Năstase este filosof. Năstase scrie din închisoare pe blog. Spiritul lui Năstase este liber. Năstase şi-a transcens condiţia.

Legenda spune că unul din paznicii închisorii s-a apropiat de celula lui Năstase şi i-a spus:
- Cum te simţi acum, închis după aceste gratii de care nu poţi trece?
Năstase i-a răspuns:
- Şi tu eşti, la fel ca mine, un prizionier.
- Nu, tu eşti cel care e închis în timp ce eu sunt liber! i-ar fi replicat paznicul.
- Şi atunci de ce nu pleci?

Într-un alt colţ al României, închis în spaţiul care se află în afara Cotrocenilor, îl avem pe Băsescu. Băsescu e un personaj mult mai teluric. Nu filosofează ci acţionează. Iată ce scria despre el Andrei Pleşu acum circa o săptămână:

Am spus şi am scris, de mai multe ori, că Traian Băsescu e departe de a fi preşedintele ideal. Că e un campion al inadecvării, un nărăvit al obiceiului de a-şi pune toată lumea-n cap, un amestec de sentimentalism şi agresivitate, o natură frustă, mereu în pericol de a face gesturi şi declaraţii nepotrivite. De la o vreme, constat, nu fără o anumită perplexitate, că nu l-am citit cum trebuie. Adversarii săi politici au reuşit să mă convingă că, dincolo de defectele lui, omul e de o anvergură aproape cosmică. E, asemenea personajului din faimoasa poezie a lui Victor Vlad Delamarina, „ăl mai tare om din lume”. Dintr-un garaj prăpădit, fără telefon operativ, evacuat de la Cotroceni de guvern, parlament şi o bună parte din popor, Traian Băsescu pune zilnic în mişcare ţara şi, am putea pentru ca să spunem, mapamondul. Uniunea Europeană e o mică sectă de fraieri, care reacţionează prompt la manevrele lui destabilizatoare. (Ale lui şi, fireşte, ale „clicii” de pîrîcioşi trădători, manevraţi, tot de el, ca nişte guguştiuci decerebraţi). Băsescu are o putere trans-instituţională. Îl slujesc, tremurînd, dl Barroso, dna Reding, Angela Merkel, Curtea de la Veneţia (de Curtea Constituţională a României nu mai vorbim), Statele Unite, o sumedenie de miniştri şi ambasadori occidentali şi mai toate publicaţiile de prestigiu ale lumii: Der Spiegel, Frankfurter Allgemeine Zeitung, The Economist etc. Toţi şi-au făcut un program de viaţă din susţinerea lui Traian Băsescu şi urmăresc, cu sufletul la gură, peripeţiile referendumului dîmboviţean, lucrînd, în ascuns, pentru invalidarea lui. Dar chiar şi unii miniştri ai guvernului inamic (şi nu oricare, ci tocmai cei de la Administraţie şi Interne) sînt agenţi sub acoperire ai preşedintelui suspendat. Individul e de nestăvilit. Serviciile secrete sînt la picioarele lui. Plagiatul primului ministru e o făcătură a machiaverlîcurilor sale politice. A reuşit, prin malversaţiuni subtile, să doboare moneda naţională, să gonească investitorii străini, să blocheze activitatea guvernului. Rămîne de văzut dacă nu cumva a pus la cale şi seceta. Nu se mai poate face nimic pentru scoaterea lui din joc. Singura speranţă rămîne colonelul Dogaru, care promite să îl detroneze printr-un bine organizat haos popular. Pînă atunci, abia dacă mai putem îngăima mici obrăznicii: îi spunem, cu o ironie zdrobitoare, „simplul cetăţean din garaj” sau „cetăţeanul în tricou albastru”. Dl Ponta e, după spusele preşedintelui interimar, „intimidat”, iar preşedintele interimar e atît de tulburat încît şi-a uitat engleza. Se zvoneşte că, în viitorul apropiat, Traian Băsescu ar putea cîştiga şi alegerile din America. Încet-încet, încep să fiu mîndru de a fi contemporan cu o asemenea stihie dezlănţuită.

în prima parte a unui articol intitulat Note, stări, zile. Meditând la aceste cuvinte şi aducându-mi aminte de bancurile cu Ceauşescu pe care le făcea lumea pe vremea lui Ceauşescu, un fel de haz de necaz al românului, mă întreb dacă nu cumva spiritul filosofico-creator al lui Năstase nu este şi el o formă de rezistenţă prin cultură sau prin blog la influenţa zdrobitoare a lui Băsescu.

Horoscopul de astăzi anunţă o vreme frumoasă afară. Suntem încă în zodia leului, deşi n-ai spune asta uitându-te la cursul de schimb. Iar cele nouă planete ale sistemului solar se află într-o relaţie foarte complexă. Va reuşi oare Băsescu să alinieze minim şase dintre ele până diseară? Poate că da. Sau poate că nu. În fond, este şi el totuşi un om.

Chiar şi aşa, eu propun să se facă o şcoală de băsescologie. Nu doar că n-am mai avea probleme cu bacul dar în scurt timp am deveni stăpânii universului.