I love green

Tocmai am citit pe blogul Punct şi virgulă o chestie interesantă: se pare că începând cu luna aceasta (februarie) profesorii vor trebui să înlocuiască pixul roşu folosit la verificarea lucrărilor cu cel verde.1 Asta deoarece psihopedagogii au ajuns la concluzia că roşul le creează un discomfort elevilor, fiind asociat cu interdicţia, suprimare, vampirii, ciclul menstrual şi filmele horror, în timp ce verdele este o culoare benignă care le poate elimina sentimentul că eventualele corecturi de pe lucrări sunt lovituri de pumni administrate de adversarii din Mortal Kombat2.

Lăsând gluma la o parte, ideea are nişte justificări solide, chiar dacă este inedită şi tratează un aspect minor al vieţii de elev. Aşa că deşi mulţi au sărit să o critice, eu o susţin în totalitate. Aş duce-o chiar mai departe, sugerând culori diferite pentru anumite note: roşu pentru notele sub 5, verde pentru 5 care-i notă de trecere, albastru pentru 6 şi 7, pentru 8 şi 9 galbenul, că-i o culoare rafinată, şi rămâne de văzut ce culoare ar trebui utilizată pentru nota 10, încă nu m-am decis. De asemenea, corecturile vor trebui realizate cu roşu iar punctele scrise bine bifate cu verde.

Cum evident acestea sunt propunerile mele, este posibil şi chiar probabil ca alte persoane să aibă alte păreri. În concluzie cred că ar trebui stabilită la nivelul ministerului de învăţământ o comisie care să studieze această problemă şi să vină cu cea mai bună soluţie posibilă. Până la găsirea ei, studiul comisiei respective, incluzând toate notiţele, ar trebui realizat în format electronic şi netipărit pe nici o hârtie.

În încheiere voiam să vă întreb cum vă place negrul de la mine de pe blog. A, şi să vă anunţ că de mâine-mi deschid fabrică de pixuri un blog of shame în care vor fi trecuţi toţi profesorii ce refuză să înlocuiască roşul cu verdele. Cu roşu.

PS: Imho există un sâmbure de adevăr în sugestia de a înlocui roşul cu verdele. Imho nu există nici un sâmbure de adevăr în obligativitatea de a înlocui roşul cu verdele.

  1. de fapt ar fi fost vorba despre pastă, dar de când cu societatea de consum, nu prea se mai fac paste ci pixuri de unică folosinţă []
  2. sau alternativ gloanţe trase de oponenţii din Counter-Strike []

13 comentarii

  1. Mărcile de rujuri care ne plac? Băieţii care ni-s simpatici? :) E o culoare a copilăriei… mai ales la fete.

  2. Critica nu vizeaza neaparat decizia de a inlocui culoarea, ci mai degraba faptul ca din toate proleme invatamantului ministerul a pus-o pe aceasta pe ordinea de zi. Care, sa fim sinceri cu noi insine, este o problema minora.

  3. Grecule, decât niciuna? Adică ordinea asta de zi eu n-o văd ca pe o uşă prin care nu încape decât o singură persoană. Deci nu poţi zice că au “ocupat” ordinea de zi cu problema asta minoră şi acum nu mai pot face altceva, cu adevărat important, până nu rezolvă asta… :) Eu chiar nu văd ce să critic pe fond, altceva decât ideea de a obliga profesorii să utilizeze verdele. Pe de altă parte, cred că e o idee bună în esenţă.

  4. Da, ai dreptate, mai bine fac ceva minor decat nimic. Dar acest lucru tine de o nisa foarte restransa a invatamantului, tine de psihologie destul de avansata. Ei pretind ca rosul va inradacina elevului in cap ideea ca acea greseala (in urma careia a fost aplicata culoarea rosie) nu trebuie sub nicio forma repetata, si elevul o va percepe in subconstinet ca pe ceva rau.

