul că am prejudecata asta în ceea ce le privește nu le afectează pe ele sau pe mine, ies din magazin și viața continuă. Problemele apar atunci când suntem nevoiți să interacționăm cu anumiți oameni și pornim la drum cu o serie de prejudecăți în ceea ce-i privește. Lucrurile pot degenera ușor. Noa, aici nu mai sunt de acord. Chiar dacă ieșim din magazin fără să interacționăm cu ele, prejudecățile continuă să ne afecteze. Ele ne frânează imaginația, ne îngrădesc perspectiva. Faptul că interacționăm cu alții și lucrurile degenerează este doar efectul; cauza este însă cea mai mare repercursiune pentru noi, făcându-ne să trăim într-un univers mic, limitat, penibil. Și asta este mult mai rău decât eventualele conflicte externe cu x sau cu y.

Sigur că astfel de prejudecăți legate de planul social sunt pronunțate mai ales la o anumită categorie de oameni, aș zice la cei care sunt ușor de sugestionat prin intermediul televizorului. O persoană inteligentă se poate considera cu ușurință lipsită de prejudecăți. Dar, se spune, cea mai mare păcăleală a diavolului a fost să-l facă pe om să creadă că nu există. Strâmbați din nas atunci când cineva afirmă că aterizarea pe Lună a fost înscenată? Că la ora actuală există metode de creare a energiei libere pe care marile trusturi petroliere le țin la sertar? Că SIDA a fost concepută în laborator? Că urinoterapia are valențe curative?5 Că există un guvern transstatal care controlează totul din umbră? Dacă oricare din afirmațiile de mai sus vă face să zâmbiți înțelegător, catalogându-l în sinea voastră pe cel care le emite drept aiurit, atunci acționați în baza unei prejudecăți.

Cu alte cuvinte, prejudecățile ies în evidență mai ales acolo unde avem o gândire inflexibilă, niște convingeri ferme (care s-ar putea sau nu să fie adevărate). Dacă o anumită convingere (pe care am acumulat-o de-a lungul timpului prin educație, prin asimilarea a ceea ce toți cei din jurul nostru consideră ca fiind absolut adevărat etc) este puternic înrădăcinată în subconștient, atunci când cineva vine să ne-o zdruncine, este mult mai ușor și mai comod pentru mentalul nostru să îl catalogheze pe respectivul drept ciudat decât să facă o analiză obiectivă și detașată a subiectului în cauză și să riște astfel să fie nevoit (dacă se adeverește că respectivul avea dreptate) să-și reevalueze sistemul de valori. Așadar prejudecățile sunt un mecanism de protecție a egoului. De aici rezultă că cu cât avem un ego mai cristalizat, cu atât prejudecățile pe care le avem vor fi mai greu de eliminat - fie că suntem sau nu conștienți de asta.

Îmi plac oamenii care cred în reptilieni. Îmi plac oamenii care au fost convinși că în 2012 va fi sfârșitul lumii. Îmi plac cei care afirmă că extratereștrii sunt infiltrați printre noi. Asta nu înseamnă, pentru că am observat că unii tind să ia tot ce scriu pe blog ad-literam, că personal cred în existența reptilienilor. Și nici că sunt fanul aiuriților. Ci că admir capacitatea de a-ți pune sub semnul întrebării toate convingerile, puterea de a întreba în loc să răspunzi, atitudinea de a privi totul cu ochii deschiși, acordând fiecărui lucru o șansă. Dacă toți am face asta, lumea ar deveni minunată.

  1. care până acum include: despre medici, din nou despre medici, despre căsătorie și ar mai fi o grămadă, dar am zis să le menționez doar pe cele cu titlu explicit []
  2. pe care o mai cheamă și Iulia []
  3. al cărei pseudonim e Colorbliss []
  4. era să scriu un exemplu concret []
  5. Apropo de care chestie, acum două ierni mi se crăpa pielea de pe mâini din cauza frigului. Rău de tot. Până am făcut rost de o cremă foarte bună, făcută din ceva plante galbene. Am fost surprins să găsesc pe lista de ingrediente a unui produs cosmetic ureea. []

