Paperman este o animaţie scurtă (de nici şase minute jumătate) realizată de Walt Disney. Iat-o:
Băiatul întâlneşte fata, ei se află pe un peron. Locul nu e întâmplător: trenurile simbolizează deseori vieţile noastre iar gara este un punct de intersecţie a două destine, poate o şansă. Cei doi se plac dar trenurile lor o iau în direcţii diferite...
Motivul principal din film, apare de la un capăt la celălalt, este cel al hârtiei. Hârtia e o banală coală plată pe care inserăm notiţele zilnice de la serviciu, martoră mută a vieţilor noastre anoste. Dar tot hârtia este suportul pe care scriem literatură, compunem poezii, aşternem vise şi aspiraţii - care, uneori, prind aripi.
Când s-au întâlnit, cei doi aveau fiecare la ei câteva bucăţi de hârtie. Iar la sfârşit tot bucăţile de hârtie sunt cele care i-au adus împreună. Vă las aşadar pe voi să traduceţi titlul filmului. Cumva, mie Hârţologul nu-mi sună cel mai potrivit... 
Fooooarte frumos!
Foarte puternic mesajul, și din punctul de vedere al cromaticii – o animație alb-negru, cu o singură pată de culoare – forma buzelor, lăsată pe bucata de hârtie. Prin urmare, într-o existență cenușie, în care rutina supune omul, unica salvare rămâne iubirea. Sau comunicarea.
Mi-a scăpat pata. Bună observaţie.
Sau hârțogarul
Sau!
Ţi-a plăcut clipul?
scrie ca să păstrezi nestinse florile gândului, cele pe care altfel le va lua vântul… nu, nu sunt cuvintele mele ci o reamintire aproximativă a celor spuse cândva de nicolae iorga. esenţa hârtiei care ne însoţeşte de mii de ani…
frumos tare filmuleţul. eu l-aş traduce mai degrabă ” un suflet în hârtie”
eu ca “visătorul”…
da, e frumos şi visătorul… ce am fi noi fără puterea visului?
E frumos și simplu oarecum. De prea multe ori ne urcăm în trenuri cu direcții diferite și nu avem acel ceva care să ne aducă înapoi. Sau, mai degrabă, nu ne dăm seama că avem
@psi
afacerişti. de exemplu regizori de film.
@colorbliss
Dacă prin tren ne referim la îngrădirile pe care ni le impune de exemplu societatea atunci da, păcat că nu sărim din el…
Pe care ni le impune societatea sau pe care ni le impunem noi, uneori
da, e o temă foarte literară, frumoasă, iar animaţia ilustrează că e capabilă deja de multă poezie.
Mi-am amintit ca l-am vazut. De la scena din birou am realizat ca-l stiam. E destul de fain si poate putin cam exagerat :))) … dar deh, in iubire si razboi totul e permis, parca asa era, nu? Seara faina!
OchiiVerzi: Păi nu e film documentar. Seară faină şi ţie!
O primavara frumoasa Lotuse!
Ps: vezi ca ai un martisor la mine pe blog!
@OchiiVerzi Abia mai devreme am reușit să intru. Superb mărțișorul, mulțumesc mult! Iar dacă un mărțișor spune câte ceva despre cel căruia îi este adresat, toate mărțișoarele de acolo adunate spun ceva despre ochii tăi verzi și sufletul tău frumos!
Mi-a colorat duminica intre-un zambet larg…placut, copilaresc. Se continua mesajul ca nimeni si nimic nu este intamplator…unii iti ghideaza viata, altii sunt umere de sprijin, de la multi invatam, pe altii noi ii sprijinim… si uneori iubim
Vezi să nu cu mesaje din ăstea la Hollywood!
Dar e frumos clipul. Autorul s-a inspirat din momentele în care privirea i se intersecta cu a unei necunoscute, de exemplu într-o stație de metrou/tren, și simțea o conexiune între ei, dar apoi n-o mai vedea niciodată… S-a inspirat, deci clipul e inspirat. 