Magia Crăciunului

Şi dacă tot suntem (aproape) în prag de Crăciun, hai să scriu un articol subiectiv, pe tema sărbătorilor de iarnă. Numa' bine, rulează un concurs în blogosferă de-i zice Blog Power, având ca temă pentru săptămâna asta:

Magia sarbatorilor:

  • Ce reprezinta pentru tine sarbatorile de iarna?
  • Modul in care iti petreceai Craciunul difera de cel pe care il ai acum?
  • Ce mici gesturi iti vor face aceste zile de neuitat?

Frumoasă temă dragă Anemona, frumos şi nick-ul (că-i floare ca al meu) şi judecând dupa poza din articolul cela, frumos şi chipu-ţi... :)

Pentru mine sărbătorile de iarnă reprezintă o poartă către Cer. Poarta este tot timpul acolo dar iarna, cu ocazia acestor sărbători, ea se deschide parcă mai mult ca niciodată şi ne facilitează accesul la planurile celeste, ne permite deci să ne înălţăm. Prima mişcare a cheiţei se aude odată cu căderea primilor fulgi de nea, care curăţă aerul gri şi apăsător, aşternând un alb imaculat şi o pace profundă peste întreaga lume. Pe măsură ce timpul trece şi se apropie Moş Nicolae, primul moş, începem să ne gândim ce cadouri să facem celor dragi, cum ne vom petrece timpul liber cu ei şi cum vom împodobi bradul. Parcă alte gânduri decât cele obişnuite de peste an... Perioada dintre Crăciun şi Anul Nou reprezintă apogeul deschiderii acestei porţi celeste, în care de obicei gândurile predominante sunt de iubire, armonie, înţelegere, spiritualitate şi bucurie. Dacă aceste gânduri ar fi nişte panglici colorate plutind prin aer, ce tablouri mirifice ar realiza pictorii în această perioadă... Mai este, Anul Nou, şi un moment de trecere, un prag către un alt an, ocazie de autoanaliză şi de stabilire a unor ţeluri pentru anul ce va veni, moment de reînnoire şi de privire cu optimism spre viitor.

Ţin minte că mai demult, copil fiind, colindam. Şi credeam în Moş Crăciun. Până când, într-o zi, un băiat mai mare ca mine mi-a spus că aşa ceva nu există, că astea sunt poveşti de adormit copiii. Când am realizat că avea dreptate, mi-a părut rău pentru magia destrămată. Acum, adult fiind, cred din nou în Moş Crăciun. Cred, cu cuvintele lui Goethe: Nu e moartă lumea zeilor şi a spiritelor ascunse ale naturii, sunt moarte sufletele voastre... Cred, cu convingerea lui Hapi. Desigur, acum nu mai merg la colindat. După cum nici voi nu mai mergeţi. Să nu-mi ziceţi altceva... A merge la colindat înseamnă a merge cu steaua, cu pluguşorul, cu o colindă scrisă pe o foaie de hârtie şi cu lanterna la voi :) şi a primi prăjituri sau chiar bani... A merge acum, ca om mare, la colindat alţi oameni mari, care te îndoapă cu mâncare şi băutură pentru ca a doua zi să te întorci pe 10 cărări acasă nu înseamnă, vă rog să mă iertaţi, a colinda. Aşa că nu, oricum aţi lua-o, acum nu mai mergem la colindat. Nici voi şi nici eu. Primesc colindători dar eu nu mai colind. Şi nici cu poveşti de adormit copiii nu mă mai duceţi de nas. Dar dacă mă va întreba cineva de cred în Moş Crăciun, îi voi răspunde fără să clipesc că da.