21 comentarii

  1. să ştii că am ascultat o adevărată pledoarie despre reptilieni, dar prefer să rămân în sfera evoluţiei noastre şi să cred, aşa cum spuneai în postarea anterioară, de fapt într-un răspuns, că ne aflăm în învelişul potrivit şi că evoluăm… şi spunând aceasta, mi-ar place să ne debarasăm de prejudecăţi şi să ne preocupăm mai mult de puterea fenomenală a minţii noastre, de pildă.
    uite o prejudecată: muzica, literatura rusească… pentru că limba rusă este mai puţin agreată, pentru că istoria noastră a fost legată de cizma lor, câţi recunoaştem că muzica, literatura, cultura lor ne-au influenţat enorm… şi o mai fac încă?
    cu ce autor român, să zicem, l-am putea egala pe titanul de la iasnaia poliana? :)

  2. E o prejudecată cam subțire asta. Eu sunt de formație reală și tot știu mai multe nume de mari scriitori ruși decât români sau englezi. :)

    Subiectul nu era reptilienii. :P

    PS: Ar fi frumos să postezi pe blogul tău fragmente literare care consideri ca ar trezi interesul cititorului pentru lectură. :)

  3. Magistral ai tratat subiectul ! Cel mai important este să le lăsăm celor din jur libertatea convingerilor, până ce ei, sau poate chiar noi, vom descoperi adevărul.

    Apropos de chestia cu prejudecățile, eu am urmărit cândva un film foarte simpatc cu Mel Gibson: ”Teoria conspirației”. De fapt, o comedie, dar până la urmă, printre zâmbete, nu mai știi ce să crezi!
    Cred că acest film ar merge de minune drept „extensie practică” a articolului tău !

    Gata, sper că intervențiile mele nu au fost inoportune – și oricum, am atât de puțin timp de umblat pe bloguri, încât s-ar putea să ne ”reîntâlnim” destul de târziu.

    O duminică frumoasă ”

  4. Mulțumesc de comentariu, îmi fac plăcere vizitele tale. Iar filmul de care zici e unul din filmele mele preferate. :)

    O duminică frumoasă și ție!

  5. Chiar era interesant sa vorbim despre reptilieni! si despre teorii ale conspiratiei! pe mine ma intereseaza astfel de subiecte, nu inghit orice “galusca” dar ma face sa-mi pun intrebari si sa caut raspunsuri. POate multi ma privesc ciudat daca vorbesc despre virusi produsi in laborator si raspanditi intentionat in lume dar ar privi altfel daca ar vedea statisticile privind profitul companiilor farmaceutice.Am eu prejudecati sau ceilalti? Eu macar sunt deschisa la orice dialog, nu pun intai etichete.

  6. Apropo de ce scrii, o prietenă care-i asistentă medicală mi-a zis într-o zi că una din colegele ei se întreba cum de cel mai mare număr de bolnavi de SIDA din România sunt nou-născuți.

    De reptilieni nu știu chiar foarte multe, despre alte subiecte poate o să scriu, că deja sunteți mai multe care „mi-ați solicitat”… :)

  7. Nu stiu daca cei mai multi bolnavi de SIDA sunt nou nascuti dar e posibil pentru ca provin din mame sero-pozitive si sunt depistati intamplator la testele dupa nastere. Si adultii sunt foarte multi doar ca cei mai multi nu sunt cunoscuti, nu se investigheaza decat cei care au suspiciuni.Cati “tiristi’ consumatori de prostituate prin parcari crezi ca merg la control? mUlti transmit boala apoi nevestelor sau partenerelor lor, victime colaterale care nici nu se gandesc ca ar putea fi contaminate de asa ceva. Si boala circula libera!

  8. eu am ajuns la concluzia ca stereotipurile pot sa insemne si altceva: time-saving.
    ce vreau sa spun? simplu. vezi pupezele, corelezi imbracaminte, modul in care rad, pozitia corpului, machiaj, poseta falsa, varsta, coafura (inclusiv te uiti daca parul e sau nu ingrijit, nu tre’ sa fii vreun hair-stylist sa te prinzi), locatie etc. si decizi ca, statistic, sansele ca ele sa fie absolvente de Harvard sunt minuscule.
    si, daca te uiti dupa absolvente de Harvard, ai rezolvat trierea in mai putin de 10 secunde.
    profiling-ul e, pana la urma, aplicarea, partea “scolita” a prejudecatii.
    my fifty cents

  9. Pe de-o parte, nu am propus înființarea unui club de întors lucrurile pe 10 părți timp de 5 zile până ajungi la o concluzie. Pe de alta, dacă raționezi cum ai descris atunci nu cred că mai ești sclavul prejudecăților. Pentru că tu alegi un anumit mod de evaluare, tu controlezi procesul cognitiv și nu el pe tine. Și o faci știind că există o șansă să te înșeli, oricât de mică, în timp ce prejudecata implică faptul că nu-i acorzi celuilalt nici o șansă.

