Papa demisionează

Lăsaţi-mi titlul în pace. Absurd cum e, e bun pentru SEO. Papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat de curând demisia din funcţia de Suveran Pontif. Asta, împreună cu o manifestare Jupiteriană,1  m-a inspirat să fac o glumă pe tema justiţiei divine în postarea precedentă. Acum să vă scriu şi nişte gânduri.

Ce frumos e să fii mijlocitor între om şi Dumnezeu! Tot ce trebuie să faci pentru a ajunge un astfel de ghid spiritual este să înveţi bine. Să ai memorie, un dram de inteligenţă, până la urmă şi facultatea de teologie este tot o şcoală, dacă ai cunoştinţele necesare promovezi şi calea (divină) ţi-e deschisă. Nici nu ştiu dacă te întreabă la examen de crezi în Dumnezeu. Măcar simbolic.

Iar când ţi se sictireşte bătrâneţea îşi spune cuvântul, depui armele. În fond, spiritul nu poate străluci într-o carcasă uzată. Şi decizia e ca şi aprobată, doar n-o să cereţi ceva parafă divină, a simţit el în inima lui că aşa-i cel mai bine. Ciudat cum se îmbină planul material cu cel spiritual.

Ştiu, unii veţi zice că e un gest nobil, de ce să te agăţi de un scaun pentru care nu mai eşti demn?2 Papa este bătrân. Şi aveţi dreptate. Papa este simbolul Bisericii. Şi aveţi, şi aici, dreptate. Când oare Biserica, în formatul ei actual, îşi va da şi ea demisia de onoare?

Cu o singură dilemă am rămas. Nu era mai bine ca Socrate să demisioneze şi el în loc să-şi piardă viaţa? Cum din ce să demisioneze? Din scaunul de filosof...

  1. zice Scorchfield []
  2. Chit că eu îl văd în pozele care circulă acum cu mâinile şi privirea către cer. Un asemenea Atlas nu mai poate ţine lumea  pe umeri?: []

8 comentarii

  1. Nu cred. Adică uită-te la discrepanţa dintre vechile tipare pe care funcţionează Biserica (frica de Dumnezeu, păcatul, dogmele) şi frumuseţea copiilor sau a tinerilor. (Luăm acum ce-i bun de la ei.) O floare dintr-o poiană cu cine seamănă mai mult? E îngrădită sau liberă?

    Trebuie schimbat macazul, direcţia fundamentală. Biserica este avatarul omului vechi, deja omul nou respiră libertate, căutarea trebuie formulată altfel. Biserica nu mai are nici o şansă (în formatul ei clasic).

  2. De acord cu tine. Însă privind în jur, observ un număr impresionant de oameni care își sprijină credințele, încă, pe biserică. Omul vechi nu e chiar atât de vechi, pare-mi-se.
    Temporal, s-ar putea să fie vorba de o generație, două, poate trei – pe parcursul cărora vor avea loc schimbări destul de importante (sper) în acest sens. Și mai sper să vină natural această reformulare, ca un pas spiritual normal :)

  3. Da’ şi când s-a abolit sclavagismul erau o grămadă de oameni care îşi sprijineau convingerile pe sclavagism… Totuşi, omenirea evoluase în punctul în care deja era nevoie de altceva.

Leave a Reply to Colorbliss Cancel reply