Şi uite cum, din una-n alta, am ajuns şi la ultimul punct din tema de azi: ce mici gusturi îmi vor îndulci sărbătorile. Sau aa, era vorba de gesturi? :) Bine, lăsăm deci la o parte prăjiturile, filmele de Crăciun şi alte celea. Gesturile sincere. Nu contează cum arată, de ce culoare sunt, cum se manifestă ele şi aşa mai departe, singurul lucru care contează este sursa lor. Care trebuie să fie inima. Dacă ele izvorăsc din inimă atunci ele îmi oferă, pe lângă conţinutul lor fizic, infinitul. Iar dacă ele nu izvorăsc din inimă atunci pot să-mi ofere orice, căci, vorba lui Eminescu1, nu îmi oferă mai nimic. Pentru că unde dragoste sau iubire nu e, nici sărbătoare n-are cum fi, căci n-ai ce să serbezi, şi nici Crăciun, căci nu există Dumnezeu, şi nici An Nou, căci nu există reînnoire, fără suflet nu există poezie şi întreaga viaţă este lipsită de sens. Fără suflet eşti un om mort iar sărbătorile, nu ştiu dacă am reuşit dar cel puţin asta am vrut să scriu în articolul de faţă, sărbătorile sunt o reîntoarcere în suflet şi în starea de copil. Păcat că nu reuşim să o realizăm mai des.

Edit: Pe aceeaşi temă mi-au mai plăcut: Magia Sărbătorilor, E sărbătoare! şi Atmosfera de Crăciun.

  1. Poţi avea totul fără să ai nimic şi poţi să nu ai nimic având totul... []

22 comentarii

  1. Pentru mine Craciunul e un pui de bradut artificial impodobit. Zeci de telefoane si mesaje, masa in doi (cand nu suntem in Ro) , cadoul pentru mine, desigur :)))) , ninsoare si colinde pe fundal. Muuuulte dulciuri si ciocolata dela Lindt. Relaxare. Filme bune

  2. Ahh, fomeile… tu le zici de magia sufletului şi ele te iau cu bradul artificial, masa în doi şi masajele… ăă… mesajele de bine. Voi, pragmaticelor! :))

  3. Pe de-o parte tu eşti cu câţiva ani mai micuţă ca mine… pe de alta, nu citi totul ad-literam. :) Nici eu nu m-am dus la beţii. Dar vine o vârstă de la care nu mai poţi face castele de nisip în curtea din faţa casei/blocului. Ceea ce poţi însă face este să păstrezi starea respectivă (de copil) în tine… Poate acum devine ceva mai clar acel pasaj. :)

  4. şi eu cred în moş crăciun, atât de mult cred încât îi ameninţ pe toţi din jur că nu vreau să ştiu ce conţin micile atenţii pe care ni le dăruim. şi mai cred în noaptea de ajun petrecută cu familia, până dimineaţa aproape, la colinde (cântate, nu mâncate) şi poveşti, multe povești și amintiri dintr-o copilărie de departe…
    pentru filme de crăciun sper să apucăm să vorbim mai pe îndelete şi până la crăciun îmi doresc să apucăm să mai vorbim.
    deocamdată mai spun doar că îţi mulţumesc pentru timpul pe care mi l-ai dăruit în acest an.
    sărbători frumoase să te găsească! cu acelaşi suflet de copil!

  5. Eu zic aşa: în prima fază să fim buni de Crăciun. În faza următoare, să facem din fiecare zi o sărbătoare… :)

  6. Lotus, m-am reîntors la articolul tău pentru a vedea dacă am scris un comentariu şi am găsit nedumerirea ta. “Ziua zeilor” se referă la faptul că romanii sărbătoreau la 25 decembrie zilele mai multor zei. Este drept că acele sărbători erau păgâne, dar creştinii au suprapus peste ele Naşterea Mântuitorului.

  7. Interesant. Dar de ce nu te-ai întors să vezi dacă şi ce ţi s-a răspuns la comentariu? :) Nu doar aici, ci şi pe alte bloguri… :P

  8. Pingback: BunDeCitit.ro

Leave a Reply to Lotus Cancel reply