Luna strălucea pe cer ca o fecioară nebună, reflectându-şi mantia de raze pe zăpada albă. Spre ea păreau că se îndreaptă rugile tuturor, spre ea se înălţau flăcările ce luminau noaptea, pe ea o celebrau ritmurile nebune ale tobelor... Toată suflarea dănţuia, toţi erau strânşi în jurul focurilor. Doar la fereastra unei aşezări izolate mai pâlpâia lumina stingheră a unui felinar...
Înăuntru, printre nenumărate hărţi împrăştiate pe jos, desene şi instrumente de calcul, un bătrân lucra de zor la ceva. Broboade de sudoare îi curgeau pe frunte, în timp ce buzele îi repetau în surdină: "Nu mai am timp, sunt pierdut..."
A doua zi, ca la fiecare început de an, se aduseră ofrande zeilor iar vracii şi ghicitorii făcură preziceri pentru anul ce va urma. Bătrânul aduse noul calendar la palat. Mai precis decât cel vechi, de acum nu va mai fi nevoie să dea ceasurile înapoi la fiecare trei luni.
Regele luă calendarul şi îl inspectă curios. Tainele bătrânului astrolog nu-i erau nici măcar lui desluşite, dar se prefăcu o vreme că îl verifică, după care dădu aprobator din cap şi îl înmână cărturarului. Acesta luă prima filă şi o dete scribilor spre a fi multiplicată, iar pe restul - un teanc gros - le trimise jos, la arhivă.
Bătrânul, calm doar în aparenţă, răsuflă uşurat. Nimeni nu observase că, în loc de 2050 cum fusese porunca, calendarul se termina cu 2012...
ioooi, ce mi-a plăcut!
Superb, Absolut superb…acum ți am descoperit blogul iar acest articol m a cucerit!
@PSI
@Deea Blogul, această armă de cucerit fetele…
Mersi de aprecieri şi bun venit pe blog.
Superb!
Mersi.
Dac-ar fi stiut batranul ce serviciu va face scenaristilor si profetilor din intreaga lume
Da, că în general scenariştii-s lipsiţi de idei. De aia ies filmele aşa proaste.
Bună explicație ! Și, chiar veridică, potrivită naturii umane…
Oricum, nici un calendar nu poate fi tabilit pe o perioadă infinită, el trebuie, în mod necesar, să aibă un sfârșit. Chiar dacă apoi va fi continuat de un altul. Poate că asta n-au înțeles ”apocaliptologii” !
Bun venit pe blog.
Un bun povestitor ești, imaginație ai…
Intuiția mea îmi spune că cel mai ușor poți anula ceva, nu interzicând o carte sau o idee, o filosofie. Oamenii vor deveni chiar mai curioși atunci să guste din fructul interzis. Vor căuta cartea și o vor savura ascunși, informațiile se vor intipări mai ușor în mintea lor și vor circula din gură-n gură la fel ca bârfa “but don’t tell anyone” chiar mai repede se va răspândi. Cel mai bine e să nu interzici nimic. Democrație. Libertate de exprimare. Iar când vrei să combați o teorie zăpăcește-i! Vino cu alte 20 de teorii emise de “experți în domeniu”, plătiți, forecaster-i, argumentate perfect, cu o istorie în spate poate “s-au găsit în scrierile maiașilor”, studii, și oamenii nu vor mai ști ce să creadă. După o vreme se va doveni pe rând că au fost teorii false. Se vor plictisi de ele. Nu vor mai crede în nimic. Nici măcar în cea bună. La fel ca și în povestea ciobănașului cu “vine lupul”, când chiar va veni lupul, nu îl va mai crede nimeni.
Si totusi…în 2012 a început “sfârsitul lumii” însa nu e perceput de cele cinci simturi…