Cică-n România nu se ascultă telefoanele. O spun oficialităţile. Sau se ascultă. O spun unii blogeri. Nu ştiu dacă se ascultă sau nu, da-n orice caz:

Ştrulă, gospodar la sat, îl sună pe prietenul lui, Bulă, de la oraş:

- Mei Bulă, mâine-i sâmbătă şi mă apuc de arat. Nu vii să mă ajuţi să termin mai repede, că aşa mi-ai promis astă-iarnă când ţi-am făcut rost de lemne?
- Ştrulă dragă, nu se poate acum. Că diplomatul nu vine în ţară decât săptămâna viitoare. Deci lasă bomba acolo.
- Ce bombă mei, te-ai tâmpit?
- Bine, scuze, aratul. Lasă aratul pe săptămâna viitoare, când ajunge diplomatul la Bucureşti. Hai că mai vorbim, te sun eu, pa.

Şi-nchide, lăsându-l pe Ştrulă mască. Şi mai mare însă mirarea lui când, a doua zi dimineaţă, se trezeşte cu poliţia, procuratura, SRI-ul pe cap. Îl iau la întrebări de tot felul şi se apucă să-i sape toate terenurile, centimetru cu centimetru. Nu găsesc nimic şi, convingându-se că nici vorbă de terorism în cazul lui Ştrulă, pleacă.

Ziua următoare sună telefonul, la celălalt capăt Bulă:

- Mno, ţi-au arat ăştia pământul?...