  10. Dar folosesti tot prejudecati. Eu lucrez in domeniul aeroporturilor si avioanelor :). Ei, in aeroporturile astea moderne si occidentale exista niste baieti in civil cu ochiul pe tine. Daca te potrivesti cu un anumit tipar, te cam invita un nene in uniforma deoparte, la o sueta despre ce mai faci, unde te duci etc.
    Ei ii zic behavioral assessment la treaba asta, dar e profiling toata ziua.
    De ce amintesc de asta? Pe mine ma cam opresc baietii, nestiind ca suntem cumva colegi :), pentru ca sunt ca la vreo 1,93, 0.1 tone, ras in cap si cu “cioc” (goat beard). si am si o mina prietenoasa, de la natura.
    Rad si ei cand realizeaza ca au dat-o in fasole. Nu fac altceva decat sa aplice niste stereotipuri, zic. In esenta. Controlat din perspectiva teleologica, daca vrei sa fim pretiosi (io vreau), dar asta faceau.
    Sa nu uit: imagineaza-ti ce-am patit cu fata mea angelica in Montreal, unde am aterizat imbracat cu un tricou negru, cu o mare marijuana pe el, blugi si bocanci :D

  11. Mersi de aprecierea legată de blog. Cum ai ajuns pe el?

    Apropo de asta, văd că folosești un serviciu de mail care (din câte știu) este mort. Ai putea dacă dorești să-ți faci cont (de pe un mail funcțional) pe gravatar.com și să încarci acolo o poză, un avatar, o imagine, ceva care să te reprezinte (oarecum). Atunci ar apărea acea imagine în dreptul comentariilor pe care le lași pe diverse bloguri (wordpress) folosind acel mail. Bine, ai putea să-ți faci și blog dacă-i până acolo. :)

    Legat de profiling (încă n-am citit articolul indicat, dar referitor la ce ai scris). Eu vorbesc aici de oameni cu prejudecăți. De oameni care acționează în baza unor mecanisme în loc să fie deschiși. De cei pe care noul îi sperie. Oameni cărora dacă le spui ceva care contravine ideilor lor legate de lume și societate, simți că te lovești de un zid.

    Sigur că altfel, profilingul are utilitatea lui. La fel și generalizarea, se folosește în matematică, în logică, te ajută să gândești structurat. În cazul specificat de tine, statistic vorbind mulți infractori au un aspect fizic de un anumit tip, pentru a-i detecta se aplică acele filtre. Dar acolo nu e vorba de o prejudecată. Ei te iau la întrebări dar admit că e posibil să n-ai nici o treabă cu infracționalitatea. La fel și la un proces, inculpatul este suspect de crimă dar poate fi declarat nevinovat. Ei, prejudecata nu mai așteaptă procesul, ea te declară nevinovat în avans. În cazul tău, într-o societate să zicem post-apocalitică cum vezi în unele filme, nu te mai întreabă nimeni nimic, ai o mutră suspectă, direct la închisoare. Asta ar fi expresia prejudecății în contextul indicat de tine. În exemplele tale n-a fost prejudecată, exista doar o anumită posibilitate (mai mare decât la alții) pe care ei voiau să o verifice.

  12. Tare!

    Bine, asta lăsând la o parte distanța, calitatea relativ slabă a filmării precum și faptul că individul se afla în plină conferință cu fața la public, care public era destul de liniștit.

    Senzația mea e că trebuie ceva mai consistent.

  13. salut. pertinent raspunsul.
    am blog. pot sa-ti trimit adresa cumva altfel decat prin aceasta forma de mesaj?
    nu vreau sa fiu acuzat ca-mi fac publicitate pe blogul altuia.

  14. Dar nu te acuză nimeni de nimic. Este practica obișnuită de a-ți lăsa adresa blogului în comentarii, se face completând câmpul Website de sub Name și Email, are ca rezultat faptul că cine dă click pe nick-ul tău ajunge la tine pe blog. Dacă o să te uiți mai sus, o să vezi că și alții au bloguri, la fel și eu când comentez în altă parte comentez cu link spre blogul meu. Altfel, mă poți contacta oricând la adresa din pagina de contact, chit că nu era un interes cu totul special în a-ți afla blogul.

Leave a Reply to Lotus Cancel reply