    Acest lucru, nu este negativ, in multe discipline (cum ar fi istoria), este vorba uneori de interpretare personala, ea in fond nu este gresita (decat in momentul cand se bazeaza pe informatii gresite), dar interpretarea personala este de multe ori in scoli suprimata, nu din cauza profesorului, ci a programei. In scoala romaneasca se merge pe acumularea de informatii, nu sa interpreteze sau ca elevul sa-si puna o amprenta personala, astfel ca, conform programei, orice interpretare personala CHIAR ESTE gresita, asadar pixul rosu isi are rolul.

    Ca sa rezum ceea ce am zis la un exemplu relevant, : imaginati-va ca avem o Dacie veche, 1100, careia ii procuram niste injectoare. Motorul in schimb este unul pe carburatie, deci injectoarele vor fi utile numai atunci cand vom monta un motor pe injectie, asadar, injectoarele vor sta intr-un depozit pana ce noi vom procura un motor mai modern.

    Corectura pe diferite culori reprezinta in acest caz injectoarele, sistemul educational este mototrul pe carburatie.

  5. Cred că amesteci lucrurile. Nu s-a pus problema de cum am putea elevii interpreta culoarea roşie, la modul că e opţională interpretarea asta, ci de efectul ei real, fie şi la nivel de subconştient. Roşul este altfel perceput decât verdele, care este altfel perceput decât albastrul. De exemplu dacă ai trăi într-o cameră ai cărei pereţi sunt vopsiţi în verde ai fi mult mai relaxat decât dacă pereţii ar fi de un roşu intens… Iar acest lucru s-ar produce fie că ştii, fie că nu, fie că vrei, fie că nu…

  6. Da, ai dreptate, probabil m-am abatut de la subiect. Daca schimbarea culorii va ava efectul amintit de tine (relaxarea) atunci va fi o masura utila. Daca nu va avea, atunci cu siguranta nu s-a produs nicio tragedie, se poate reveni foarte usor la precedenta.

  7. Poate o idee si mai buna ar fi ca ,,a corecta” o lucrare sa presupuna si un feedback pozitiv sau cel putin orientativ. Pe langa corectarea greselilor, zic. Inca avem un sistem axat pe pedeapsa, nu recompense. Dar sa nu deraiez :P
    Mi se pare ok ideea, culorile sunt intr-adevar percepute diferit de catre oameni si daca s-a ajuns la aceasta concluzie (la modul serios, ma refer), atunci e binevenita o astfel de schimbare. Interpretarea rosului in acest context are oricum deja si o cauza sociala, invatata. Obligativitatea nu isi are rostul, desi ma indoiesc ca o sugestie ar schimba mare lucru :)

  8. Ideea asta cu feedback-ul e super.

    La ora actuală în rezolvarea unei… să zicem probleme de matematică, fie foloseşti metoda cunoscută, care ţi s-a predat orele trecute, fie dai chix, adică nu poţi rezolva problema. Cu alte cuvinte notele mari presupun multă memorare şi aplicarea rigidă a metodei corecte la fiecare tip de problemă.

    Cred că ar fi mult mai bun un sistem care să încurajeze originalitatea, flexibilitatea în gândire, creativitatea. În cazul ăsta intervenţiile profesorului pe lucrare nu s-ar rezuma la evidenţierea greşelilor ci ar include punctarea direcţiilor bune de gândire, aprecierea ingeniozităţii şamd. De altfel sub semnul ăsta ar trebui să stea toate orele, nu doar lucrările de control.

  9. De acord. Aici e eterna dilema a faptului ca avem olimpici internationali la matematica, dar nici unul care sa vina cu o teorie/formula/idee noua.
    Aveam o profesoara care in liceu chiar preda pe principiile astea – ale creativitatii, originalitatii, incerca sa ne dezinhibe putin gandirea, sa ii spunem ideile noastre, nu ceea ce credem ca s-ar astepta ea sa ii zicem. Iar reactia generala in clasa era, cand intreba pe cineva ceva: ,,dar n-am facut nimic!”. Ca si cum atunci cand ti se pune o intrebare si trebuie doar sa iti zici parerea, vine ca o pedeapsa. E teribil, sincer.

    Sper sa se mai schimbe lucrurile..

Leave a Reply to Lotus Cancel reply